Comuna Măgirești, Bacău
 |
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți ajuta la rezolvarea lor sau să le discutați pe pagina de discuție.
Ștergeți etichetele numai după rezolvarea problemelor. |
| Măgirești | |
| — Comună — | |
|
|
|
| Țară |  România |
|---|---|
| Județ | Bacău |
|
|
|
| SIRUTA | |
| Atestare documentară | 1481 |
|
|
|
| Localități componente | Măgirești, Prăjești, Stănești, Șesuri, Valea Arinilor |
|
|
|
| Guvernare | |
| - Primar | Ionică Câdă (PNL, ales 2008) |
|
|
|
| Suprafață | |
| - Total | 3.321 ha km² |
|
|
|
| Populație (2007) | |
| - Total | 4,437 locuitori |
|
|
|
| Site: comuna Magiresti | |
|
|
|
 |
|
modifică  |
|
Măgirești este o comună în județul Bacău, Moldova, România. Are în componență cinci sate: Măgirești, Stănești, Valea Arinilor, Prăjești și Șesuri. Prima atestare documentară datează din 1481.
Cuprins |
Geografie [modificare]
Comuna Măgirești este situată la poalele Subcarpaților Orientali, într-o zonă predominant de deal, dar cuprinde și zone de câmpie și munte. Rețeaua hidrografică este formată din: Tazlăul Sărat, care străbate satul Șesuri, Pârâul Valea Arinilor, care trece prin satele Valea Arinilor și Prăjești, Pârâul Ruja și Pârâul Dingani, care trec prin satul Măgirești. Pornind din Municipiul Bacău, șoseaua asfaltată șerpuiește printre dealuri și vâlcele, pe părți strâmte ale malurilor unor pâraie și pârâiașe de munte, printre casele care se înșiră ca mărgelele de o parte și de alta, iar la un loc, șoseaua care merge spre Moinești se întâlnește cu o alta, care, orientată la dreapta, conduce la intrarea în comuna Măgirești. Către vest, priveliștea se înfățișează cu o dantelărie de înălțimi care se succed în trepte către cele mai înalte care se încumetă a străbate norii. Așezarea Măgirești, se înscrie într-o zonă geografică, ce este caracterizată ca fiind depresionară in Subcarpații Moldovenești. Pământul dintre Carpați, Dunăre și Marea Neagră este locul unde s-a plămădit istoria neamului românesc. Formele reliefului nu au împiedicat așezarea oamenilor. Vechimea viețuirii în pământul străbun – de la Carpați la Dunăre și Marea Neagră – este atestată, incontestabil, de mărturiile cele mai grăitoare arheologice și de izvoarele istorice. Vechimea multimilenară neîntreruptă, la care se adaugă continuitatea viețuirii pe meleagurile acestor coordonate geografice, este completată mai mult decât convingător de unitatea lingvistică, de cultură și de civilizație. Regiunea Carpaților este împărțită în multe secțiuni pentru ușoara urmărire a părților și întocmirii ideii generale despre ceea ce constituie fenomenul viețuirii poporului român în această regiune. Din partea Carpaților, cunoscută in geografie sub numele de „Subcarpații Moldovei”, ne oprim atenția asupra depresiunilor: Tazlău – Cașin și Comănești.
