Reghin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Reghin
Szászrégen
—  Municipiu  —
Vedere panoramică spre Reghin Szászrégen
Stema Reghin Szászrégen
Stemă
Reghin Szászrégen se află în România
{{{alt}}}
Reghin
Szászrégen
Localizarea orașului pe harta României
Reghin Szászrégen se află în Județul Mureș
{{{alt}}}
Reghin
Szászrégen
Localizarea orașului pe harta județului Mureș
Coordonate: Coordonate: 46°46′33″N 24°42′30″E / 46.77583°N 24.70833°E / 46.77583; 24.7083346°46′33″N 24°42′30″E / 46.77583°N 24.70833°E / 46.77583; 24.70833

Țară  România
Județ Mureș

SIRUTA 114809
Atestare documentară 1228

Localități componente Apalina, Iernuțeni

Guvernare
 - Primar Maria Precup (USL,02012)

Altitudine 390 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 33.281 locuitori
 - Densitate 644 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 36.126 locuitori

Site: Site oficial al primăriei

Localizare în cadrul județului
Localizare în cadrul județului
Reghin în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Reghin în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73

Reghin (denumire veche Reghinul Săsesc, Regin, denumire în dialectul săsesc Reen, Ree, Rę, Rî, Rîn, în germană Sächsisch-Regen, Deutsch-Regen, Reen, Räen, Rennmarkt, Reensmarkt, în maghiară Szászrégen, Nagyrégen, Régen, Régön) este un municipiu și al doilea oraș ca mărime din județul Mureș (Transilvania, România). Are o populație de 33.281 locuitori (2011).[2]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Municipiul se află la 46°46'33" latitudine nordică și 22°42'30" longitudine estică. Altitudinea la care este situat orașul este de 395m, punctul geografic cel mai de jos fiind râul Mureș - 350m iar cel mai înalt este Pădurea Rotundă - 455m. Ținutul etnografic din jurul Reghinului poartă denumirea de Reener Ländchen (Țărișoara Reghinului sau Micul Ținut al Reghinului).

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Reghin

     Români (62.56%)

     Maghiari (24.79%)

     Romi (6.21%)

     Necunoscută (5.67%)

     Altă etnie (0.74%)


Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Reghin

     Ortodocși (59.3%)

     Romano-catolici (7.92%)

     Reformați (16.98%)

     Greco-catolici (5.14%)

     Adventiști de ziua a șaptea (1.96%)

     Necunoscută (5.76%)

     Altă religie (2.92%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Reghin se ridică la 33.281 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 36.126 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (62,57%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (24,79%) și romi (6,22%). Pentru 5,68% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (59,3%), dar există și minorități de reformați (16,99%), romano-catolici (7,92%), greco-catolici (5,14%) și adventiști de ziua a șaptea (1,96%). Pentru 5,76% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[3]

Evoluția populației la recensăminte:


Istorie[modificare | modificare sursă]

Vechea denumire a Reghinului este aceea de "Reghinul Săsesc" (traducere românească a denumirii germane "Sächsisch Regen", respectiv a celei ungurești, "Szaszregen"). Într-o diplomă emisă în anul 1228 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, localitatea este menționată cu denumirea de "Regun".

În anul 1555, pe un pilastru al zidului de incintă a orașului Reghin, fusese dăltuit următorul text, în limba germană: "Kein Heil kommt vom Krieg, den Frieden erbitten wir alle" (De la război nu vine nimic bun, ne rugăm cu toții pentru pace)[4].

Ioan Kemény a fost ales ca principele Transilvaniei în orașul Reghin la data de 1 ianuarie 1661.

"Societatea de plutărit" a fost, în ceea ce privește răspândirea și cuprinderea afacerii, de departe cea mai importantă din Reghinul Săsesc, chiar cea mai importantă din Transilvania. Această situație a fost favorizată în primul rând de poziția favorabilă a localității pe valea Mureșului, râu pe care veneau plutele din Munții Călimani. Comerțul cu lemnul și cu plutele a fost una din cele mai importante activități desfășurate de locuitorii vechiului Reghin. Poziția favorabilă a localității în apropierea munților Gurghiu și Călimani, cu suprafețele lor întinse de pădure, erau o adevărată provocare pentru spiritele întreprinzătoare din această localitate. În anul 1853 mai mulți negustori cu plute din Reghinul Săsesc s-au asociat într-o societate, conformându-se principiului care spune că unirea dă putere. Fiecare membru primea, pentru funcția sa, o remunerație potrivită. Deja în următorul an, 1854, mai mulți lipoveni contribuiau la această societate, astfel că cei din Reghin se ocupau cu procurarea și transportul plutelor iar lipovenii cu vinderea lor; dar pentru că lipsea coeziunea și o anumită conducere, nimeni nu mai asculta, fiecare voia să conducă după opinia sa. În anul 1855 mai mulți membri au ieșit afară din această așa zisă "companie" și împreună cu alți lipoveni au întemeiat "Compania de plutărit Wermescher", ai cărei membri finanțau activitatea.

