Alexandru Șafran

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alexandru Șafran
Șef-Rabinul dr. Alexandru Șafran, Geneva, 1994.
Șef-Rabinul dr. Alexandru Șafran, Geneva, 1994.
Născut 12 septembrie 1910
România Bacău, România
Decedat 27 iulie 2006
Elveția Geneva, Elveția
Ocupație Mare Rabin, teolog, filosof, istoric
Căsătorie Sara Rheinharz
Părinți Betzalel Zeev Șafran (1867-1929) și Finkel Rheinharz.
Copii Prof. dr. Esther și prof. dr. Avinoam Shafran (Geneva)
Sigla academia romana.gif Membru de onoare al Academiei Române

Alexandru Șafran, în ebraică : יהודה אלכסנדר שפרן - Yehuda Alexander Shafran, n. 12 septembrie 1910, Bacău, România - d. 27 iulie 2006, Geneva, Elveția), doctor în filisofie de la Facultatea de Filosofie a Universității din Viena (1934), Mare-Rabin, teolog, filosof, istoric și scriitor evreu, român și elvețian a fost între anii 1939-1948 Șef-rabinul Cultului Mozaic din România, senator de drept în Senatul României (1940}, iar după 1948 Șef-rabinul comunității evreiești din Geneva. Membru de onoare al Academiei Române.

S-a luptat pentru ocrotirea evreilor din România în anii Holocaustului și, ca un sprijinitor activ al sionismului, a avut o poziție independentă și de respingere a presiunulor de infiltrare comunistă pe linie religioasă între evreii din România, în anii postbelici, fapt pentru care a fost demis și expatriat. A publicat cărți în domeniul religiei, filozofiei moralei și misticii iudaice. Atașat de limba și cultura românească el a fost un activ promotor ai dialogului între iudaism și creștinism [1].

Anii copilăriei[modificare | modificare sursă]

Alexandru Șafran s-a născut la data de 12 septembrie 1910 în orașul Bacău, ca fiu al Înțeleptului (gaon) rabin Betzalel Zeev Șafran (1867-1929) și al Finkelei Rheinharz. A studiat iudaismul cu tatăl său, care era unul din cei mai prestigioși cărturari iudaici din vremea sa și conducător de școală talmudică - beit hamidrash. Deja la vârsta de 11 ani, cu doi ani înainte de a fi fost considerat adult (Bar Mițva) din punct de vedere religios, Alexandru devenise colaborator apropiat al tatălui său, practic secretarul său particular, care participa intensiv la munca de elaborare a cărților acestuia și la redactarea de „răspunsuri” (analize și percepte rabinice) la întrebările a numeroși învățați în ale iudaismului de pretudindeni. La 19 ani era deja atestat ca rabin și terminase cu rezultate excelente studiile secundare la liceul Ferdinand din orașul natal.

Studiile în străinătate[modificare | modificare sursă]

Începând din 1930 a urmat in paralel - conform cerințelor comunităților evreiești europene, care pretindeau de la un mare rabin să dețină și studii superioare laice - atât Institutul Israelit de Înalte Studii Teologice din Viena (Seminarul rabinic din Viena), cât și Facultatea de Filosofie a Universității din Viena, luându-și doctoratul în filosofie (Ph.D.) în anul 1934.

La terminarea studiilor, a primit autorizația de rabin din partea Seminarului Israelit. În 1934 a obținut și titlul de Mare Rabin din partea Consistoriului israelit din Bruxelles. A refuzat să rămână la Bruxelles deoarece, în urma decesului tatălui său la sfârșitul anului 1929, era hotărât să-i succeadă ca rabin al orașului natal.

În anul 1936 s-a căsătorit la Bacău cu o verișoară a sa, Sara Rheinharz, absolventă a Universității și a Academiei de Arte Frumoase din Iași, cu care a avut doi copii: Esther și Avinoam, ambii profesori la Universitatea din Geneva.

Activitatea la cârma iudaismului din România[modificare | modificare sursă]

După decesul Șef-rabinului Iacob Itzhak Niemirower, la data de 4 februarie 1940, la vârsta de numai 29 ani, a fost ales dintre 8 candidați Șef-Rabinul Cultului Mozaic din România, funcție în virtutea cǎreia a fost numit - pentru scurt timp - senator de drept în Senatul României. Având o vârstă de sub cea de 40 ani, stipulată de lege, pentru a fi totuși acceptat ca membru în Senat pe banca prelaților, a fost nevoie de o derogare specială din partea Înaltei Curți de Casație a României.

A luptat pentru apărarea intereselor populației evreiești din România în condiții vitrege, în timpul războiului și după terminarea acestuia.

Datorită erudiției și meritelor sale recunoscute, Alexandru Șafran a fost numit în anul 1948 Șef-Rabin al Comunității Evreiești din Geneva, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1997.

România îi recunoaște meritele[modificare | modificare sursă]

E.S. Rabinul Alexandru Șafran a revenit în vizită în România, pentru prima oară după aproape jumătate de secol, în 1995 (la un an după încetarea din viață a fostului Șef-Rabin, dr. Moses Rosen, simpatia limitată dintre cei doi fiind notorie).

Pe 19 iunie 1997, Șafran a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Cu acel prilej, Alexandru Șafran a prezentat discursul „Percepțiunea Dumnezeirii în Cabală, în filosofie și știință”, o expunere privind modalitățile în care a fost înțeles Dumnezeu și o analiză a crizei omului contemporan.

La 7 mai 2008 Școala cu Clasele I-VIII Nr. 15 Bacău a devenit Școala Gimnazială „Dr. Alexandru Șafran” Bacău. www.scoala-safran-bacau.ro

Dintre operele publicate[modificare | modificare sursă]

  • Cabala (Ed. Univers Enciclopedic, București, 1989)
  • Israelul în timp și spațiu
  • Un tăciune smuls flăcărilor: Comunitatea Evreiască din România, 1939-47 (Ed. Hasefer, București, 1996)
  • Înțelepciunea Cabalei (Ed. Hasefer, București, 1997) (trad. de Țicu Goldstein)
  • Memorii.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ fr Iancu, Carol: „Alexandre Safran. Une vie de combat, un faisceau de lumière", Éd. de l’Université Paul-Valéry-Montpellier III., inuarie 2007.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Safran, Alexandre (1987), Resisting the Storm: Romania, 1940 - 1947: Memoirs [tr. Înfruntând furtuna. Memorii], Editat și anotat de Jean Ancel, Ierusalim: Yad Vashem, ISBN 965-308-003-2 

Legături externe[modificare | modificare sursă]