Comuna Oituz, Bacău
 |
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți ajuta la rezolvarea lor sau să le discutați pe pagina de discuție.
Ștergeți etichetele numai după rezolvarea problemelor. |
| Oituz | |
| — Comună — | |
|
|
|
| Țară |  România |
|---|---|
| Județ | Bacău |
|
|
|
| SIRUTA | |
|
|
|
| Localități componente | Călcâi, Ferestrău-Oituz, Hârja, Marginea, Oituz, Poiana Sărată |
|
|
|
| Populație (2007) | |
| - Total | 9.687 locuitori |
|
|
|
| Site: Primăria Oituz | |
|
|
|
 |
|
modifică  |
|
Oituz (maghiară: Grozafalva) este o comună în județul Bacău, Moldova, România.
Cuprins |
Date geografice [modificare]
Comuna Oituz se află în partea de S-V a județului Bacău, străbătută de drumul național DN11, la o distanța de 15 km față de Onești și 70 km de Bacău. Valea Oituzului este traversată de râul Oituz, care izvorăște din munții Vrancei, la 1.400 m altitudine, cu o lungime de 57 km și o suprafață de 318 km². În drumul lui prin două masive muntoase, Grupa centrală a Carpaților Orientali și Grupa Carpaților de Curbură, adună afluenți dintre care cei mai importanți sunt pârâul Caraslău, Ghergheanoș, Brezoaia, Leșunt și Hațman.
Organizarea administrativă [modificare]
Comuna Oituz are în componență 6 sate: Călcâi, Ferestrău-Oituz, Hârja, Marginea, Oituz (localitatea de reședință), Poiana Sărată.
Aceste sate sunt administrate prin primăria comunei Oituz și prin consiliul local al comunei Oituz.
Primele atestări al satelor Oituzului [modificare]
Atestări scrise despre Oituz - fostul Grozești, se găsesc la Suceava, într-un uric scris pe pergament din timpul lui Alexandru cel Bun la data de 15 martie 1410.
În hrisov se menționează: „Noi, Alexandru Voievod, domn al Țării Moldovei, înștiintare facem prin această carte a noastră, tuturor cui vor căuta pe dânsa, ori cetindu-să o vor auzi-o, pentru acest adevăr credincios sluga noastră, dumnealui Domoncuș stolnic și fratele său Blaj și Iacobu, fiul lui Gheleb Miclouș, ce au slujit ei mai înainte sfânt odihniților domnilor ce au fost mai înainte de noi cu dreaptă și credincioasă slujbă, dar astăzi ne slujesc nouă cu dreaptă și credincioasă slujbă. Drept aceea noi,... i-am miluit pe dânșii cu deosebita milă de le-am dat lor în țara noastră, a Moldovei, șase sate pe Cașin și pe Oituz anume Stînișoreștii, Săscăuții, Grozeștii și Stoieneștii de la Valcica ....cu toate hotarele lor”.
Denumirea de Grozești este și mai veche decât prima atestare documentară. Se pare ca actualul teritoriu al satului ar fi aparținut, odată, unui mare căpitan de oști cu numele de Groza.
După descoperirile arheologice, satul Marginea pare a fi cea mai veche așezare, însă atestări scrise nu există în acest sens. În ceea ce privește denumirea satului, aceasta ar proveni de la faptul că o parte din populația fostei Mănești s-ar fi așezat la marginea localității Oituz, unde s-a format ca așezare separată de celelalte sate componente.
Satele Ferăstrău și Călcâi s-au format în urma migrației de populație, inițial ca și grupuri separate, după care s-au mărit prin stabilirea mai multor locuitori în zonă. Aceste sate au fost constant în componența comunei Oituz.
Ferăstrău este atestat ca așezare în prima jumătate a secolului al XVII-lea, unde populația s-a adunat din satul Grozești. Denumirea așezării vine de la ocupația de bază a localnicilor - exploatări forestiere, prelucrarea lemnului și construirea fierăstraielor de apă, care funcționau cu ajutorul forței apei.
Hârja apare ca și așezare atestată la jumătatea secolului al XVII-lea, perioadă în care s-au stabilit familii de ciobani. Se afirmă că numele așezării provine de la un cioban Cârjan, care ar fi fost printre primii care s-au stabilit în zonă. Alte păreri spun că denumirea ar fi de la o cârciumăreasă pe nume Herjica sau Herjoaica care era proprietara unui mare han situat la mijlocul defileului între Bretcu si Grozești. Din partea unui călător suedez care a trecut prin aceste locuri, în anii 1711-12, avem date cum că "Aici era han cu strajă și poartă de intrare în Ardeal."
Ciobanii care s-au așezat primii aici au format satul pe stânga Oituzului. Erau ciobani plecați din Rucăr, Dragoslavele, Soveja și Poiana Sibiului. Mai târziu s-au desprins alte 2 așezări, Floceștii și Javrenii, așezate amândouă pe dreapta Oituzului. Hârja a fost reședintă de comună până în 1968, intrând în administrarea sa și Poiana Sărată.
Poiana Sărată rezervă o bogată experiență cu încercările timpului, fiind un punct vamal important și sat de frontieră până în 1918, între Moldova și Transilvania, provincie pe atunci a Imperiului Austro-Ungar. Satul este atestat documentar din 1832 cu numele de Satul Sărat, denumit mai târziu "Poienile Sărate." Aparținea la acea data județului Trei Scaune din Transilvania în cadul Imperiului Austro-Ungar. Satul a fost colonizat în trei valuri, cu români veniți din Bretcu, din zona Sibiului și Brașovului și din zona Vrancei. Poiana Sărată a fost în administrație Austro-Ungară până la Marea Unire, în 1918, după care trece in administrația României până în 1940, timp în care a aparținut județului Trei Scaune până în 1929, apoi județului Bacău până în 1940. În urma Dictatului de la Viena, satul revine în administrarea Ungariei. După război, este ocupat de români, funcționând ca o comună aparte până în 1952 când este înglobat comunei Hârja.
Bibliografie [modificare]
- cartea de aur a comunei Oituz
Note [modificare]
Legături externe [modificare]
- Site dedicat comunei Oituz www.oituz.ro
- Primăria Oituz www.primariaoituz.ro
- Prognoza meteo pentru comuna Oituz www.meteo.ro
BC Acest articol despre o localitate din județul Bacău este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.
