Blaj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Blaj
—  Municipiu  —
Colegiul Național „Inocențiu Micu-Klein” din Blaj
Colegiul Național „Inocențiu Micu-Klein” din Blaj
Stema Blaj
Stemă
Blaj se află în România
{{{alt}}}
Blaj
Localizarea orașului pe harta României
Blaj se află în Județul Alba
{{{alt}}}
Blaj
Localizarea orașului pe harta județului Alba
Coordonate: Coordonate: 46°10′31″N 23°54′52″E / 46.17528°N 23.91444°E / 46.17528; 23.9144446°10′31″N 23°54′52″E / 46.17528°N 23.91444°E / 46.17528; 23.91444

Țară  România
Județ Alba

SIRUTA 1348

Localități componente

Guvernare
 - Primar Gheorghe Valentin Rotar (PD-L,02008, reales 2012)

Altitudine 260 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 20.630 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 20.765 locuitori

Site: Website

Localizarea în cadrul județului
Localizarea în cadrul județului

Blaj (în germană Blasendorf, în maghiară Balázsfalva) este un municipiu în județul Alba, Transilvania, România. În 2002 avea o populație de 20.758 locuitori.

În Blaj își are sediul Arhiepiscopia Majoră de Făgăraș și Alba Iulia, forul ierarhic de conducere a Bisericii Române Unite cu Roma.

Cunoscut drept "Mica Romă", Blajul a fost în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea centrul cultural al românilor transilvăneni. Orașul a jucat un rol important în procesul de formare a limbii române moderne și a conștiinței naționale românești. Aici a apărut Biblia de la Blaj și tot aici a publicat Timotei Cipariu prima gramatică românească.

Catedrala Sfânta Treime a fost edificată între anii 1741 și 1749 în stil baroc, după planurile arhitecților vienezi de origine italiană Anton și Johann Martinelli. În această catedrală sunt înmormântați episcopul Inocențiu Micu-Klein și cardinalul Alexandru Todea.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Blajul este situat în vestul Podișului Târnavelor, la confluența Târnavei Mari cu Târnava Mică, într-o renumită zonă viticolă. Sursa de alimentare cu apă a municipiului Blaj este râul Sebeș.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Imagine indisponibilă Imagine indisponibilă
Blaj în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Prima atestare documentară referitoare la Blaj datează din 1252, an în care contele Herbord a cumpărat domeniul "de la întâlnirea Târnavelor", domeniu denumit în continuare "villa Herbordi". În 1313, fiul lui Herbord, Blasius, a devenit stăpân al moșiei respective. Denumirea Blajului provine de la numele proprietarului, Blasius. De-a lungul timpului, Blajul a fost menționat în limba latină ca villa Blasii, iar mai apoi în traducere maghiară ca Balázsfalva (satul lui Blasiu), respectiv în germană Blasendorf, nume care a devenit în dialectul săsesc Bluesendref. În spiritul latinismului promovat de Școala Ardeleană numele Blajului a fost transcris în limba română ca Blasiu, respectiv Blaș. Ca semn al emancipării urbane, în secolul al XIX-lea a fost folosită în corespondență și forma Blaj-Oraș, simetric cu maghiarul Balázsfalva (Blașfalău, aidcă satul lui Balázs). Până la Unirea Transilvaniei cu România, Blajul a fost printre puținele orășele din Ardeal , alături de Năsăud, cu o populație majoritar românească.[3]

La început secolului al XVII-lea populația localității era redusă, fiind alcătuită la 1650, anul primului recensământ, din membrii celor 20 de familii de rândași ai curții nobiliare. Intrat în posesiunea magnatului Apafi, Blajul a trecut, după moartea principelui Mihai Apafi al II-lea, în stăpânirea statului, care l-a cedat în 1738 Episcopiei române unite, devenind astfel reședința oficială a acesteia.

În vremea episcopatului lui Ioan Inocențiu Micu-Klein și a urmașului său, Petru Pavel Aaron, la Blaj au fost întemeiate importante instituții de învățământ, precum școlile Blajului, Biblioteca Arhidiecezană (cea mai mare bibliotecă românească din Transilvania), tipografia etc. La 19 mai 1737 Blajului i-a fost conferit statutul de oraș, fiind totodată centrul religios și cultural al românilor „uniți” și al Școlii Ardelene.