Istorie [modificare]
Este atestat documentar în anul 1481, prin hrisovul emis de cancelaria domnească, din porunca lui Ștefan cel Mare. Originea exactă a acestei așezări, se pierde în negura veacurilor. Au fost descoperite aici pe un șantier arheologic, relicve ale civilizației care datează din neolitic, cu mult înainte de Evul Mediu. Vechiul sat de răzeși a avut o evoluție constantă, ușor ascendentă, asemeni majorității satelor din Moldova în a doua jumătate a Evului Mediu. Ocupația principală a locuitorilor era creșterea animalelor și agricultura. Oamenii viteji și harnici ai acestor locuri erau în pemanență pregătiți să facă față amenințării permanente în fața pericolului turcesc. Politica de expansiune continuă a Porții i-a determinat pe locuitorii din majoritatea așezărilor moldovene, să dea dovadă de un spirit de sacrificiu dus de cele mai multe ori la extrem. Tactica pământului pârjolit era singura modalitate de a opri înaintarea "flămândelor" armate otomane. Aceasta metodă era pe cât de eficientă, pe atât de costisitoare. În schimbul libertății, oamenii acestor locuri, au avut parte de o dezvoltare economică mult mai lentă decât în alte regiuni. Începutul secolului al XV-lea, în alte laturi ale Europei, era zbuciumat de dispute, controverse și confruntări confesionale. Datorită inchiziției, unii din cei care împărtășeau idei reformate în biserică erau nevoiți să-și găsească adăpost în locuri mai ferite pentru existența lor. Din Transilvania, în zona Trotuș-Tazlău s-au refugiat și s-au așezat nu numai românii ortodocși ci și unii de confesiune romano-catolică dar români siliți la maghiarizare. Aceștia s-au așezat și și-au dobândit locuri în care și-au dezvoltat sate păstrându-și până în vremea noastră confesiunea romano-catolică. Zona depresionară Tazlău-Trotuș este încadrată în întreaga istorie a strămoșilor noștri. Această zonă a fost locuită din vechime, iar mărturiile arheologice o înscriu în aria de viețuire a geto-dacilor și a ariei de dezvoltare a neamului românesc. Nici problema credinței creștine nu este aici fără acoperire. Ca peste tot în ținuturile locuite de români, credința a fost cea creștin ortodoxă, acei „pseudo-episcopi” erau conducătorii locuitorilor acestei zone. Datorită înlesnirii de circulație între Moldova și Transilvania, prin zona Tazlău-Trotuș, a fost posibilă o cunoaștere a situațiilor în care se găseau românii de pe versantele Carpaților și de aici, o într-ajutorare reciprocă. S-a dezvoltat și comerțul și circulația ideilor. Marile evenimente ale istoriei neamului românesc și-au aflat ecoul și în această zonă. Prin pasul Oituz a trecut Mihai Viteazul cu muntenii și transilvănenii în Moldova și, lui i s-au alăturat și oștenii din părțile Trotuș-Tazlău. S-a înfăptuit in 1600 dorința milenară a românilor, Unirea, prima unire politică a țărilor române în hotarele ce cuprindeau cea mai mare parte a vechii Dacii. Această unire a fost de scurtă durată, din pricini binecunoscute și izvorâte din ostilitatea puterilor vecine din acel timp. Românii nu au abandonat ideea și au contribuit prin luptă și jertfă în marile momente in 1877, 1916-1918, ca și în perioada celui de al II-lea război mondial. În semn de eternă recunoștință a fost ridicat in 1985 un monument al eroilor, acesta aflându-se situat pe dealul bisericii din Măgirești. Localitatea Măgirești – sat și comună – a județului Bacău, aflându-se în zona depresionară Trotuș-Tazlău își revendică dreptul de a fi considerată – prin vechimea așezării ei – implicată în complexitatea istorică a zonei, cu mențiuni documentare de mai bine de o jumătate de mileniu.
