Afumați, Ilfov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Afumați
—  Comună  —
Stema Afumați
Stemă
Afumați se află în România
{{{alt}}}
Afumați
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 44°31′28.4″N 26°15′19.5″E / 44.524556°N 26.255417°E / 44.524556; 26.25541744°31′28.4″N 26°15′19.5″E / 44.524556°N 26.255417°E / 44.524556; 26.255417

Țară  România
Județ Ilfov

SIRUTA 100834
Atestare documentară 1510

Reședință Afumați
Localități componente Afumați

Guvernare
 - Primar Gabriel Dumănică[1] (USL[1],02008)

Suprafață
 - Total 63,25  km²

Populație (2011)[2][3]
 - Total 7.919 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 6.613 locuitori

Site: Primăria comunei Afumați

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Afumați este o comună în județul Ilfov, Muntenia, România, alcătuită numai din satul de reședință.

Poziția geografică[modificare | modificare sursă]

Comuna Afumați este situată în Câmpia Vlăsiei, pe malurile râului Pasărea, la 15 km nord-est de București. Ea are în componență un singur sat, Afumați, satul de reședință, comuna acoperind o suprafață de 6325 ha. Prin comună trece șoseaua națională DN2, care leagă Bucureștiul de Urziceni; lângă Afumați, ea se intersectează cu șoseaua de centură a Bucureștiului, prin care se limitează de orașul Voluntari, la sud-vest. Tot la Afumați, din DN2 se ramifică șoseaua județeană DJ200A, care duce spre Petrăchioaia, și tot DN2 se intersectează cu șoseaua județeană DJ100, care duce spre nord-vest la Ștefăneștii de Jos, Tunari și Otopeni (unde se termină în DN1) și spre sud-est la Găneasa, Brănești și Fundeni (ultima în județul Călărași).

Se mai învecinează la nord cu comuna Dascălu, la vest cu comuna Ștefăneștii de Jos, la sud cu orașul Pantelimon, la sud-est cu comuna Găneasa, iar la nord-est cu comuna Petrăchioaia.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Chiar dacă satul Afumați este atestat documentar în 1510, urme descoperite pe teritoriul de astăzi al comunei duc la părerea că originile Afumațiului, ca așezare omenească, sunt mult mai vechi. Istoricul C.C. Giurăscu (Istoria Românilor, 1937, vol II) prezintă o hartă a Țării Românești între 1418-1601 unde Afumați figureză ca loc al unei mari bătălii, care s-a dat la 1530, în care domnitorul care și-a obținut atunci numele de Radu de la Afumați a învins o armată turcească venită să-l detroneze.

În 1938, I. Gheorghiu a alcătuit o hartă geografică pe care Afumați figurează ca localitate existentă în perioada 1397-1535 și în anul 1585.

Actul Domnesc de la 11 septembrie 1525 dat de Radu de la Afumați, domnitor al Tării Românești, întărește mănăstirii Glavacioc, moșia cu rumâni la Bărăgan, dăruită de Calotă Vornic.

Între 1522-1529, Afumați a fost în proprietatea domnului Țării Românești, Radu de la Afumați. În perioada imediat următoare, Afumați intră în proprietatea domeniului Domnesc (1529-1585).

În 1636, Șerban Cantacuzino a construit în Afumați o fabrică de postav.[4] În 1785, Alexandru Moruzzi a construit aici o fabrică de hârtie, pe care la sfârșitul domniei a lăsat-o mitropoliei ortodoxe a Munteniei.[4]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov,[5] iar în 1925, din plasa Pantelimon a aceluiași județ, având 3811 locuitori.[6]

În 1913 îi este vândută lui Stere Negropontes, care o stăpânește până la reforma agrară din 1945. În 1950, a devenit parte a raionului 1 Mai din orașul republican București. În 1968, la reforma administrativă de atunci, a devenit comună a județului Ilfov, reînființat.[7][8] În 1981, la o nouă ajustare a organizării administrative, a fost arondată Sectorului Agricol Ilfov, subordonat municipiului București,[9] sector care în 1998 a devenit județul Ilfov.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Afumați

     Români (85.26%)

     Romi (4.88%)

     Necunoscută (9.19%)

     Altă etnie (0.65%)




Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Afumați

     Ortodocși (89.44%)

     Necunoscută (9.21%)

     Altă religie (1.33%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Afumați se ridică la 7.919 locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 6.613 locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (85,26%), cu o minoritate de romi (4,89%). Pentru 9,19% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,44%). Pentru 9,22% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[10]

Evoluție istorică[modificare | modificare sursă]

Evoluția cantitativă a comunei Afumați este oglindită mai ales în datele recensămintelor de după 1831.

