Râmnicu Sărat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Râmnicu Sărat
—  Municipiu  —
Primăria municipiului Râmnicu Sărat
Primăria municipiului Râmnicu Sărat
Stema Râmnicu Sărat
Stemă
Râmnicu Sărat se află în România
{{{alt}}}
Râmnicu Sărat
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 45°22′48″N 27°3′36″E / 45.38000°N 27.06000°E / 45.38000; 27.0600045°22′48″N 27°3′36″E / 45.38000°N 27.06000°E / 45.38000; 27.06000

Țară  România
Județ Actual Buzau county CoA.png Buzău

SIRUTA 44845
Atestare documentară 1439

Guvernare
 - Primar Viorel Holban[1] (PNL[1],02008)

Suprafață
 - Total 8,77  km²
Altitudine 118 m.d.m.

Populație (2011)[2][3]
 - Total 33.843 locuitori
 - Densitate 4,678 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 38.828 locuitori

Site: Website

Poziția localității Râmnicu Sărat

Râmnicu Sărat (în germană Rümnick, Rebnick) este un municipiu în județul Buzău, regiunea istorică Muntenia, România. Are o populație de 33.843 de locuitori (2011).[3] Aflat în extremitatea nordică a județului, orașul a apărut în secolul al XV-lea și a fost în secolele al XIX-lea–al XX-lea reședința județului Râmnicu Sărat.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Gara oraşului, construită între anii 1897-1898.

Orașul se află în nordul Munteniei și al județului Buzău, pe malul stâng al râului cu același nume. Este străbătut de șoseaua națională DN2, care îl leagă spre sud de Buzău și București, și spre nord de orașele din Moldova: Focșani, Bacău, Roman, și Suceava. Din acest drum, la Râmnicu Sărat se ramifică DN22, care leagă orașul de Brăila și mai departe (prin trecerea Dunării cu bacul), de orașele dobrogene Tulcea și Constanța. DJ202 (șosea județeană) duce din oraș în aval de-a lungul râului Râmnicu Sărat către localitățile învecinate.

Prin Râmnicu Sărat trece și calea ferată Buzău–Mărășești, orașul fiind deservit de o gară proiectată de Anghel Saligny.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Cea mai veche mențiune documentară a numelui de „Râmnicu Sărat” descoperită până acum, datează din 8 septembrie 1439. Este vorba despre un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruși și moldoveni, în care se precizează că „liovenii plătesc prima vamă la Râmnicu Sărat, doi florini ungurești de căruță încărcată, apoi dau și celelalte vămi”, referire care poate fi însă despre râu. Ca oraș apare pentru prima dată atestat în 1474.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Râmnicu Sărat era reședința județului cu același nume (începând cu 1862, când aceasta s-a mutat aici de la Focșanii Munteni) și avea o populație de 13.134 de locuitori. Ca unități de învățământ, în oraș funcționau gimnaziul V. Boerescu, deschis în 1889, precum și 2 școli primare urbane de băieți, 2 de fete, o școală rurală mixtă și două școli private.[4] Alimentarea cu apă punea probleme, deoarece râul Râmnicul Sărat care curgea pe lângă oraș avea apă sărată, nepotabilă. Apa de băut era adusă prin conducte de la Răducești și era distribuită prin intermediul a 12 cișmele. Din punct de vedere administrativ, orașul era împărțit în trei culori: Roșu (care ocupa centrul vechi, denumit Vatra Orașului), Galben la sud (mahalalele Pităreasca și Erculești) și Albastru la nord (mahalaua Sf. Nicolae).[4] Dintre cele opt biserici ortodoxe consemnate în Marele Dicționar Geografic al României, cea mai veche era cea legată de prima atestare documentară a orașului, din timpul ocupației moldovenești a Râmnicului în vremea luptelor dintre Ștefan cel Mare și Radu cel Frumos, în 1474. Biserica principală era însă cea zidită de Constantin Brâncoveanu și spătarul Mihail Cantacuzino în 1697. Alte biserici vechi și importante din oraș erau biserica Robeasca zidită în 1784 de biv-vel-pitar Asanache Nicolescu, și biserica Bagdat zidită de Dumitrașcu Bagdat în 1753 și reparată în 1870 de un strămoș al său, biserică ce întreținea și un spital.[4]

În 1925, orașul Râmnicu Sărat își păstrase statutul de reședință de județ, fiind în același timp și reședința plășii Orașul din cadrul acestuia. Populația sa crescuse la 14.535 de locuitori.[5]

În 1950, județul Râmnicu Sărat s-a desființat, iar orașul a căpătat statut de oraș regional și reședință a raionului Râmnicu Sărat din cadrul regiunii Buzău și apoi (după 1952), din cadrul regiunii Ploiești. În 1968, Râmnicu Sărat a pierdut rolul de centru administrativ, fiind inclus în județul Buzău.[6] Începând cu 1994, Râmnicu Sărat a fost declarat municipiu.[7]

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Râmnicu Sărat

     Români (83.21%)

     Romi (8.26%)

     Necunoscută (8.44%)

     Altă etnie (0.06%)




Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Râmnicu Sărat

     Ortodocși (90.77%)

     Necunoscută (8.46%)

     Altă religie (0.75%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Râmnicu Sărat se ridică la 33.843 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 38.828 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (83,22%), cu o minoritate de romi (8,26%). Pentru 8,45% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,78%). Pentru 8,46% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[8]

Evoluție istorică[modificare | modificare sursă]

În anul 1900 trăiau în oraș 13.134 locuitori, din care circa 1500 evrei.[9]

Evoluția populației la recensăminte:


Personalități[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/PDF/Primari/P_lista.pdf. Accesat la 25 iunie 2012. 
  2. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b c Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ a b c Lahovari, George Ioan (1902). „Rîmnicul-Sărat, com. urb.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 244. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei5/roumanie_geo_5_text.pdf. 
  5. ^ Orașul Râmnicu Sarat în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=618. Accesat la 7 martie 2012. 
  6. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 29 februarie 2012. 
  7. ^ „[http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=5083 Legea nr.104 din 24 noiembrie 1994 privind declararea ca municipii a unor orașe]”. Camera Deputaților din România. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=5083. Accesat la 25 aprilie 2012. 
  8. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  9. ^ Râmnicu Sărat în Enciclopedia Britannica, 1911. Accesat la 25 aprilie 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Râmnicu Sărat