Comuna Nicolae Bălcescu, Bacău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Nicolae Bălcescu (dezambiguizare).
Nicolae Bălcescu
—  Comună  —
Vedere panoramică spre Nicolae Bălcescu
Nicolae Bălcescu se află în România
{{{alt}}}
Nicolae Bălcescu
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°28′07″N 26°55′18″E / 46.46861°N 26.92167°E / 46.46861; 26.9216746°28′07″N 26°55′18″E / 46.46861°N 26.92167°E / 46.46861; 26.92167

Țară  România
Județ Bacău

SIRUTA 23715

Reședință Nicolae Bălcescu
Localități componente

Guvernare
 - Primar Anton Șiler[1] (PSD[1],02008)

Suprafață
 - Total 77,5  km²

Populație (2011)[2][3]
 - Total 7.169 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 8.376 locuitori

Poziția localității Nicolae Bălcescu

Nicolae Bălcescu (în maghiară Ferdinándújfalu; în trecut, Valea Seacă) este o comună și un sat în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Buchila, Galbeni, Lărguța, Nicolae Bălcescu (reședința) și Valea Seacă.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în zona centrală a județului, imediat la sud de municipiul Bacău, pe malul drept al Bistriței și Siretului, la confluența celor două râuri care se află în lacul de acumulare Galbeni, aflat la limita estică a comunei. Este străbătută de șoseaua națională DN2, care leagă Bacăul de Focșani. Lângă Nicolae Bălcescu, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ252D, care o leagă spre est de Tamași. Prin partea de vest a comunei trece și șoseaua județeană DJ119, care leagă comuna spre nord de Sărata și Bacău, și spre sud de Faraoani, Cleja, Răcăciuni, Gura Văii și Onești (unde se termină în DN11A).[4] Prin comună trece și calea ferată Bacău–Mărășești, pe care este deservită de stația Valea Seacă.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Nicolae Bălcescu

     Români (90.13%)

     Maghiari (1.28%)

     Necunoscută (7.75%)

     Altă etnie (0.82%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Nicolae Bălcescu

     Ortodocși (9.26%)

     Romano-catolici (82.7%)

     Necunoscută (7.75%)

     Altă religie (0.27%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Nicolae Bălcescu se ridică la 7.169 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 8.376 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,14%), cu o minoritate de maghiari (1,28%). Pentru 7,76% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (82,7%), cu o minoritate de ortodocși (9,26%). Pentru 7,76% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Sate componente[modificare | modificare sursă]

Satul Valea Seacă[modificare | modificare sursă]

Cea mai veche așezare rurală din cadrul comunei este satul Valea Seacă, numele satului arată topografia locului, o așezare între două înălțimi și un pârâu care uneori seacă.

Prima informare documentară despre sat se găsește în Efemeridele Cibinului care menționează că husiții din Ungaria și Boemia, alungați de regele Sigismund și inchizitorul general, franciscanul Jacob de Marchia, au fugit, în anul 1420, peste munți în Moldova și s-au așezat: sașii la Cotnari, iar ungurii la Faraoani, Valea Seacă, Bacău și prin apropiere. Informația pare să fie adevărată pentru că data coincide cu declanșarea prozelitismului husit în Moldova și aici a existat populație de religie catolică.

Este atestat documentar în anul 1420, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Catolicii din Valea Seacă numeau satul lor Bogdanfalava. Denumirea satului se pare că ar proveni de la un proprietar pe nume Bogdan. Satul, probabil, înainte de Ștefan cel Mare, ori în timpul lui, prin cumpărare sau schimb ajunge să fie „dreptu domnescu ascultându de ocolul Bacăului".

Ca și celelalte sate din ocolul Bacăului, și satul Valea Seacă este scos și vândut, în ultimul sfert al secolului al XVI-lea, de Petru Șchiopul, în prima sau în a doua domnie (1574-1579; 1582-1591) lui Paos vornicul pentru „caii buni" sau „aspri". De la acesta satul trece prin moștenire la feciorii săi Ionașco, Pătrașco și Gavrilaș. Aceștia împovărați de greutăți și nevoi, sărăcesc și vând satul lui Dumitrașcu Ștefan, mare logofăt (1623-1630) și soției sale Zinica, fata lui Mogâldea vornicul, cu 400 de taleri, facându-se și acte domnești.

