Maria Terezia a Austriei
.jpg)
Maria Terezia a Austriei (la naștere: Erzherzogin Maria Theresia Amalia Walpurga von Österreich) , cunoscută și ca Maria Theresia, (în latină Maria Theresia Augusta, în germană Maria Theresia, în maghiară Mária Terézia), (n. 13 mai 1717, Viena - d. 29 noiembrie 1780, Viena), din Casa de Habsburg, a fost conducătoarea Țărilor Ereditare Austriece între anii 1740-1780, fiica lui Carol al VI-lea împărat romano-german (1685–1740), soția împăratului Francisc Ștefan și mama împăraților Iosif al II-lea și Leopold al II-lea.
A purtat titlurile de Arhiducesă a Austriei, regină a Boemiei, regină a Ungariei, Mare Principesă a Transilvaniei etc. Deși nu a fost niciodată încoronată cu coroana Sfântului Imperiu Roman, este cunoscută ca împărăteasă ca urmare a faptului că a fost căsătorită (din 1736) cu Francisc Ștefan de Lorena (germ. Franz Stephan von Lothringen), care a fost ales în demnitatea de împărat romano-german în 1745, purtând numele de Franz I Stephan. De atunci încolo Maria Terezia a purtat titlul de împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman.
Cuprins |
Primii ani [modificare]
Fiica lui Carol al VI-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman, Maria Terezia s-a născut în dimineața zilei de 13 mai 1717 la Palatul Hofburg din Viena, la scurt timp după decesul fratelui ei mai mare, Leopold.
Tatăl ei, care domnea peste zone vaste în Europa Centrală, avea nevoie de un moștenitor pe linie masculină. În dominioanele habsburgice, legea salică împiedica femeile să aibă drept la succesiune. Astfel, nașterea Mariei Tereza a fost o mare dezamăgire pentru tatăl ei și pentru populația din Viena.[2][3]
Politica externă [modificare]
Pe baza Pragmaticei Sancțiuni adoptate de împăratul Carol al VI-lea, conducerea Casei de Habsburg și prin aceasta puterea politică efectivă a revenit fiicei sale, Mariei Terezia.
Regele Frederic al II-lea al Prusiei a refuzat să recunoască Pragmatica Sancțiune, ceea ce a dus la Războiul de Succesiune Austriacă (1740-1748). Maria Terezia a reușit să se impună ca succesoare a tatălui ei, pierzând însă Silezia în favoarea Prusia.
Planul cancelarului Kaunitz de redobândire a Silezia a eșuat în urma Războiului de șapte ani (1756-1763).
Politica internă [modificare]
Pe plan intern Maria Terezia a inițiat un amplu program de reformă, cunoscut sub numele de "Reforma tereziană de stat". A promovat dezvoltarea industriei textile și a comerțului. În 1768 a adoptat un nou cod penal ("Constitutio Criminalis Theresiana"), iar în 1776 a interzis tortura. A îmbunătățit situația țăranilor, în special cea a iobagilor, deschizând drumul spre desființarea iobăgiei, măsură adoptată în timpul domniei fiului ei, împăratul Iosif al II-lea (1780-1790). Maria Terezia a înlăturat scutirea de impozit a nobilimii și clerului, impunând totodată limitarea puterilor acestor categorii. În 1774 a promovat reforma școlară ("Ratio educationis"), punând bazele învățământului secularizat (de stat) pe tot cuprinsul Monarhiei Habsburgice. A înlăturat astfel monopolul bisericesc în domeniul educației.
În timpul domniei Mariei Terezia cultura a cunoscut un avânt deosebit, manifestându-se atât în domeniul arhitecturii, cât și în cel muzical (Wolfgang Amadeus Mozart).
Orașul Theresienstadt din nordul Boemiei (Cehia), întemeiat de Iosif al II-lea ca oraș-garnizoană, a fost denumit astfel în memoria mamei sale. De asemenea, cartierul Terezian din Sibiu poartă acest nume după numele Mariei Terezia.
Una dintre cele mai cunoscute monede din lume, talerul levantin, se bate și în zilele noastre cu efigia Mariei Terezia.
Căsătorie [modificare]
Problema căsătoriei Mariei Tereza a fost ridicată încă de la începutul copilariei ei. Prima dată a fost logodită cu Leopold Clement de Lorena, care trebuia să viziteze Viena și s-o întâlnească pe arhiducesă în 1723 însă Leopold a murit de variolă.[4]
Fratele mai mic al lui Leopold Clement, Francisc Stephan, a fost invitat la Viena. Deși Francisc Stephan a fost candidatul favorit la mâna Mariei Terezia,[5] împăratul a luat în calcul și alte posibilități. Diferențele religioase l-au împiedicat să aranjeze căsătoria dintre fiica sa și prințul luteran Frederic al Prusiei. În 1725 împăratul a logodit-o cu Carol al Spaniei iar pe cea de-a doua fiică, Maria Anna, cu Filip al Spaniei. Celelalte puteri europene l-au silit să renunțe la pactul pe care-l făcuse cu regina mamă a Spaniei, Elisabeta Farnese, deoarece căsătoria dintre moștenitorii tronurilor Spaniei și Austriei ar fi dezechilibrat balanța puterilor din Europa.
