Sare de bucătărie

Clorură de sodiu (sare de bucătărie)
Cristale de sare marină
Structura cristalină
General
Nume	Clorură de sodiu
Alte denumiri	Clorură de natriu, sare de bucătărie, halit, sare gemă, aurul alb
Formula chimică	NaCl
Masa moleculară	58,44 g/mol
Aparență	masă solidă, cristalizată, de culoare albă, higroscopică
Număr CAS	7647-14-5
Proprietăți chimice
Densitate	2,165 g/cm−3
Stare de agregare	solidă
Punctul de topire	801 °C, 1074 K, 1474 °F
Punctul de fierbere	1413 °C, 1686 K, 2575 °F
Solubilitate	foarte bună în apă (359 g L−1), în amoniac (21.5 g L−1) și în metanol (14.9 g L−1)
Anion	clor
Cation	sodiu
Duritate(Mohs)	2 1/2

Sarea de bucătărie este denumirea populară a clorurii de sodiu (NaCl), sarea de sodiu a acidului clorhidric.

Sărurile rezultă din reacția chimică dintre un acid și o bază. Sarea de bucătărie se obține prin reacția dintre acidul clorhidric și hidroxidul de sodiu.

$HCl\,+\,NaOH\,\rightarrow\,NaCl\,+\,H_{2}O$

Rezultă: clorură de sodiu (NaCl) + apă (H₂O).

În România, zăcăminte de sare se află în localități cu denumirea de ocnă (mină de sare) ca de exemplu: Ocna Mureș, Ocna Sibiului, Târgu Ocna, Ocnele Mari, Ocna Dejului. La obținerea sării de bucătărie, aceasta poate să conțină până la 3 % sare marină și 15 % alte săruri. În comerț se poate găsi sarea rafinată care conține și alte substanțe pentru îmbunătățirea calităților sării în afară de sarea propriu zisă.

Proprietăți fizice

Este o substanță solidă ionică, cristalină; R.C.F.C., pentru puncte de fierbere ridicate; solubilă în apă (H₂O); electroliți, higroscopică.

Greutatea specifică a sării este cuprinsă între 2–2,2 tf/m³ (sarea pură, fără intercalații). Duritatea se înscrie între 2 și 3, adică între gips și calcar. Duritatea cea mai mare o are sarea vărgată și cea mai mică sarea albă.

Rezistența la compresiune variază în funcție de încărcarea probei, formă, structură cristalină, stratificații etc. Din probele executate se constată:

• Limita de elasticitate (sarcina, în kgf/cm², până la care sarea se comportă ca un material elastic) este de 15–25 kgf/cm².
• Limita deformațiilor plastice de la 25 la 100 kg/cm²: sarea se comportă ca un material plastic, dar deformațiile sunt foarte mici. Această zonă se numește regim al deformațiilor plastice mici.
• Limitele deformațiilor plastice mari cuprinse între 100kgf/cm² și ruperea probei.

Rezistențe mecanice, tracțiunea, forfecarea și încărcarea arată valori foarte variate pentru calitatea sării. Astfel, pentru rezistența la tracțiune, valoarea medie este de 18 kgf/cm² — cu 9,4 pentru sarea albă, 16,2 pentru cea vărgată și 28,5 pentru cea vânătă.

Sarea de bucătărie, deși contribuie la creșterea presiunii osmotice intracelulare și presiunii sanguine, datorită ionilor de sodiu, constituie un conservant și condiment de bază în alimentație, fiind folosită în industria conservelor, în tăbăcărie, în industria chimică etc. Un substituent recomandat medical este clorură de potasiu, KCl, care nu prezintă efectele secundare menționate, dar, conform unelor opinii, nu prezintă același gust ușor de recunoscut. {{nc|5 grame de sare zilnică ajută la funcționarea mai bună a ficatului. Ajută la eliminare bacteriilor dintr-o rană deschisă.

Etimologie

Cuvântul salariu are rădăcină în cuvântul sare. Sarea a fost folosită din cele mai vechi timpuri pentru păstrarea alimentelor, sau ca monedă de schimb (troc).

Comerțul cu sare

Sarea a constituit un bun vândut și cumpărat - o marfă - din timpuri străvechi. Sunt atestate drumuri comerciale numite drumuri ale sării, servind inițial la transportarea sării. Pe comerțul cu sare s-a pus impozit în Germania până în anul 1993.

Substanțe suplimentare

După sortimentul de sare acesta mai poate conține substanțe adăugate:

pentru reducerea higroscopicității

• Carbonat de calciu
• Carbonat de magneziu
• Hidroxid de aluminiu
• Silicați
• Cianuri de fier

pentru suplimentarea cu substanțe minerale, sau vitamine

• Iod (ioduri)
• Fluor (fluoruri)
• Nitrit de sodiu
• Acid folic

pentru îmbunătățirea calităților gustative

• condimente

Electroliza

Electroliza soluției

Electroliza unei soluții de clorură de sodiu (soluție denumită și saramură) este un procedeu foarte folositor în industrie, deoarece, în urma acestei reacții se obține soda caustică, după reacția:

În România, astfel s-a produs sodă caustică.

Electroliza topiturii

Făcându-se electroliza unei topituri, se pot obține elementele chimice din care este compusă sarea de bucătărie: sodiu și clor.

Vezi și

• Listă de condimente
• Sare gemă

Legături externe

• Sarea, Timpul și Omul
• Exploatarea sării în Dacia romană
• Exploatarea sării în spațiul carpato-dunărean în perioada post-romană și cea a marilor migrații
• Exploatarea tradițională a sării în Transilvania