Petru I al Moldovei
Petru I, numit și Petru Mușat de unii istorici, a fost domnitor al Moldovei între 1375 și 1391. A fost, după ultimele cercetări [1], fiul unui anume Ștefan, acesta la rândul său, fiu al lui Bogdan I al Moldovei. Petru I a fost fratele lui Roman I și al lui Ștefan I. După cercetări, se pare depășite, Petru I ar fi fost fiul lui Costea al Moldovei și al Mușatei. A fost în bune relații cu regele Poloniei, Vladislav II Iagello. În 1387, printr-un act omagial făcut la Liov, Petru a recunoscut suzeranitatea acestuia. Când pe tronul Munteniei a ajuns Mircea cel Bătrân (1386), Petru I a urmat o politică apropiată de a acestuia. Diplomației lui i se datoreaza, deși nu pe față, tratatele favorabile dintre Mircea cel Bătrân și Vladislav II Iagello (1389 și 1390), tratate prin care craiul polon este pus într-o poziție de egalitate față de domnii români și mai ales față de Mircea cel Batrân.
Se căsătorește cu sora regelui Vladislav II Iagello, împrumutându-l pe acesta cu 3.000 ruble de argint (1388), pentru care i s-a amanetat Pocuția, o provincie de 8.000 de km pătrați. Până la urmă, suma nu a fost returnată niciodată în întregime. Tot în timpul domniei lui s-au bătut bani moldoveni de argint, care pe o parte aveau un scut cu flori de crin și bare transversale, iar pe cealaltă, capul de bour.
Petru I a întins Moldova mult spre sud, și i se atribuie construirea cetății Sucevei, a întemeiat cetatea și mănăstirea Neamțului. Tradiția spune că mănăstirea Neamțului a fost ridicată de către niște ucenici de-ai lui Nicodim, ctitorul Vodiței din Țara Românească. Mănăstirea a fost înzestrată cu 2 sate, 2 mori și o vie. Tot el a fixat scaunul Moldovei la Suceava.
Referințe [modificare]
- ^ Magazin Istoric Nr. 1 și 5 / 2009
| Predecesor: Costea |
Domnitor al Moldovei 1375 - 1391 |
Succesor: Roman I |