Economie și ocupații tradiționale [modificare]
Nevoia hranei, a îmbrăcămintei și a locuinței, încă din vremuri străvechi, au făcut ca oamenii să-și creeze ocupații cu ajutorul cărora să-și satisfacă nevoile multiple ale vieții. Cercetătorii în acest domeniu, pe baza descoperirilor arheologice și a indicațiilor documentare scrise, demonstrează existența unor ocupații „de bază”, a unor ocupații „secundare” a unor „meșteșuguri țărănești” precum și a unor „instalații tehnice țărănești”. Între ocupațiile de bază se consideră: agricultura, pomicultura, creșterea animalelor. În agricultură se constată folosirea terenurilor naturale care se pretau la cultivarea lor cu însămânțări de diferite plante. Cultura grâului, deși nu dezvoltată ca la șes și câmpie, totuși era destul de răspândită. Alte plante care se cultivau erau: meiul, orzul, ovăzul, secara și cânepa. Ca unelte în agricultură se foloseau: țărușul, săpăliga, trunchiul de cot, coarne și oase de animale. În vremuri străvechi se foloseau cuțite de piatră încovoiate, folosite ca securi, ce au fost înlocuite mai târziu cu cele din bronz și fier. O altă ocupație este cea a pomiculturii. „Pomătul” a fost un auxiliar prețios în hrana oamenilor atât în stare proaspătă, cât și în stare conservată, prin uscarea la soare sau în cuptoare și mai târziu, în loznițe. Deși nu se poate considera că a existat o preocupare deosebită pentru viticultură, totuși vița de vie în forma ei „indigenă” a fost cunoscută și roadele ei folosite. Mineritul țărănesc a dus la valorificarea bogățiilor subsolului – sarea, cărbunele, petrolul. Încă din 1442 în jurul Moineștilor, localitate vecină cu Măgirești, este atestată existența unor fântâni negre cu păcură. Păcura își găsea o variată întrebuințare la unsul osiilor de la căruțe, la mori, la iluminat, la uns acoperișurile din draniță ale caselor, etc. Bogățiile naturale ale solului și subsolului au făcut să se dezvolte o ocupație deosebit de însemnată pentru gospodăriile țărănești, cea a cărăușiei. Ridicându-și animale de tracțiune: boi mari, cai puternici, locuitorii acestor locuri se angajau in efectuarea de chirii, transportând sare, cherestea, păcură, oale, var, in diferite târguri și sate îndepărtate ale Moldovei, Transilvaniei, Vrancei și chiar Dobrogei. Comerțul cu petrol a adus localității un potențial financiar semnificativ. Acest comerț era efectuat de regulă de cei care aveau cai și căruțe. Aceștia se numeau în limbajul locului "găzari". Locuitorii care nu se angajau în cărăușie sau în agricultura și aveau înclinații pentru unele meșteșuguri, care le practicau atât pentru nevoile personale cât și pentru cele ale consătenilor lor. Pentru timpul rece s-a folosit prelucrarea pieilor de animale în meșteșugul numit „cojocăritul” simplu sau îmbogățit cu înflorituri: cheptare, bundițe, cojoace, căciuli, chimire și curele de piele erau executate cu multă dibăcie. Curelarii au apărut ca meșteșugari pentru a înlesni înhămarea animalelor de tracțiune – în special hamurile, șeile pentru cai etc. O creștere economică semnificativă a putut fi semnalată începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când zăcămintele mari de petrol existente în zonă, au început să fie exploatate la scară industrială. Măgireștiul fiind o localitate situată pe dealuri subcarpatice, deține o suprafață de pădure, care, din nefericire, este pe zi ce trece tot mai mică. În perioada de după război, când România a cunoscut cea mai agresivă campanie de industrializare, majoritatea locuitorilor Măgireștiului au ajuns să lucreze în domeniul petrolului sau alte servicii care-l deserveau. Acest fapt a facut ca economia comunei să se dezvolte rapid, iar locuitorii ei să fie mult mai înstăriți decât oamenii altor localități rurale din țară. Un alt factor care a ajutat creșterea nivelului de trai este distanța scurtă, numai 7 km, față de Municipiul Moinești, de unde oamenii din comună se pot aproviziona cu bunuri de larg consum și de asemenea iși pot continua studiile după ce termină 8 clase. O parte din populație lucrează în Moinești.