Francisc Stephan a rămas la curtea imperială până în 1729, când a urcat pe tronul Lorenei,[6] însă nu i s-a promis formal mâna Mariei Terezia până la 31 ianuarie 1736, în timpul războiului polonez de succesiune.[7]
Copii [modificare]
Mamă a 16 copii (11 fete și 5 băieți):
- Maria Elisabeta (5 februarie 1737 - 7 iulie 1740)
- Maria Ana (6 octombrie 1738 - 19 noiembrie 1789)
- Maria Carolina (12 ianuarie 1740 - 25 ianuarie 1741)
- Iosif al II-lea (13 martie 1741 - 20 februarie 1790), împărat romano-german
- Maria Cristina (13 mai 1742 - 24 iunie 1798), căsătorită cu ducele Albert de Sachsen-Teschen (1738-1822)
- Maria Elisabeta (13 august 1743 - 25 septembrie 1808), stareță în Innsbruck
- Carol Iosif (1 februarie 1745 - 18 ianuarie 1761)
- Maria Amalia (26 februarie 1746 - 18 iunie 1804), căsătorită cu ducele Ferdinand de Parma (1751-1802)
- Leopold al II-lea (5 mai 1747 - 1 martie 1792), împărat romano-german
- Carolina (17 septembrie 1748)
- Maria Ioana Gabriela (4 februarie 1750 - 23 decembrie 1762), logodită cu Ferdinand I, regele Siciliei (1751-1825)
- Maria Josepha (19 martie 1751 - 15 octombrie 1767), logodită cu Ferdinand I, regele Siciliei
- Maria Carolina (13 august 1752 - 7 septembrie 1814), căsătorită în 1768 cu Ferdinand I, regele Siciliei
- Ferdinand (1 iunie 1754 - 24 decembrie 1806), căsătorit cu Maria Beatrice d'Este, moștenitoarea ducatului Modena (1750 - 1829)
- Maria Antoaneta (Maria Antonia) (2 noiembrie 1755 - 16 octombrie 1793), căsătorită (1770) cu Ludovic al XVI-lea, rege al Franței (1754-1793)
- Maximilian Francisc (8 decembrie 1756 - 27 iulie 1801), arhiepiscop și principe elector de Köln
Bibliografie [modificare]
- „Daten der Weltgeschichte”, ISBN 3-577-14627-3, 2004, München
Note [modificare]
Legături externe [modificare]
Materiale multimedia legate de Maria Theresa of Austria la Wikimedia Commons- Maria Theresa (Catholic Encyclopaedia)
- Maria Theresa, Archduchess of Austria
- Maria Theresa
- Maria Theresa, (1717–1780) Archduchess of Austria (1740–1780) Queen of Hungary and Bohemia (1740–1780)
- Adevărul despre pasiunile erotice ale Mariei-Tereza, 14 februarie 2007, Gabriel Tudor, Revista Magazin
Materiale multimedia legate de |
Maria Terezia a Austriei
Naștere: 13 mai 1717 Deces: 29 noiembrie 1780 |
||
| Titluri regale | ||
|---|---|---|
| Predecesor: Împăratul Carol VI |
Regină a Boemiei 1740–1741 |
Succesor: Împăratul Carol VII |
| Ducesă de Parma și Piacenza 1740–1748 |
Succesor: Filip al Spaniei |
|
| Regină a Ungariei Arhiducesă de Austria Ducesă de Brabant, Limburg, Lothier, Luxembuurg și Milano; Contesă de Flandra, Hainaut și Namur 1740–1780 cu Francisc I (1740–1765) Iosif II (1765–1780) |
Succesor: Împăratul Iosif II |
|
| Predecesor: Împăratul Carol VII |
Regină a Boemiei 1743–1780 cu Francisc I (1743–1765) Iosif II (1765–1780) |
|
| Titlu nou |
Regină a Galiciei și Lodomeriei 1772–1780 |
|
| Regalitate germană | ||
| Predecesor: Maria Amalia de Austria |
Împărăteasă consort a Sfântului Imperiu Roman 1745–1765 |
Succesor: Maria Josepha de Bavaria |
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
- Nașteri în 1717
- Decese în 1780
- Istoria Transilvaniei
- Sfântul Imperiu Roman
- Imperiul Habsburgic
- Casa de Habsburg
- Conducători ai Transilvaniei
- Arhiducese de Austria
- Duci de Brabant
- Duci de Milano
- Conți de Flandra
- Ducese de Lorena
- Duci de Teschen
- Duci de Luxemburg
- Înaintașii regelui Mihai I
- Decese pe 29 noiembrie
- Oameni din Viena
