Republica Populară a Ucrainei Occidentale

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Republica Populară a Ucrainei Occidentale
Західно-Українська Народна Республика
Zahidno-Ukrainska Narodna Respublika

Flag of Austria-Hungary (1869-1918).svg
 
Flag of Galicia and Lodomeria (1849-1890).svg

1918 – 1919 Flag of Poland.svg
 
Flag of the Czech Republic.svg
 
Flag of Romania.svg
Drapel Stemă
Steag Stemă
Localizarea Republicii Ucrainei Occidentale
Hartă greșită a Republicii Populare a Ucrainei Occidentale în 1918, cuprinzând Bucovina de Nord cu frontiera stabilită în 1940 de comisia româno-sovietică, în urmarea pactului Germano-Sovietic din 1939. În realitate, în 1918 numai localitățile de pe malul drept al Ceremușului (Iablonița, Vijnița, Vășcăuți) și Zastavna au cerut includerea lor în RPUO și au fost revendicate de aceasta.
Capitală Liov
Limbă/limbi Ucraineană
Formă de guvernare Republică
Epoca istorică Primul război mondial
 - Fondare 18 octombrie 1918
 - Actul Zluky 22 ianuarie 1919
 - Războiul Polono-Ucrainean iulie 1919
Cu verde deschis, zonele locuite de ucraineni în nord-estul Imperiului Austro-Ungar, (1911).
Bucovina în 1918 și 1940, cu limita R.P.U.O în noiembrie 1918, și frontiera sovieto-română din 28 iunie 1940.
Istoria Ucrainei
Coat of Arms of Ukraine
Acest articol este parte a unei serii

 v • d • e 

Timbru ucrainean supraimprimat (mai 1919). Originalul era un timbru austriac de 5 Heller

Republica Populară a Ucrainei Occidentale (în limba ucraineană: Західно-Українська Народна Республика Zahidno-Ukrainska Narodna Respublika , prescurtat ЗУНР, ZUNR), a fost o republică efemeră care a existat între 1918 și începutul anului 1919 în estul Galiției, Bucovina și Transcarpatia, având ca principale orașe Liov, Colomeea și Stanislav. Conform rezultatelor recensământului austro-ungar din 1910, în acest teritoriu trăiau aproximativ 5,4 milioane de oameni, dintre care 3.291.000 (60%) ucraineni, 1.351.000 (25%) polonezi, 660.000 (12%) evrei, restul de 3% fiind format din germani, cehi și alții. Orașele acestei regiuni preponderent rurale erau locuite în principal de polonezi și evrei, în vreme ce ucrainenii erau majoritari la sate. Această distribuție demografică avea să se dovedească o mare problemă pentru ucraineni, Liovul, cu o majoritate poloneză copleșitoare, era considerat la Varșovia unul dintre cele mai importante orașe poloneze. În condițiile în care nou-proclamată republică își stabilea capitala la Liov, conflictul dintre ucraineni și polonezi a devenit inevitabil.

Stema tinerei republici era un leu galben privind către dreapta, aflat pe un câmp albastru. Culorile steagului național erau galben și albastru.

Republica Ucrainei Occidentale a fost proclamată pe 9 octombrie 1918. La scurtă vreme după proclamarea republicii, în Lviv a avut loc o revoltă populară, majoritatea polonezilor din oraș nefiind de acord să trăiască într-o altă țară decât Polonia. După câteva săptămâini, rebelii au primit ajutor din partea Poloniei.

Republica Populară a Ucrainei Occidentale s-a unit cu Republica Populară Ucraineană pe 22 ianuarie 1919 într-un act cu o valoare mai degrabă simbolică, de vreme ce Ucraina Occidentală își păstra propria armată și structură guvernamentală. După încheierea războiului polono-ucrainean, cea mai mare parte a teritoriului republicii a devenit parte a Poloniei în iulie 1919. Resturi ale armatei ucrainiene înfrânte și-au găsit refugiu în Cehoslovacia vecină, unde au devenit cunoscute ca Ukrajinská brigáda (în limba cehă), în vreme ce cea mai mare parte a acestei armate a traversat frontiera în Republica Populară Ucraineană, unde a continuat lupta pentru independență. În 1920, polonezii și ucrainenii au căzut de acord asupra trasării liniei de frontieră de-a lungul râului Zbruch.

Conducerea republicii[modificare | modificare sursă]

Republica Populară a Ucrainei Occidentale, în decursul celor 8 luni de existență, a controlat o zonă locuită de aproximativ 4 milioane de oameni. În republică au fost ținute alegeri în 22-25 noiembrie 1918 pentru cele 150 de mandate de deputat. Aproximativ o treime dintre mandate au fost rezervate minorităților naționale: polonezi, evrei și alții. Polonezii au boicotat alegerile, în vreme ce evreii au participat, având aproximativ 10% dintre reprezentanți. Evhen Petrușevici, președintele noului parlament ales, un fost membru al parlamentului austro-ungar, a fost ales în funcția de președinte al republicii. În noua republică a fost menținută stabilitatea administrației antebelice austriece, fiind angajați funcționari ucraineni, dar și profesioniști polonezi. Au fost luate măsuri pentru confiscarea marilor proprietăți agricole ale moșierilor, terenurile fiind împărțite la țăranii lipsiți de pământ. În republică au fost mobilizați 100.000 de soldați în primăvara anului 1919, dar, datorită lipsei furniturilor militare, numai 40.000 erau gata de luptă.

Timbrele poștale[modificare | modificare sursă]

În republică au fost emise aproximativ 100 de tipuri de timbre poștale, dintre care numai două nu erau modele supraimprimate ale timbrelor austriece sau bosniece.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Michel Europa-Katalog Ost 1985/86, Westukraine

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]