Asimilare (sociologie)
În sociologie este definit prin preluarea a culturii, obiceiurilor, datinilor, portului și limbii majorității de către un individ, o grupă de indivizi sau o minoritate a populației, prin piederea trăsăturilor caracteristice minorității.
Aimilarea poate fi naturală (prin conviețuire o perioadă lungă de timp) sau forțată (prin măsuri instituite de stat).
Lista clasică a măsurilor abuzive care vizează desființarea naționalităților prin asimilare forțată este lungă. Aceste măsuri cuprind o gamă diversificată de metode reînviate și aplicate periodic în decursul anilor, inclusiv în perioada național-comunismului ceaușist. De la interdicția folosirii numelor localităților în publicațiile naționalităților, al inscripțiilor bilingve și la obligativitatea predării istoriei sau geografiei în limba română, până la suprimarea învățămîntului în limba minorităților, a culturii tradiționale, a vieții religioase și a obiceiurilor specifice. [1]
Un astfel proces de asimilare s-a produs în secolul XIX prin emigrarea evreilor în diferite țări ale lumii.
În timpul Imperiului Austro-Ungar, in Transilvania s-a inițiat o politică de asimilare forțată a romilor, continuată ulterior de regimul comunist. Romilor li s-a interzis să mai vorbească limba romani și să practice meșteșugurile lor tradiționale (Helsinki Watch, 1991:10); cei care erau prinși vorbind limba romani primeau ca pedeapsă 25 de lovituri de bici. De asemenea li se interzicea să poarte costumele lor tradiționale și să practice nomadismul (Liegeois, 1986:106); li se interzicea chiar și să se numească romi. Termenul pe care trebuiau să-l folosească atunci când se refereau la etnia lor era Uj Magyar (maghiar nou). [2]
În prezent pot fi citate multe exemple:
Închiderea forțată a unicei școli de la Tiraspol cu predare în limba română cu grafie latină [3], [4]
Încălcarea repetată a celor mai elementare norme privind drepturile omului (dreptul la educație în limba maternă, drepturile religioase), în Nordul Bucovinei și Sudul Basarabiei, regiuni care aparțin în prezent Ucrainei, ne face să credem că există o preocupare cvasi-oficială de asimilare forțată a românilor din această țară. [5]
