Aurel Popovici
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aurel C. Popovici (n. 16 octombrie 1863, Lugoj - d. 9 februarie 1917, Geneva) a fost un jurist şi un politician român. În 1906 a propus federalizarea Austro-Ungariei într-o aşa-zisă Statele Unite ale Austriei Mari.
Născut în Banatul multicultural, a urmat şcoala la Braşov şi Beiuş, după care a studiat medicină la Viena şi Graz. Încă din tinereţe şi exprimat opoziţia împotriva politicii de maghiarizare din Transilvania şi Banat, printre altele scriind şi protestul "Replică", în 1892. Prin cunoştinţe reuşeşte să intre într-un grup de persoane din jurul lui Franz Ferdinand şi încearcă să promoveze ideea unei restructurări a imperiului Austro-Ungar într-o uniune de state federeale.
În acest context, concepe în 1906 o structură federală, probabil inspirată de modelul unor republici federale viabile (aşa cum erau la timpul respectiv, Statele Unite ale Americii, respectiv Mexic şi Brazilia, care au imitat modelul american), pe care o numeşte Statele Unite ale Austriei Mari. Conceptul presupunea înfiinţarea a 16 provincii autonome (state), constituite pe principiul naţionalităţii, respectând frontierele etnice, beneficiind de o largă autonomie internă, după modelul elveţian sau american. Era prevăzută, de asemenea, o întărire considerabila a executivului central şi folosirea sistematică a limbii germane în administraţie şi ca limbă oficială. Una din consecinţele cele mai importante era pierdera importanţei jucate de Ungaria. Afirmaţia trebuie înţeleasă în logica exerciţiului naţionalist şi în corelaţie cu mediul confruntărilor între naţiuni, pe fondul primei afirmări geopolitice a acestora în istoria europeană. Datorită rezistenţei opuse de partea maghiară şi a asasinării prinţului, modelul propus de Popovici a pierdut orice şansă de a mai fi implementat.
Aurel C. Popovici a fost interpretat ca o contraparte la contextul critic, destructiv şi centrifug din Europa Centrală, prin teoria lui puternic centralistă a unei guvernări puternice centrale, care să coordoneze un context federal. A fost asimilat unui neoconservatorism jeffersonian. În afară de complexitatea teoriei politice a lui A.C.Popovici, trebuie subliniată atracţia acestuia faţă de noul val de rasism şi xenofobie din Europa Centrală. Articolele sale, de o virulenţă uneori rar întâlnită, sunt îndreptate împotriva evreilor, ungurilor, "levantinilor balcanici" etc. Cum bine observă Virgil Nemoianu, "toate acestea erau datorate, în parte, tradiţiei politice xenofobe a lui Eminescu (Popovici admira foarte mult moştenirea teoretică a lui Eminescu)".
Naţionalismul lui Popovici trebuie însă înţeles de o manieră ceva mai moderată: naţiunea era înţeleasă drept o unitate mai degrabă morală şi politică decât rasială. Popovici s-a folosit însă de teoreticienii ideii rasiale, mai cu seamă folosindu-i împotriva curentului cosmopolit, pe care-l detesta.
Alături de ideea unei autorităţi statale puternice, menite să modeleze societatea, Popovici era adeptul unei forme de neintervenţionism în chestiunile sociale, fiind de asemenea favorabil descentralizării. Sistemul şcolar era văzut ca fiind detaşat de o formă autoritaristă de intervenţie a statului. Cele două componente ale gândiii lui trebuiesc, astfel, gândite laolaltă.
[modifică] Legături externe
[modifică] Biografie
- Aurel C. Popovici, Die Vereinigten Staaten von Groß-Österreich, Leipzig 1906
- Aurel C. Popovici, Naţionalism sau democraţie: o critică a civilizaţiunii moderne
- Virgil Nemoianu, "România şi liberalismele ei", Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 2000, pp. 110-121.
