Râmnicu Sărat
| Râmnicu Sărat | |||
| — Municipiu — | |||
 |
|||
|
|||
 Râmnicu Sărat
|
|||
| Coordonate: Coordonate: | |||
|---|---|---|---|
|
|
|||
| Țară |  România |
||
| Județ |  Buzău |
||
| Atestare documentară | 1439 | ||
|
|
|||
| Guvernare | |||
| - Primar | Viorel Holban[1] (PNL[1], ales 2008) | ||
|
|
|||
| Suprafață | |||
| - Total | 8,77 km² | ||
| Altitudine | 118 m.d.m. | ||
|
|
|||
| Populație (2002)[2][3] | |||
| - Total | 38.828 locuitori | ||
| - Densitate | 4,678 loc./km² | ||
| - Rezultate provizorii 2011 | ▼ 31.256 locuitori | ||
|
|
|||
| Site: Website | |||
|
|
|||
 |
|||
modifică  |
|||
Râmnicu Sărat este un municipiu din județul Buzău, Muntenia, România. Are o populație de 31.256 de locuitori (2011).[3] Aflat în extremitatea nordică a județului, orașul a apărut în secolul al XV-lea și a fost în secolele al XIX-lea–al XX-lea reședința județului Râmnicu Sărat.
Cuprins |
Așezare geografică [modificare]
Orașul se află în nordul Munteniei și al județului Buzău, pe malul stâng al râului cu același nume. Este străbătut de șoseaua națională DN2, care îl leagă spre sud de Buzău și București, și spre nord de orașele din Moldova: Focșani, Bacău, Roman, și Suceava. Din acest drum, la Râmnicu Sărat se ramifică DN22, care leagă orașul de Brăila și mai departe (prin trecerea Dunării cu bacul), de orașele dobrogene Tulcea și Constanța. DJ202 (șosea județeană) duce din oraș în aval de-a lungul râului Râmnicu Sărat către localitățile învecinate.
Prin Râmnicu Sărat trece și calea ferată Buzău–Mărășești, orașul fiind deservit de o gară proiectată de Anghel Saligny.
Istorie [modificare]
Cea mai veche mențiune documentară a numelui de „Râmnicu Sărat” descoperită până acum, datează din 8 septembrie 1439. Este vorba despre un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruși și moldoveni, în care se precizează că „liovenii plătesc prima vamă la Râmnicu Sărat, doi florini ungurești de căruță încărcată, apoi dau și celelalte vămi”, referire care poate fi însă despre râu. Ca oraș apare pentru prima dată atestat în 1474.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Râmnicu Sărat era reședința județului cu același nume (începând cu 1862, când aceasta s-a mutat aici de la Focșanii Munteni) și avea o populație de 13.134 de locuitori. Ca unități de învățământ, în oraș funcționau gimnaziul V. Boerescu, deschis în 1889, precum și 2 școli primare urbane de băieți, 2 de fete, o școală rurală mixtă și două școli private.[4] Alimentarea cu apă punea probleme, deoarece râul Râmnicu Sărat care curgea pe lângă oraș avea apă sărată, nepotabilă. Apa de băut era adusă prin conducte de la Răducești și era distribuită prin intermediul a 12 cișmele. Din punct de vedere administrativ, orașul era împărțit în trei culori: Roșu (care ocupa centrul vechi, denumit Vatra Orașului), Galben la sud (mahalalele Pităreasca și Erculești) și Albastru la nord (mahalaua Sf. Nicolae).[4] Dintre cele opt biserici ortodoxe consemnate în Marele Dicționar Geografic al Romîniei, cea mai veche era cea legată de prima atestare documentară a orașului, din timpul ocupației moldovenești a Râmnicului în vremea luptelor dintre Ștefan cel Mare și Radu cel Frumos, în 1474. Biserica principală era însă cea zidită de Constantin Brâncoveanu și spătarul Mihail Cantacuzino în 1697. Alte biserici vechi și importante din oraș erau biserica Robeasca zidită în 1784 de biv-vel-pitar Asanache Nicolescu, și biserica Bagdat zidită de Dumitrașcu Bagdat în 1753 și reparată în 1870 de un strămoș al său, biserică ce întreținea și un spital.[4]
În 1925, orașul Râmnicu Sărat își păstrase statutul de reședință de județ, fiind în același timp și reședința plășii Orașul din cadrul acestuia. Populația sa crescuse la 14.535 de locuitori.[5]
În 1950, județul Râmnicu Sărat s-a desființat, iar orașul a căpătat statut de oraș regional și reședință a raionului Râmnicu Sărat din cadrul regiunii Buzău și apoi (după 1952), din cadrul regiunii Ploiești. În 1968, Râmnicu Sărat a pierdut rolul de centru administrativ, fiind inclus în județul Buzău.[6] Începând cu 1994, Râmnicu Sărat a fost declarat municipiu.[7]
Demografie [modificare]
Evoluția populației la recensăminte: 
În anul 1900 trăiau în oraș 13.134 locuitori, din care circa 1500 evrei.[8] La recensământul din 2002, populația municipiului a fost de 38.828 locuitori,[2] dintre care:[2]
- Români: 36.998 (95,28 %)
- Romi: 1.795 (4,62 %)
- Alții: 0,10%
După religie, majoritatea covârșitoare, de 99,32%, s-au declarat creștini ortodocși. Alte religii, printre care și atei, sunt prezente, dar cu procente mult mai mici.