Învățământ [modificare]
Învățământul se realizează în următoarele unități: două școli cu clasele I-VIII în Măgirești și respectiv Valea Arinilor; în satele Stănești, Prăjești și Șesuri funcționează câte o școală cu clasele I-IV. De asemenea în fiecare sat este și câte o grădiniță. În Măgirești școala beneficiază de două imobile, unul dintre ele, "Școala Veche", datează dinainte de anul 1900 și a fost restaurată și dotată modern în anul 2004. La fel cum se poate vorbi despre o "Generație de Aur" la fotbal, la fel a existat o "Generație de Aur" a profesorilor Școlii Generale între 1980 - 2000. Cîțiva dintre aceștia "s-au dus" de printre noi, plecând îspre "Câmpiile Elizee", cum ar fi spus-o grecii antici. Amintim aici pe prof. de matematica Scorțanu și prof. de geografie Parapancea. Mai sunt câteva nume din aceeași generație ce merită a fi amintite, căci pentru ei școala nu era o joacă. Iată câteva exemple: d-na înv. Chiper, d-na prof. Iordan, d-na prof. Daviduță, d-na prof. Șurubaru, d-l prof. Cazan. Măgireștiul se poate lăuda cu un număr însemnat de absolvenți de facultate dintre cei care odinioară erau elevii Școlii Generale. În prezent se încearcă o îmbunătățire a nivelului de învățământ, personalul didactic fiind în mare parte tânăr. A fost editată chiar și o revistă a școlii care apare semestrial. La rubrica de prezentare a Măgireștiului, este un text copiat cuvânt cu cuvânt de pe această pagină pe care o citiți acum. Pentru a edita o revistă în adevăratul sens al cuvântului, fie ea și școlară, trebuie depus mai mult efort, și macar un pic de muncă de teren, fotografii, comentarii, etc. Oricum este un început bun și o inițiativă ce merită a fi felicitată.
Religie [modificare]
Zona în care se află așezarea Măgirești este un atestat istoric plin de vechime iar toponimul „Poiana Clălugăriței” care se păstrează aici, implică o puternică trăire care-și pierde urma în secolele mai îndepărtate de cel de al XV-lea al erei noastre. Ca peste tot în țară „vechiul creștinism moldovenesc i se datorează e în mare parte realizarea unității sufletești a populației”. Măgireștii, se înscrie în aceleași coordonate ale spiritualității românești, al unei lumi de muncitori, care-și lucrau totul cu mâinile lor, de la haine, la locuințe și locașuri de închinare în care cu evlavie își plecau genunchii, se botezau, se cununau, se mărturiseau, se împărtășeau și în cele din urmă tot prin aceleași bisericuțe își continuau calea spre veșnicie. În cadrul aceleași spiritualități românești și aici întâlnim călugări și călugărițe: schimnici și schimnice, ca peste tot pe plaiurile sfinte ale Moldovei; și aici în zona Măgireștiului au fost temeluite așezări monahale în schituri răzlețe din cele mai vechi timpuri. Dacă „mănăstirile de călugări din Moldova au fost mai vechi decât cele de călugărițe” deoarece pentru acestea din urmă se consideră că „a trebuit ca viața călugărească să fi căpătat o dezvoltare deosebită, dar mai ales să fi existat o siguranță publică” avem convingerea că „Poiana Călugăriței” (păstrată până în prezent în memoria satului Măgirești), ca așezare monahală feminină de la sfârșitul secolului al XIV-lea, schit dispărui în perioada 1458-1461, a luat ființă și au continuat viața de spiritualitate monahală pe o vatră monahală de călugări din secolul XIII-XIV. Tezaurul de la Măgirești – punctul „Dealul Bisericii” cu monede datând cu monede din secolele I- II a. Hr., demonstrează și argumentată ceea ce deja s-a afirmat că „populația autohtonă din regiune subcarpatică a Moldovei în epoca secolelor VI-IX s-a aflat în permanență în sfera de influență a civilizației bizantine” din care nu a lipsit caracterul creștin ortodox. Valea Trotușului ca și cea a Tazlăului, având legături strânse cu sihăstriile din ținutul Neamțului, Munții Tazlăului și Munții Vrancei cu vetrele lor de sihăstrie românească, au format un lanț de rezistență și apărare a credinței ortodoxe față de prozelitismul agresiv și constant romano-catolic și protestant, de peste Carpați. Pe moșia Crupenshi, care a înghițit pământurile răzeșilor din Măgirești se află o mulțime de toponime bisericești care pledează în favoarea prezenței creștine cu manifestări religioase, cu biserici și clopote, cu persoane înduhovnicite prestatoare de nume biblice. Asemenea toponime se păstrează până astăzi pentru locuri de sihăstrie devenite mai târziu terenuri pentru fânețe ca: „Clopotul”, „Vârful lui David”, „Dealul Clopotului” sau pentru imașuri ca: „Piciorul Bisericii”, precum și toponimele măgireștene ca: „Dealul Bisericii”, „Poiana Călugăriței” etc.