Din această localitate, Gheorghe Ștefan, mare logofăt a lui Vasile Lupu, s-a proclamat domn al Moldovei la data de 3 aprilie 1653. După prematura moarte a lui Alexandrel, după dispariția ilustrului său tată, Ștefan cel Mare, după incendierea în 1538 a curții domnești, Ocolul domnesc a continuat să existe. La acesta au fost adăugate mai multe sate printre care și Valea Seacă și o dumbravă, care mai târziu devine satul Albeni. Includerea acestor sate cu hotarele lor a avut în vedere bogățiile și pozițiile lor strategice.

Alexandru Lăpușneanul, probabil la a doua domnie (1564-1568), a vândut o dumbravă „care acel, loc a fost domesc, ascultător de ocolul Bacăului, unor săteni din Albeni „care au dat domniei sale 2 cai în Bacău".

Se pare că, din satul Valea Seacă s-au recrutat curierii necesari ștafetelor domești și ținutuale. In virtutea acestei vechi obligații și la 1774 satul dădea „ 80 de poștași la Bacău", care asigurau transmiterea poruncilor, a veștilor, a corespondenței și însoțirea călătorilor. La 13 decembrie 1872 a fost inaugurată stația C.F.R. Valea Seacă.

În operațiunile militare din cadrul Războiului de Independență, s-au remarcat și doi eroi din Valea Seacă : soldații Cată Andrieș și Farcaș Mihai din Regimentul 13 Călărași, căzuți eroic în luptele de la Grivița (30 august 1877).

Satul Galbeni[modificare | modificare sursă]

Satul Galbeni a fost atestat documentar la data de 17 februarie 1698 cu ocazia unei vânzări-cumpărări de moșie, dar era mai vechi. Galbeni ca toponim, se pare că provine de la numele unui fost pădurar pe nume Galbeni.

Evoluția comunei[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Valea Seacă, făcea parte din plasa Bistrița de Jos a județului Bacău și era formată din satele Valea Seacă, Albeni, Florești, Buchila, Galbeni și Bălțata, având în total 2839 de locuitori. În comună funcționau trei mori de apă, o școală mixtă deschisă în 1865 la Valea Seacă, o biserică ortodoxă și trei catolice, iar principalul proprietar de terenuri era principesa Lucia de Schoenburg-Waldenburg.[6] Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Răcăciuni a aceluiași județ, formată din satele Albeni, Buchila, Florești, Frăsinoaia, Galbeni, Ruginca, Valea Seacă, Dămocu din afară și Dămocu din năuntru.[7] În 1931, comuna a primit denumirea de Ferdinand după un nou sat apărut pe teritoriul ei, deși reședința rămânea la Valea Seacă; satele componente atunci erau Albeni, Buchila, Dămoc, Ferdinand, Florești, Frăsinoaia, Galbeni, Lărguța, Rujinca și Valea Seacă.[8]

După instaurarea regimului comunist în România, comuna a primit numele de Nicolae Bălcescu, la fel ca satul de reședință (fost Ferdinand) și din 1950 a trecut în administrarea raionului Bacău din regiunea Bacău. În 1968, a revenit la județul Bacău, reînființat, preluând și satele comunei Sărata, care a fost desființată. Tot atunci, au fost desființate și satele Albeni și Florești, comasate cu satul Valea Seacă.[9][10] Comuna a căpătat alcătuirea actuală în 2004, când satele Sărata și Bălțata s-au separat din nou pentru a forma comuna Sărata.[11]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Singurul obiectiv din comuna Nicolae Bălcescu inclus în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monument de interes local este școala din satul Nicolae Bălcescu, construită în 1930 și clasificată ca monument de arhitectură.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/PDF/Primari/P_lista.pdf. Accesat la 26 septembrie 2013. 
  2. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ Google Inc. Google Maps – Comuna Nicolae Bălcescu, Bacău. Cartografiere de Google, Inc. https://maps.google.ro/?ie=UTF8&ll=46.470557,26.916761&spn=0.053143,0.111494&t=m&z=14&vpsrc=6. Accesat la 11 februarie 2014. 
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  6. ^ Lahovari, George Ioan (1902). „Valea-Seacă, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 717–718. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei5/roumanie_geo_5_text.pdf. 
  7. ^ Comuna Valea Seacă în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=57. Accesat la 13 februarie 2014. 
  8. ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 31. 15 iulie 1931. 
  9. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 13 februarie 2014. 
  10. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 13 februarie 2014. 
  11. ^ Legea nr. 84 din 5 aprilie 2004 pentru înființarea unor comune”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-84-2004-(51038).html. Accesat la 13 februarie 2014.