Compromisul austro-ungar din 1867
| Istoria Ungariei | |
 Acest articol este parte a unei serii |
|
| Panonia, formarea Ungariei | |
|---|---|
| Panonia | |
| Preistoria maghiarilor | |
| Cucerirea Bazinului Panonic | |
| Anii incursiunilor militare | |
| Evul Mediu | |
| Principatul Ungariei | |
| Regatul Ungariei | |
| Regatul Ungariei la începutul Epocii Moderne | |
| Ocupația otomană | |
| Regatul Ungariei Răsăritene | |
| Principatul Transilvaniei | |
| Războiul de independență condus de Rákóczi II. (1703-1711) | |
| Ungaria Regală | |
| Istoria maghiară în secolul al XIX-lea | |
| Anii de reformă | |
| Revoluția de la 1848 | |
| Ausgleich | |
| Imperiul Austro-Ungar | |
| Istoria maghiară în secolul al XX-lea | |
| Revoluția Mîja-de-toamnă | |
| Republica Ungară (1918 - 1919) | |
| Republica Ungară a Sfaturilor | |
| Tratatul de la Trianon | |
| Regatul Ungariei (1920–1944) | |
| Ungaria în Al Doilea Război Mondial | |
| Statul Maghiar (1944-1945) | |
| Republica Populară Ungară | |
| Revoluția din Ungaria, 1956 | |
| Ungaria contemporană | |
| Republica Ungară | |
|
Portal Ungaria |
Termenul german Ausgleich se referă la "compromisul" din februarie 1867 prin care s-a fondat Dubla Monarhie austro-ungară, promulgată de împăratul Franz Joseph și o delegație maghiară condusă de Ferenc Deák.
Cuprins |
Premize [modificare]
Compromisul urma unei serii de reforme constituționale eșuate ale Imperiului Habsburgic. Sub această nouă organizare guvernul din Ungaria dominat de maghiari a câștigat drepturi aproape egale cu guvernul de la Viena, cele două state constituindu-se ca două state separate, cu propriile constituții, parlamente, administrații și miliții. Aveau în comun același suveran, ministerele pentru politică externă, economică și militară. Cheltuielile comune erau acoperite inițial în proporție de 70% de către Austria.
Compromisul s-a făcut în încercarea de a elimina disensiunile interne datorate războiului austro-prusac, dar și pentru a aduce la tăcere agitațiile interne ale diverselor naționalități ale imperiului.
Foștii revoluționari germani și maghiari au devenit politicieni, iar dieta ungară și-a recăpătat puterea. Statutul special al Transilvaniei și protestele celorlalte naționalități - majoritare de multe ori - a dus la apariția unei noi legi a minorităților în Ungaria, lege menită să apere drepturile românilor și sârbilor, dar care în practică a fost încălcată în mod repetat.
Urmările Ausgleich-ului [modificare]
Partea austriacă a monarhiei a resimțit imediat influența guvernului maghiar: guvernul maghiar a refuzat să permită orice reformă internă, pe care austriecii le vedeau necesare. Pentru a reuși să iși păstreze noua influență câștigată, conducătorii maghiari au dus o politică de privare de drepturi civile a naționalităților imperiului. De asemenea au blocat finanțarea modernizării armatei, temându-se să nu fie folosită contra lor (armata era controlată în principal de la Viena).
La fiecare zece ani Ausgleich-ul era renegociat pentru a clarifica detalii financiare și comerciale, dar inevitabil aceste negocieri duceau la o criză internă partea maghiară crescând mereu pretențiile.
Impasul politic care a rezultat a fost unul dintre motivele care a dus la decizia fatală de a ataca Serbia în iulie 1914. Personalități politice austriece de primă-mână, cum ar fi Conrad von Hötzendorf, Șeful Comandamentului Armatei Habsburgice, și ministrul de externe, Contele Leopold von Berchtold, considerau unica modalitate posibilă de reformare a Austro-Ungariei ca fiind anexarea de teritorii și populații externe pentru a duce la echilibrare în fața puterii maghiarilor.
Dubla Monarhie stabilită prin Ausgleich a fost gândită ca o soluție de conviețuire, dar a rezistat doar 50 de ani, până 1918 când a dispărut ca urmare a Primului Război Mondial.
Au existat și o serie de propuneri de reformare a Monarhiei Duale, prin federalizarea Austro-Ungariei (ca cea a lui Aurel Popovici). Acestea au fost însă refuzate, ele ar fi putut duce la pierderea influnței maghiare.
Bibliografie [modificare]
- Cornwall, Mark (2002), Last Years Of Austria-Hungary: A Multi-National Experiment in Early Twentieth-Century Europe (ed. 2nd), University of Exeter Press.
- Seton-Watson, R. W. (1939), „The Austro-Hungarian Ausgleich of 1867”, The Slavonic and East European Review (19.53/54): 123–40, http://www.jstor.org/stable/4203588?&Search=yes&term=1867&term=Compromise&list=hide&searchUri=%2Faction%2FdoBasicSearch%3FQuery%3DCompromise%2B1867%26x%3D0%26y%3D0%26wc%3Don&item=18&ttl=6249&returnArticleService=showArticle.
- Seton-Watson, R. W. (1925), „Transylvania since 1867”, The Slavonic Review (4.10): 101–23, http://www.jstor.org/stable/4201928?&Search=yes&term=1867&term=Compromise&list=hide&searchUri=%2Faction%2FdoBasicSearch%3FQuery%3DCompromise%2B1867%26x%3D0%26y%3D0%26wc%3Don&item=10&ttl=6249&returnArticleService=showArticle.
- Taylor, A. J. P. (1952), The Habsburg Monarchy, 1815 – 1918: A history of the Austrian Empire and Austria-Hungary., New York: Macmillan Publishing.
- Tihany, Leslie C (1969), „The Austro-Hungarian Compromise, 1867–1918: A Half Century of Diagnosis; Fifty Years of Post-Mortem”, Central European History (2.2): 114–38, http://www.jstor.org/stable/4545523?&Search=yes&term=1867&term=Compromise&list=hide&searchUri=%2Faction%2FdoBasicSearch%3FQuery%3DCompromise%2B1867%26x%3D0%26y%3D0%26wc%3Don&item=6&ttl=6249&returnArticleService=showArticle&cookieSet=1.
- Sowards, Steven W (23 aprilie 2004), Nationalism in Hungary, 1848–1867. Twenty Five Lectures on Modern Balkan History, Michigan State University, http://staff.lib.msu.edu/sowards/balkan/lect07.htm, accesat la 19 martie 2009.
- Graf Julius Andrassy: Ungarns Ausgleich mit Österreich vom Jahre 1867. Leipzig, 1897
- Der österreichisch-ungarische Ausgleich von 1867, herausgegeben vom Forschungsinstitut für den Donauraum, 1967
- Der österreichisch-ungarische Ausgleich von 1867, Buchreihe der Südostdeutschen Historischen Kommission 20, 1968
- Gordon C. Craig: Geschichte Europas 1815–1980. Vom Wiener Kongress bis zur Gegenwart. München, 1995 (S. 174–176)
- Historisches Geschehen im Spiegel der Gegenwart, Österreich-Ungarn 1867–1967, Institut für Österreichkunde, 1970
