Comuna Pâncești, Bacău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Pâncești.
Pâncești
—  Comună  —
Pâncești se află în România
{{{alt}}}
Pâncești
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°21′17″N 27°06′08″E / 46.35472°N 27.10222°E / 46.35472; 27.1022246°21′17″N 27°06′08″E / 46.35472°N 27.10222°E / 46.35472; 27.10222

Țară  România
Județ Bacău

SIRUTA 24187

Reședință Pâncești
Localități componente

Guvernare
 - Primar Ioan N. Moțoc[1] (USL[1])

Suprafață
 - Total 70.37  km²
Altitudine 208 m.d.m.

Populație (2011)[2][3]
 - Total 3.919 locuitori

Site: Primăria comunei Pâncești

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Pâncești (sau Păncești, în maghiară Poncsest) este o comună și un sat în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Chilia Benei, Dieneț, Fulgeriș, Fundu Văii, Motoc, Pâncești (reședința), Petrești și Soci.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în partea central-estică a județului Bacău, pe malul stângă al Siretului, în zona unde acesta primește apele afluentului Fulgeriș, imediat în aval de lacul de acumulare Răcăciuni. Este străbătută de șoseaua județeană DJ252, care o leagă spre nord de Parincea, Ungureni și Buhoci (unde se termină în DN2F) și spre sud de Găiceana, Huruiești, apoi mai departe în județul Vrancea de Homocea și Ploscuțeni și în județul Galați de Buciumeni, Nicorești și Cosmești (unde se termină în DN24). Din acest drum, la Petrești se ramifică șoseaua județeană DJ252B, care duce spre nord-nord-est la Horgești, Gioseni, Tamași și Buhoci. Din DJ252B, la Pâncești se ramifică DJ252C, care duce spre sud-est la Corbasca, Ungureni și Huruiești. Din DJ252C, la Dieneț se ramifică șoseaua județeană DJ252E, care duce spre vest peste Siret la Răcăciuni (unde se termină în DN2).[4]

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Pâncești

     Români (93.69%)

     Romi (2.37%)

     Necunoscută (3.92%)

     Altă etnie (0.0%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Pâncești

     Ortodocși (94.61%)

     Penticostali (1.02%)

     Necunoscută (3.92%)

     Altă religie (0.43%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Pâncești se ridică la 3.919 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.311 locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (93,7%), cu o minoritate de romi (2,37%). Pentru 3,93% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,62%), cu o minoritate de penticostali (1,02%). Pentru 3,93% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Teritoriul comunei prezintă urme de locuire încă din preistorie. Acest lucru îl atestă numeroasele descoperiri arheologice datând încă din perioada eneoliticului. Descoperiri aparținând culturii Cucuteni au fost făcute în situl de la Fulgeriș - "Trei Cireși" (cercetări intreprinse de arheologul Lăcrămioara Istina), iar epoca bronzului este documentată prin descoperirile făcute la Pâncești, Soci și Petrești. Principalul obiectiv arheologic de pe raza comunei este situl Pâncești - "Cetățuia", plasat greșit în unele lucrări ca fiind în satul Răcătău (com. Horgești). Aici au fost evidențiate urme de locuire din epoca bronzului (cultura Monteoru), Hallstatt (cultura Cozia-Brad) și cultura geto-dacă (sec. IV i.Hr.-I d.Hr.). Așezarea geto-dacă face parte din rândul centrelor de autoritate de tip dava și a fost identificată cu Tamasidava menționată de geograful alexandrin Claudios Ptolemaios, în lucrarea "Îndreptar geografic", scrisă în sec. II d.Hr. Statiunea a fost cercetată de arheologul Viorel Căpitanu și obiectele descoperite, multe cu valoare de unicat în cadrul civilizației geto-dace, se află la Complexul Muzeal "Iulian Antonescu" Bacău. La aproximativ 1 km spre E se afla necropola tumulară asociată centrului rezidențial. Alte vestigii aparținând epocii geto-dace au fost semnalate la Pâncești - "Vatra satului" și Soci.