În anul 1754, prin eforturile episcopului Petru Pavel Aron, la Blaj și-a deschis porțile prima școală publică cu limba de predare română. Acest fapt l-a făcut pe Ion Heliade Rădulescu să spună "aici a răsărit soarele românilor". O inscripție cu acest citat este montată pe clădirea în care a funcționat școala de obște. Mulți dintre cei mai de seamă cărturari români si secolelor XVIII - XIX din Transilvania, ca Samuil Micu, George Șincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu, George Barițiu, Simion Bărnuțiu, etc., și-au făcut studiile la Blaj.

Ca centru ideologic al burgheziei românești din Transilvania, Blajul a avut un rol important în formarea conștiinței naționale a românilor.[4] La Blaj au avut loc, în 1848, mai multe adunări ale românilor din Transilvania. La adunarea convocată de Avram Iancu și Alexandru Papiu-Ilarian la 30 aprilie 1848, au fost formulate ideile desființării iobăgiei și ale egalității în drepturi a populației române din Transilvania cu celelalte națiuni.

La 15-17 mai 1848, pe câmpul de lângă Blaj, care de atunci poartă numele de Câmpia Libertății, a avut loc Marea Adunare a Românilor din Transilvania, la care au participat 40.000-50.000 de oameni, majoritatea covârșitoare fiind iobagi. Adunarea a adoptat programul de revendicări cu caracter democratic: abolirea dijmei, a clăcii și a iobăgiei, desființarea breslelor și a vămilor, libertatea cuvântului și a tiparului, formarea gărzii naționale, școli de stat în limba română etc. Tot la această adunare s-a protestat împotriva „uniunii” forțate a Transilvaniei cu Ungaria. Nerecunoașterea de către guvernul revoluționar ungar a egalității în drepturi a românilor cu celelalte popoare, nesatisfacerea revendicărilor lor sociale și votarea de către Dieta din Cluj a încorporării Transilvaniei la Ungaria au determinat dezbinarea forțelor revoluționare ale românilor și ungurilor. Între 15 și 25 septembrie 1848 a avut loc la Blaj o nouă adunare a românilor din Transilvania, care a declarat că nu recunoaște încorporarea Transilvaniei la Ungaria și a însărcinat Comitetul permanent de la Sibiu să înarmeze satele. Neînțelegerea dintre conducătorii revoluției ungare și cei ai forțelor revoluționare ale românilor ardeleni a fost folosită de autoritățile imperiale pentru a împiedica coalizarea celor două forțe împotriva statului austriac.

Personalități reprezentative ale Blajului interbelic au fost mitropolitul Vasile Suciu și scriitorul Alexandru Lupeanu Melin, director al Bibliotecii Centrale din Blaj între 1919-1927.

Interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma de către autoritățile comuniste în octombrie 1948 a însemnat o grea lovitură pentru Biserica Blajului, deoarece întreaga elită intelectuală concentrată în Blaj, și nu numai, a fost arestată și/sau dispersată. Academia Teologică Greco-Catolică a fost închisă, iar Biblioteca Centrală din Blaj a fost distrusă. O mare parte a cărților a fost aruncată în apele râului Târnava. Capelele institutelor de învățământ din Blaj au fost transformate în săli de sport. Bisericile au fost confiscate de stat și date spre folosință cultului ortodox. Corpul profesoral greco-catolic a fost împrăștiat prin închisorile comuniste sau cu domiciliu forțat prin locuri îndepărtate din țară. La recensământul din 1956 în Blaj au fost consemnați doar 8.711 de locuitori, fapt explicabil cauzat de deportările făcute de către regimul comunist.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Blaj

     Români (78.26%)

     Maghiari (6.32%)

     Romi (8.26%)

     Necunoscut (6.9%)

     Altă etnie (0.24%)

Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Blaj

     Ortodocși (69.27%)

     Romano-catolici (2.81%)

     Reformați (4.14%)

     Penticostali (1.1%)

     Greco-catolici (13.24%)

     Baptiști (1.58%)

     Necunoscută (6.9%)

     Altă religie (0.93%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Blaj se ridică la 20.630 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 20.765 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (78,26%). Principalele minorități sunt cele de romi (8,27%) și maghiari (6,32%). Pentru 6,9% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (69,27%), dar există și minorități de greco-catolici (13,24%), reformați (4,14%), romano-catolici (2,81%), baptiști (1,59%) și penticostali (1,11%). Pentru 6,91% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Evoluția populației la recensăminte:


Personalități[modificare | modificare sursă]

Date geologice[modificare | modificare sursă]

În perimetrul acestei localități s-a pus în evidență prezența unei acumulări de sare gemă.