În 2011, rezultatele preliminare ale recensământului arată că populația scăzuse la 31.256 de locuitori, dintre care 28.325 români și 2.856 romi.[3]
Personalități [modificare]
- Constantin F. Robescu (1839 - 1920), inginer agronom, membru corespondent al Academiei Române.
- Ștefan Minovici (1867 - 1935), chimist, academician.
- Petre Antonescu (1873 - 1965), arhitect, pedagog, restaurator de monumente istorice și academician, creatorul Arcului de Triumf din București.
- Nicolae Ciupercă (1882 - 1950), politician, general.
- Florica Cristoforeanu (1887 - 1960), cântăreață de operă, operetă și lied.
- Traian Săvulescu (1889 - 1963), biolog și botanist român, fondator al Școlii românești de fitopatologie, membru și președinte al Academiei Române.
- Gheorghe Manea (1904 - 1978), inginer român, membru corespondent al Academiei Române.
- Saul Steinberg (1914 – 1999), desenator și grafician american născut în Râmnicu Sărat, faimos pentru lucrările sale publicate în ziarul american The New Yorker.
- Costin Murgescu (1919 - 1989), economist, academician.
- Teodor Oroveanu (1920 - 2005), inginer, academician.
- Constantin Doldur (n. 1939), jurist român, judecător la Curtea Constituțională a României (1998-2006).
- Ioan Mușat (n. 1928), amiral, comandant al Marinei Militare Române în perioada 1979-1989.
- Valeriu Sterian (1952 - 2000), compozitor și interpret de muzică folk.
- Adrian Oțoiu (n. 1958), prozator, eseist, traducător.
- Maria Bitang (n. 1962), antrenoare de gimnastică a României, consilier de stat pentru promovarea sportului.
Note [modificare]
- ^ a b „Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/PDF/Primari/P_lista.pdf. Accesat la 25 iunie 2012.
- ^ a b c „Rezultatele recensământului din 2002 pentru Râmnicu Sărat”. Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală. http://www.edrc.ro/recensamant.jsp?regiune_id=503&judet_id=548&localitate_id=550.
- ^ a b c „Comunicat de presă privind rezultatele provizorii ale Recensământului Populației și Locuințelor – 2011”. INSSE Buzău. 2 februarie 2012. http://www.buzau.insse.ro/phpfiles/Rezultate%20provizorii%20RPL%202011.pdf. Accesat la 17 februarie 2012.
- ^ a b c Lahovari, George Ioan (1902). „Rîmnicul-Sărat, com. urb.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 244. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei5/roumanie_geo_5_text.pdf.
- ^ „Orașul Râmnicu Sarat în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=618. Accesat la 7 martie 2012.
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 29 februarie 2012.
- ^ „[http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=5083 Legea nr.104 din 24 noiembrie 1994 privind declararea ca municipii a unor orașe]”. Camera Deputaților din România. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=5083. Accesat la 25 aprilie 2012.
- ^ Râmnicu Sărat în Enciclopedia Britannica, 1911. Accesat la 25 aprilie 2012
Legături externe [modificare]
|
|||||||||||||||||||||||||||||||