Astfel în Condica cu Manuscripte nr. 1457 de la Academia Română (pagina 145) se constată dintr-o numărătoare a populației făcută la 1810 că Afumați avea 280 de locuitori, care trăiau în 65 de case. Dintre aceștia 141 erau de sex masculin iar restul de sex feminin.

20 de ani mai târziu, conform recensămantului dintre anii 1831-1835 în Afumați trăiau 655 de locuitori iar în 1890 - 1442 de locuitori în 281 de case.

Marele Dicționar Geografic al Romîniei din 1898 consemnează comuna Afumați ca fiind formată din satele Afumați și Boltași, cu o populație de 1.667 de locuitori și 322 de case; comuna făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov. Acolo funcționa o școală mixtă cu 32 de elevi (din care 9 fete)[5]

Studiind evoluția numerică a populației totale a Comunei Afumați pentru perioada 1969-prezent pentru anii 1969, 1972, 1975, 1978, 1981 se observă o creștere ușoară, dar constantă, a numărului de locuitori iar începând cu anul 1984 și până în 2002 descreșterea populației totale este evidentă, deși ușoară, de la an la an. Odată cu anul 2000 și cu reorientarea românilor către casele din zonele limitrofe marilor orașe, numărul locuitorilor comunei a inceput să crească semnificativ, ajungând la 6613 la recensământul din 2002.

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

În satul Afumați se află ansamblul fostei curți a stolnicului Constantin Cantacuzino, construit la sfârșitul secolului al XVII-lea și transformat în secolul al XIX-lea, monument istoric de interes național, clasificat drept monument de arhitectură. El cuprinde biserica „Adormirea Maicii Domnului” (construită în 1691), conacul și zidul de incintă.

În afara acestuia, în comună se mai află alte patru obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice. Unul este curtea domnească a lui Radu de la Afumați, aflată pe malul stâng al râului Pasărea la 300 m vest de șoseaua Afumați-Petrăchioaia. Un al doilea se află pe malul drept al râului Pasărea, la est de aceeași șosea și cuprinde manufactura lui Șerban Cantacuzino (secolele al XVII-lea–al XVIII-lea), precum și o așezare și o necropolă medievale (secolele al XV-lea–al XVI-lea). Al treilea sit se află între marginea vestică a satului Afumați și limita cu comuna Ștefăneștii de Jos, și cuprinde urmele unor așezări din diverse perioade: Epoca Bronzului, epoca geto-dacică, epoca daco-romană, secolele al IX-lea–al XI-lea și epoca medievală.

Al patrulea monument de interes local, clasificat ca monument de for public, îl constituie monumentul soldaților căzuți în Primul Război Mondial, aflat pe marginea DN2 în satul Afumați.

Folclor, obiceiuri și tradiții populare[modificare | modificare sursă]

La moarte s-a păstrat obiceiul ca cel decedat să fie vegheat în permanență. În timpul nopților în care afumățenii își țin mortul în casă pentru ca apropiații să își ia adio de la el s-a păstrat obiceiul împărțitului de dulciuri și vin de către femeile ale căror morți nu au implinit un an.

Rudele apropiate celui decedat poartă haine negre timp de un an. După inmormântare se organizează o masă mare la care iau parte toate cunoștințele celui decedat. Se împart prosoape și vase în care se pune un colac, colivă, dulciuri, orez cu lapte.

Obiceiurile tradiționale sunt legate de sărbătorile de iarnă sau anotimpurile anului. Multe dintre obiceiuri s-au mai pierdut, altele și-au schimbat conținutul primind elemente noi care reflectă condițiile sociale noi. Altele și-au pierdut vechiul conținut, păstrându-se doar practica exterioară, care are mai mult valoare de spectacol - așa numitele Olelii, focurile care se fac în seara lăsatului sec pentru Postul Paștelui.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/PDF/Primari/P_lista.pdf. Accesat la 25 iunie 2012. 
  2. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ a b Lahovari, George Ioan (1898). „Afumați, sat”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 22. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei/roumanie_geo_1_text.pdf. 
  5. ^ a b Lahovari, George Ioan (1898). „Afumați, com.rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 21–22. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei/roumanie_geo_1_text.pdf. 
  6. ^ Comuna Afumați în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=429. Accesat la 17 februarie 2012. 
  7. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 4 mai 2012. 
  8. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 4 mai 2012. 
  9. ^ Decretul nr. 15 din 23 ianuarie 1981 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/decret-nr-15-din-23-ianuarie-1981-privind-unele-masuri-pentru-imbunatatirea-organizarii-administrative-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-consiliul-de-stat-43001.html. Accesat la 3 iulie 2012. 
  10. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013.