În anul 1924, a avut loc "încorporarea" Reghinului Unguresc (Reghin-sat, Magyarregen, Ungarisch-Regen) la oraș, care creștea astfel cu 995 ha în partea de nord. [5]

Împrejurimile[modificare | modificare sursă]

Municipiul Reghin este împrejmuit de mai multe localități. Spre nord, pe DN15, prima localitate este Suseni (cunoscut și ca "Felfălău", "Felfalu", "Pränzdorf" sau "Oberdorf"), localitate atestată în anul 1319, urmată de localitatea Brâncovenești (cunoscută și ca "Ieciu", "Wetsch" sau "Marosvécs"), atestată în anul 1228, fiind situată la 12km de Reghin.
De la gara CFR, în continuarea străzii Gării, la aproximativ 3km, se află localitatea Ideciu de Jos (cunoscută și ca "Untereidisch" sau "Alsoidecs"), atestată în anul 1319. [6]

Administrație[modificare | modificare sursă]

Primăria Reghin

Municipiul Reghin are o suprafață de 7.282 ha, din care: 785 ha curți și clădiri; 62,5 ha străzi, 41,61 ha parcuri și zone verzi; 1.334 intravilan; 4.345 ha suprafețe agricole și 624 ha fond forestier.

În Reghin își are sediul o judecătorie, aflată în raza teritorială a Tribunalului Mureș și a Curții de Apel Târgu Mureș.

Transporturi[modificare | modificare sursă]

Reghin este traversat de calea ferată Târgu Mureș-Deda.
Prin Reghin trec căile de acces pentru autovehicule DN15 Târgu Mureș-Toplița, DN15A, drum național secundar, care la ieșire din Reghin spre Comuna Breaza, Mureș se intersectează cu DN16, făcând legătura între Reghin și Cluj-Napoca, continuând spre Bistrița până la intersecția cu DN17 sau E58 încă 51 km, și drumurile judetene Reghin-Lăpușna și Reghin-Sovata.

Municipiul se află amplasat la intersecția a două axe de intensă și veche circulație, una pe Valea Mureșului (Târgu Mureș-Reghin-Deda-Toplița) și alta pe Valea Gurghiului spre câmpia Transilvaniei (Lăpușna-Gurghiu-Reghin-Crăiești)

Municipiul se află la urmatoarele distanțe față de:

Edificii culturale de interes național[modificare | modificare sursă]

  • Biserica Evanghelică-Lutherană (adresa: str. Călărașilor 1, monument istoric, cod: MS-II-a-A-15761, datare: 1330, transformări importante în secolele XV și XVIII).
  • Biserica de lemn din Reghin cu hramul Sfântul Nicolae

Personalități[modificare | modificare sursă]

Biserica Evanghelică-Lutherană Reghin

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b c Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ Gedenktafel für Evakuierte aus Nordsiebenbürgen
  5. ^ http://www.reenerlaendchen.ro/documente/istorie/b.2.%20contributii%20la%20cunoasterea%20evolutiei%20urbane%20a%20reghinului.pdf Dorin-Ioan Rus: Contribuție la cunoașterea evoluției urbane a Reghinului]
  6. ^ Străzile Reghinului - Ioan I. Costea, I.S.B.N. 973-9168 88-4
  7. ^ Spre o adevărată societate de mâine Doi medici sociali: dr. Nicoară și dr. Stoichița Prin faptele lor modeluri de creație și organizare, în "Societatea de mâine", aprilie-mai-iunie 1938, p. 68

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Din activitatea Societății de plutărit din Reghinul-Săsesc(1853-1908) de Dorin-Ioan Rus, Revista Bistriței, vol XV, 2000,Bistrița, p. 91-95

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Reghin