Din Pâncești provin și vestigii carpice și medievale. Prima atestare documentară a satelor Pâncești și Dieneț datează din anul 1471, într-un act semnat de Ștefan cel Mare în favoarea marelui boier Isaia din Răcătău. Cele două localități sunt menționate și de Dimitrie Cantemir în lucrarea "Descriptio Moldaviae" (1714-1716).[necesită citare]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Siretul de Jos a județului Bacău și era formată din satele Pâncești, Dieneț, Dealul-Dieneț, Fulgeriș, Valea lui Moțoc și Răstoaca, având în total 1624 de locuitori ce trăiau în 409 case. În comună existau o școală mixtă cu 18 elevi, două biserici (la Pâncești și Dieneț), iar principalii proprietari de terenuri erau statul, Neculae G. Negel, moștenitorii lui I. Strat și Ion al Sandului.[6] La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa, în plasa Bistrița de Jos a aceluiași județ, și comuna Petrești, având în componență satele Fundu Văii, Soci, Petrești și Valea lui Neni, cu 1318 locuitori. Existau și aici două biserici (la Petrești și la Soci) și o școală mixtă cu 32 de elevi, iar principalii proprietari funciari erau moștenitorii lui Alexandru Vidrașcu.[7]

Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Petrești (inclusă atunci în comuna Horgești). Comuna Pâncești făcea parte din plasa Răcăciuni a aceluiași județ și avea în compunere satele Dieneț, Dealu, Fulgerișu, Pâncești și cătunele Chilia, Motoc și Răstoaca, populația lor totală fiind de 1961 de locuitori.[8] Legea administrației din 1931 consemnează în comuna Păncești satele Chilia Benei, Dealu-Dieneț, Dieneț, Fulgeriș, Motoc și Păncești.[9]

În 1950, comuna a fost transferată raionului Bacău din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Bacău, reînființat. Tot atunci, Satul Dieneț-Vale (fost Dieneț) a fost desființat și comasat cu Păncești, satul Dieneț-Deal a luat numele de Dieneț, iar comuna Petrești, reînființată între timp, a fost din nou desființată, satele ei trecând de această dată la comuna Pâncești.[10][11]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Locul cetății denumite Tamasidava, sit arheologic de interes național din comuna Pâncești

În comuna Pâncești se află situl arheologic de interes național de la „Cetățuie” aflat în livada fermei Răcătău, la 4 km nord de satul Pâncești, unde se află urmele cetății geto-dacice Tamasidava din perioada Latène (secolele al IV-lea î.e.n.–al II-lea e.n.), precum și o necropolă din aceeași perioadă și urmele unei așezări fortificate din Epoca Bronzului.

În rest, alte trei obiecive din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Unul este un alt sit arheologic, aflat la nord de satul Fulgeriș, între pâraiele Fulgeriș și Soci, ce conțin urmele unor așezări din eneolitic (cultura Cucuteni, faza A), Epoca Bronzului (cultura Monteoru) și perioada geto-dacică. Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură — școala (1910) din satul Pâncești, și biserica „Cuvioasa Paraschiva” (construită în 1810, cu transformări în 1924 și 1948) aflată în satul Petrești.

Educație și cultură[modificare | modificare sursă]

Până în 2010, comuna Pâncești beneficia de o rețea educațională formată din 8 școli și 6 grădinițe. După noile reglementări ale Ministerului Educației, numărul de școli a fost redus la 3.[necesită citare]

Principala personalitate culturală originară din comuna Pâncești este cântăreața de muzică populară Maria Pietraru, născută în Fundu Văii.[necesită citare]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/PDF/Primari/P_lista.pdf. Accesat la 26 septembrie 2013. 
  2. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ Google Inc. Google Maps – Comuna Pâncești, Bacău. Cartografiere de Google, Inc. https://maps.google.ro/?ie=UTF8&ll=46.352734,27.111683&spn=0.106517,0.222988&t=h&z=13&vpsrc=6. Accesat la 14 februarie 2014. 
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  6. ^ Lahovari, George Ioan (1901). „Păncești, com. rur., jud. Bacău”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 651–652. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei4/roumanie_geo_4_text.pdf. 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (1901). „Petrești, com. rur., jud. Bacău”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 688. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei4/roumanie_geo_4_text.pdf. 
  8. ^ Comuna Păncești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=53. Accesat la 14 februarie 2014. 
  9. ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 33. 15 iulie 1931. 
  10. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 14 februarie 2014. 
  11. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 14 februarie 2014.