În fiecare sat din comună este câte o biserică ortodoxă, populația fiind de confesiune creștin-ortodoxă în proporția de 96%. Biserica din satul Măgirești, ridicată pe ruinele vechii biserici construite la inceputul sec. al XIX-lea, a fost dată în folosință la 8 septembrie 1985 cu hramul Nașterea Maicii Domnului. La sfințirea acestui frumos lăcaș de cult, care are o arhitectură și o pictură realizate la cel mai înalt nivel, a participat însuși Episcopul Romanului și Hușilor P.S. Eftimie Luca, precum și viitorul arhiereu vicar al eparhiei sus menționate și apoi episcop al Hușilor P.S. Ioachim Mareș, fiu al satului Măgirești. De asemenea, tot atunci a fost inaugurat pe dealul bisericii Monumentul Eroilor, închinat spre eternă amintire celor căzuți la datorie în Războiul pentru Întregirea Neamului 1916-1918. După trecerea la cele veșnice a vrednicului de pomenire preot Gheorghe Cojan, parohia Măgirești a fost păstorită intre 1990-2001 de către preotul Gheorghe Andrioaie, care s-a îngrijit de păstrarea și întreținerea edificiului de la Măgirești, precum și de progresul duhovnicesc al păstoriților săi. Din 2001 parohia Măgirești îl are ca păstor sufletesc pe părintele Sorin Mariș care, ca proaspăt absolvent al Facultății de Teologie și al studiilor postuniversitare, s-a evidențiat printr-o profundă implicare misionară, atât sub aspect duhovnicesc, cât și administrativ. Astfel, împlinind o mai veche dorință a credincioșilor de aici, beneficiind și de sprijinul direct al P.S. Ioachim al Hușilor, care a donat Bisericii atât casa părintească, cât și terenurile moștenite, între anii 2003-2008 s-au derulat ample lucrări de ridicare a casei parohiale, care a fost sfințită în 10 noiembrie 2008 de către P.S. Ioachim Băcăuanul. Pentru o mai bună desfășurare a activităților filantropice, între anii 2009-2012, în curtea Bisericii de la Măgirești s-a înălțat Așezământul social-filantropic "Sf. și Drepții Părinți Ioachim și Ana", o construcție modernă de mare importanță pentru buna organizare a acțiunilor sociale la nivel de parohie.
În Șesuri este o biserică ce datează din secolul al XVII-lea. Aceasta face parte din patrimoniul național, iar în incinta sa nu se mai țin slujbe. În apropiere a fost construită o biserică nouă la sfârșitul anilor 1990.
Transporturi [modificare]
Transporturile sunt destul de bine puse la punct. În fiecare oră de dimineața pâna seara, circulă microbuze care leagă Măgireștiul de Moinești pe șoseaua Moinești-Bacău (DN-2G). O mare parte din populație are autoturism propriu.
