Alexandru Șafran
| Alexandru Șafran | |
|---|---|
| Născut | 12 septembrie 1910 |
| Decedat | 27 iulie 2006 |
| Ocupație | Mare Rabin, teolog, filosof, istoric |
| Căsătorie | Sara Rheinharz |
| Părinți | Betzalel Zeev Șafran (1867-1929) și Finkel Rheinharz. |
| Copii | Prof. Dr. Esther și Prof. Dr. Avinoam Shafran (Univ. Geneva) |
Marele Rabin Dr. Alexandru Șafran (Yehuda Alexandre Shafran) (ebraică יהודה אלכסנדר שפרן ) n. 12 septembrie 1910, Bacău, România - d. 27 iulie 2006, Geneva, Elveția) cărturar, teolog, filosof, istoric și literat evreu, român și elvețian a fost între anii 1939-1948 Șef-Rabinul Cultului Mozaic din România, senator de drept în Senatul României (1940}, iar după 1948 Mare Rabin al evreilor din Geneva. Membru de onoare al Academiei Române.
A contribuit la salvarea evreilor din România în anii Holocaustului și ca un sprijinitor activ al sionismului a avut o poziție independentă și de respingere a presiunulor de infiltrare comunistă în anii postbelici, fapt pentru care a fost demis și expatriat. A publicat cărți în domeniul religiei, filozofiei moralei și misticii iudaice. Atașat de limba și cultura românească el a fost un activ promotor ai dialogului între iudaism și creștinism [1].
Cuprins |
[modificare] Anii copilăriei la Bacău - discipol al tatălui său
Alexandru Șafran s-a născut la data de 12 septembrie 1910 în orașul Bacău, ca fiu al înțeleptului rabin (gaon) Betzalel Zeev Șafran (1867-1929). Mama sa se numea Finkel Rheinharz. A studiat iudaismul vreme de ani de zile cu tatăl său, care era unul din cei mai prestigioși cărturari iudaici din vremea sa și conducător de școală talmudică - beit hamidrash. Deja la vârsta de 11 ani, cu doi ani înainte de a fi fost considerat adult (Bar Mițva) din punct de vedere religios, Alexandru devenise colaborator apropiat al tatălui său, practic secretarul său particular, care participa intensiv la munca de elaborare a cărților acestuia și la redactarea de „răspunsuri” (analize și percepte rabinice) la întrebările a numeroși învățați în ale iudaismului de pretudindeni. La 19 ani era deja atestat ca rabin și terminase cu rezultate excelente studiile secundare la liceul Ferdinand din orașul natal.
[modificare] Studiile în străinătate
Începând din 1930 a urmat in paralel - conform cerințelor comunităților evreiești europene, care pretindeau de la un mare rabin să dețină și studii superioare laice - atât Institutul Israelit de Înalte Studii Teologice din Viena (Seminarul rabinic din Viena), cât și Facultatea de Filosofie a Universității din Viena, luându-și doctoratul în filosofie (Ph.D.) în anul 1934.
La terminarea studiilor, a primit autorizația de rabin din partea Seminarului Israelit. În 1934 a obținut și titlul de mare rabin din partea Consistoriului israelit din Bruxelles. A refuzat să rămână mare rabin la Bruxelles deoarece, în urma decesului tatălui său la sfârșitul anului 1929, era hotărât să-i succeadă ca rabin al orașului natal. În anul 1936 s-a căsătorit la Bacău cu o verișoară a sa, Sara Rheinharz, absolventă a Universității și a Academiei de Arte Frumoase din Iași, cu care a avut doi copii: Esther și Avinoam, ambii profesori la Universitatea din Geneva.
[modificare] Activitatea la cârma iudaismului din România
După decesul Șef-rabinului Iacob Itzhak Niemirower, la data de 4 februarie 1940, la vârsta de numai 29 ani, a fost ales dintre 8 candidați Șef-Rabinul Cultului Mozaic din România, funcție în virtutea cǎreia a fost numit - pentru scurt timp - senator de drept în Senatul României. Având o vârstă de sub cea de 40 ani, stipulată de lege, pentru a fi totuși acceptat ca membru în Senat pe banca prelaților, a fost nevoie de o derogare specială din partea Înaltei Curți de Casație a României.
A luptat pentru apărarea intereselor populației evreiești din România în condiții vitrege, în timpul războiului și după terminarea acestuia.
Datorită erudiției și meritelor sale recunoscute, Alexandru Șafran a fost numit în anul 1948 Mare Rabin al Comunității Evreiești din Geneva, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1997.
[modificare] România îi recunoaște meritele
E.S. Rabinul Alexandru Șafran a revenit în vizită în România, pentru prima oară după aproape jumătate de secol, în 1995 (un an după încetarea din viață a fostului Șef-Rabin, dr. Moses Rosen, simpatia limitată dintre cei doi fiind notorie).
Pe 19 iunie 1997, Șafran a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Cu acel prilej, Alexandru Șafran a prezentat discursul „Percepțiunea Dumnezeirii în Cabală, în filosofie și știință”, o expunere privind modalitățile în care a fost înțeles Dumnezeu și o analiză a crizei omului contemporan.
La 7 mai 2008 Școala cu Clasele I-VIII Nr. 15 Bacău a devenit Școala cu Clasele I-VIII „Dr. Alexandru Șafran” Bacău. www.scoala-alexandru-safran.org
[modificare] Dintre operele publicate
- Cabala (Ed. Univers Enciclopedic, București, 1989)
- Israelul în timp și spațiu
- Un tăciune smuls flăcărilor: Comunitatea Evreiască din România, 1939-47 (Ed. Hasefer, București, 1996)
- Înțelepciunea Cabalei (Ed. Hasefer, București, 1997) (trad. de Țicu Goldstein)
- Memorii.
[modificare] Referințe
- ^ fr Iancu, Carol: „Alexandre Safran. Une vie de combat, un faisceau de lumière", Éd. de l’Université Paul-Valéry-Montpellier III., inuarie 2007.
[modificare] Bibliografie
[modificare] Legături externe
- A încetat din viață Rabinul Alexandru Șafran
- Alocuțiunea Excelenței Sale Alexandru Șafran, Rabinul șef al Genevei, rostitǎ în plenul Parlamentului României 28 martie 1995
- "The Virtual Jewish History Tour — Romania" by The American-Israeli Cooperative Enterprise, 2006.
- "Former Romanian Chief Rabbi Dies at 95" by Frank Jordans, Associated Press, 28 July 2006.
- "Alexandru Safran," Obituaries, The Times, London, August 09, 2006.
- "Dr. Alexandre Safran", B’nai B’rith Europe News, 18 August 2006.
- "Apostolic Nuncio in Bucharest" cooperation in 1944.
- cu Alexandru Șafran în 1997
- Academia Română - In memoriam Alexandru Șafran
- Recenzie de Jean Pierre Allali la biografia scrisă de Carol Iancu
- articol de Iulia Deleanu în memoria lui Alexandru Șafran