Transporturi[modificare | modificare sursă]

  • Drumuri naționale: DN 14B (legătura cu București, Cluj, Oradea) și DN 7 (legătură cu Arad, Timișoara). Drumuri județene: DJ 142 (legătura cu Tg. Mureș).
  • Calea ferată face legătura directă cu orașele: București, Cluj, Tg. Mureș, Sovata, Budapesta și Viena. Aeroporturi apropiate sunt cele din Sibiu, Cluj și Târgu Mureș.

Monumente[modificare | modificare sursă]

  • Catedrala Sfânta Treime din Blaj
  • Câmpia Libertății
  • Prima școală publică cu predare în limba română
  • Palatul episcopal, fosta reședință nobiliară din secolele XVI-XVIII, actualmente clădirea Academiei Teologice.
  • Castelul Mitropolitan
  • Mănăstirea Buna Vestire
  • Bisericuța Grecilor
  • Casa lui Mihai Molnar
  • Biserica Reformată
  • Biserica Romano-Catolică
  • Teiul lui Eminescu
  • Stejarul lui Avram Iancu
  • Crucea lui Avram Iancu
  • Copia Lupei Capitolina, simbolul latinității
  • Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial. Monumentul este amplasat pe Strada Eroilor nr. 2 și a fost dezvelit în anul 1944, în memoria ostașilor români jertfiți în Al Doilea Război Mondial. Acesta este realizat din beton mozaicat și nu are împrejmuire. Pe fațada monumentului se află un înscris care glorifică jertfa ostașilor români.

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Municipiul Blaj este înfrățit cu următoarele localități:

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Enciclopedia Cugetarea, p. 104.
  4. ^ Dicționar Enciclopedic Român, vol. 1, p. 372.
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Academia Republicii Populare Române - Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
  • Mircea Buza, Ioan Mărculeț - Toponimia Văii Târnavei și Afluenților ei între Blaj și Mihalț, Comunicări științifice, IX, Mediaș, 2010, p. 386-390.
  • Mircea Buza, Ioan Mărculeț, Cătălina Mărculeț - Considerații geografice și istorice asupra așezărilor umane din Dealurile Blajului, Collegium Mediense, II, Comunicări științifice, XI, Mediaș, 2012.
  • Ioan Chindriș:
    • Blajul luminist. O analiză a structurilor culturale, în “Anuarul Institutului de Istorie din Cluj”, XXIII, 1980, p.187-208.
    • Documentele Blajului, în *** Școala Ardeleană, II, volum coordonat de Ioan Chindriș, Oradea, 2007, p. 218-223.
  • Florina Grecu , I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț , R. Dobre, Podișul Transilvaniei de sud și unitățile limitrofe. Repere geografice, Edit. Universității din București, 2008.
  • Ioan Mărculeț - Blaj. Aspecte de geografie istorică, București, 1999, p. 23-28.
  • Ioan Mărculeț (coord.):
    • Superlativele României. Mică enciclopedie, Ed. Meronia, București, 2010.
    • Dicționarul așezărilor urbane din România, București, 2013.
  • Ioan Mărculeț, Cătălina Mărculeț, Dragoș Baroiu - Posibilități de valorificare a potențialului turistic din județul Alba, Revista Geografică, T. VIII – 2001, București, 2002, p. 173-177, 2 fig., 1 tab.
  • Ioan Mărculeț, Cătălina Mărculeț - Contribuții la studiul populației greco-catolice din Districtul protopopesc Blaj la 1900, Deșteptarea Credinței, nr. 8 (113), Dej, 1999, p. 11-12.
  • Ioan Mărculeț, Vasile Mărculeț, Cătălina Mărculeț - Districtul Protopopesc Blaj în perioada interbelică – scurt studiu demografic, Deșteptarea Credințeinr, nr. 1 (142), Dej, 2002, p. 12-13.
  • Lucian Predescu - Enciclopedia României - Cugetarea
  • 1848. Blajul și amintirea Revoluției , volum coordonat și ilustrat de Ioan Chindriș, Editura ASTRA, Despărțământul "Timotei Cipariu", Blaj, 1998.
  • Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (2009). - Castles & fortresses in Transylvania: Alba County. Castele și cetăți din Transilvania: Județul Alba. Cluj-Napoca. ISBN 978-973-0-06143-3 
  • Ion Brad - Blajul nostru cel de toate zilele, Editura Pegasus Press, 2004
  • Blajul: o istorie în texte, Editura Demiurg, 1993
  • Istoria școalelor din Blaj: studiu istoric ; Eminescu, Nicolae Brânzeu, Ion Buzași, Ioan Popa, Editura Astra, 2000

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Blaj