Agrement [modificare]
Ca locuri de distracție și agrement, Măgireștiul este destul de modest. Pană pe la sfârșitul anilor '90, tinerii se puteau duce în pădure, la marginea satului, la Lacul Iezer. Iezerul - lac de munte, care, după unii specialiști, ar fi de natură vulcanică, fapt dovedit de existența în zonă a unor izvoare cu apă minerală. Aici te puteai bucura de plajă, baie și răcoarea pădurii într-un peisaj de vis în mijlocul naturii. Defrișările "sălbatice", făcute de unii oameni inconștienți, au dus la alunecări de teren care au fost accentuate și de inundațiile din ultimii ani. Asfel malul Iezerului a alunecat în apă, făcand din acest lac atât de minunat odinioară, o baltă murdară și plină de stuf. Un alt loc unde se mai pot distra și recreea tinerii din comună, este discoteca din centrul satului Măgirești, Club Hypnotize, amenajată în fostul Complex Universal. Imaginile alăturate sunt mai vechi, dar discoteca nu mai există. A fost închisă în ianuarie 2008, din cauza plecării tineretului în Occident. Acum la sfârșitul anului 2008, in Măgirești nu există nici un loc de distracție, fiind închise și unele cârciumi care deveniseră nerentabile din cauza lisei de populație cu care se confruntă comuna.
Sport [modificare]
Unul dintre puținele locuri de recreere și sport rămane terenul de fotbal din satul Șesuri care a aparținut înainte de 1989 echipei de fotbal "Lumina Măgirești", dar care este și ea într-o stare deplorabilă. În prezent administrația comunei a promis că va reînmatricula clubul, se va ocupa de dotarea sa și totodată va renova și terenul. De asemenea, mai există și terenul de sport din incinta școlii, unde, îndeosebi duminica sau în zilele de sărbătoare, băieții din sat se adună să dispute câte un meci de fotbal. Din păcate, această comună nu a fost pe ordinea de zi a fostei conduceri PSD, în proiectul "300 de săli de sport pentru România".
Cultura [modificare]
În vechiul Cămin Cultural nu a mai fost organizat nici un spectacol și nici o activitate culturală în ultimii ani, aici funcționând în prezent o crâșmă și o discotecă, a căror activitate duce la degradarea clădirii fără a contribui prin evenimente culturale. Și obiceiurile de iarnă, care altadată, făceau deliciul publicului numeros adunat în fața Primăriei Măgirești în fiecare an pe data de 31 decembrie, și-au pierdut din strălucirea de demult. Nici cadrele didactice ale Școlii Generale nu mai au entuziasmul si buna dispoziție de a organiza activități culturale, cum era până acum vreo zece ani. În ziua de 31.10.2008, a avut loc o serbare oganizată de cadrele și elevii Școlii Generale Măgirești cu ocazia zilei de Halloween. Chiar dacă nu este o sărbătoare pur românescă, a fost un bun motiv pentru a se organiza această mini-petrecere, la care a fost invitat special inspectorul scolar general al județului Bacău. Aplauze și felicitări au primit toți copiii, însă preșcolarii de la Grădinița Șesuri, coordonați de d-na educatoare Silvica Rusei, au oferit un spectacol deosebit.
Proiecte de viitor [modificare]
În luna iulie 2009 a fost depus proiectul integrat de investiții "Asfaltare drumuri comunale, Reabilitare și extindere cămin cultural, Înființare cămin de îngrijire bătrâni" prin măsura 322, unde s-a realizat un parteneriat cu fundația "Urmașii Răzeșilor Găzari de pe Valea Tazlăului Sărat" din satul Prăjești. De asemenea se așteaptă continuarea finanțării asfaltării DC181 și terminarea rețelei de canalizare pe sistemul Prăjești-Valea Arinilor (sistemul Stănești, Măgirești, Șesuri fiind finalizat). În total sunt aproximativ 8 650m rețea canalizare și 10 800m rețea de alimentare cu apă. Se speră ca în 2010 să se continue asfaltarea în satul Măgirești și Primăria să-și desfășoare activitatea în noul local.
În luna august a fost depus proiectul "Înființare spații verzi pentru comunitatea Măgirești", și proiectul "Extindere rețea electrică în satele Șesuri și Valea Arinilor".
