Șapartoc, Mureș
[[wiki]] | Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. |
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Șapartoc | |
| Sárpatak | |
| — sat — | |
 | |
  Șapartoc Șapartoc (România) | |
| Coordonate: 46°10′20″N 24°51′28″E / 46.17222°N 24.85778°E46°10′20″N 24°51′28″E / 46.17222°N 24.85778°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Mureș |
| Comună |  Albești |
| SIRUTA | 114658 |
| Prima atestare | 1231 |
| Altitudine | 524 m.d.m. |
| Populație (2011) | |
| - Total | 26 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 547029 |
| Prezență online | |
GeoNames  | |
Modifică date / text  | |
Șapartoc, colocvial Șarpotoc, (în maghiară Sárpatak, în trad. "Pârâul noroios") este un sat în comuna Albești din județul Mureș, Transilvania, România.
Așezarea[modificare | modificare sursă]
Satul Șapartoc, comuna Albești (Jud. Mureș) număra odată cca 800 de locuitori și se întinde pe o suprafață de 800 ha, fânațe, teren arabil, pădure, pășune, vii și livezi; este situat la o distanță de numai 12 km de Municipiul Sighișoara (dintre care 9 km din această distanță este pe terenul municipiului și numai 2 km pe terenul satului Șapartoc) și la 7 km de reședința comunală actuală, Albești (pe un drum de hotar fără piatră, spre deosebire de cel de pe teritoriul municipiului Sighișoara). Localitatea a fost o așezare mică de cca 150-160 de familii, deopotrivă de români și unguri.
Agricultura[modificare | modificare sursă]
Pământul nu este de categoria celui de pe malul Târnavei Mari. Oamenii băștinași l-au lucrat cu multă sârguință, încât producțiile de grâu de exemplu, erau de cea mai bună calitate, cu o greutate specifică cum nu era pe malul Târnavei, unde deseori grâul era atins de rugină; sigur calitatea la hectar nu echivala cu a altor hotare. Culturile de zarzavat erau căutate pe piață, pomicultura și viticultura erau preocupări alese ale sătenilor, viile și pădurile erau cu multă grijă gospodărite. O preocupare deosebită era de asemenea creșterea vitelor de rasă și a oilor, bogăția țăranului de odinioară.
Istoria[modificare | modificare sursă]
Atestarea documentară este de peste de 777 de ani.
În sat sunt trei biserici, română ortodoxă cu o vechime atestată de unul dintre clopotele existente și astăzi din anul 1696 și de o Sfântă Evanghelie din 1723, tipărită în București ”cu binecuvântarea lui Kir Dănilă, Mitropolit a toată Țara Românească”; două biserici de confesiune catolică și calvină, zidite, prima la mijlocul sec. la XIX-lea, 1857, iar a doua în 1930; două case parohiale; două școli, una de stat și una fostă confesională catolică.
Căminul cultural a fost zidit în anii 1960.
{n 2011 populația satului a scăzut la 26 de persoane. Unele din casele din sat au fost însă menținute de locuitori care s-au mutat în alte localități, dar le mențin drept case de vacanță.