Asimilare (sociologie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În sociologie asimilarea este definită prin preluarea a culturii, obiceiurilor, datinilor, portului și limbii majorității de către un individ, o grupă de indivizi sau o minoritate a populației, prin piederea trăsăturilor inițiale, caracteristice minorității respective.

Asimilarea poate fi naturală (prin conviețuire o perioadă mai lungă de timp) sau forțată (urmărită prin măsuri ale statului, măsuri care într-o democrație sunt considerate abuzive).

Lista clasică a măsurilor abuzive care vizează desființarea naționalităților prin asimilare forțată este lungă. Aceste măsuri cuprind o gamă diversificată de metode reînviate și aplicate periodic în decursul anilor, inclusiv în perioada național-comunismului ceaușist. De la interdicția folosirii numelor localităților în publicațiile naționalităților și a inscripțiilor bilingve și de la obligativitatea predării istoriei sau geografiei numai în limba oficială a statului și până la suprimarea învățământului în limba minorităților, a culturii tradiționale, a vieții religioase și a obiceiurilor specifice. [2]

A nu se confunda cu integrare (sociologie), care reprezintă apariția unor elemente și trăsături comune între grupă sau minoritate și majoritatea populației locale, ca de exemplu: valori sociale, mod de trai, mod de muncă și altele, care conduc la o conviețuire civilizată, fără necesitatea asimilării.

Exemple[modificare | modificare sursă]

De exemplu, un astfel de proces de asimilare a evreilor s-a produs în secolul al XIX-lea după emigrarea acestora în diferite țări ale lumii.

În timpul Imperiului Austro-Ungar în Transilvania s-a inițiat o politică de asimilare forțată a romilor, continuată ulterior de regimul comunist. Romilor li s-a interzis să mai vorbească limba romani și să practice meșteșugurile lor tradiționale (Helsinki Watch, 1991:10); cei care erau prinși vorbind limba romani primeau ca pedeapsă 25 de lovituri de bici. De asemenea li se interzicea să poarte costumele lor tradiționale și să practice nomadismul (Liegeois, 1986:106); li se interzicea chiar și să se numească romi. Termenul pe care trebuiau să-l folosească atunci când se refereau la etnia lor era Uj Magyar (maghiar nou). [1]

Și în prezent pot fi date multe exemple:

  • Închiderea forțată a unicei școli de la Tiraspol cu predare în limba română cu grafie latină [2]
  • Încălcarea repetată a celor mai elementare norme privind drepturile omului (dreptul la educație în limba maternă, drepturile religioase), în nordul Bucovinei și sudul Basarabiei, regiuni care aparțin în prezent Ucrainei, trezește bănuiala că există o preocupare cvasioficială de asimilare forțată a românilor din această țară. [3]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:9KUcz0IcuLMJ:www.edrc.ro/docs/docs/Romii_din_Romania.doc+asimilare+for%C5%A3at%C4%83&hl=ro&ct=clnk&cd=18
  2. ^ http://www.jurnal.md/articol.php?id=2003&editie=299], [1]
  3. ^ http://sitadeasa.wordpress.com/2006/06/

Vezi și[modificare | modificare sursă]