Statul slovenilor, croaților și sârbilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Država Slovenaca, Hrvata i Srba
Држава Словенаца, Хрвата и Срба
Država Slovencev, Hrvatov in Srbov
Statul slovenilor, croaților, și sârbilor
 

Flag of Austria-Hungary (1869-1918).svg

1918 Flag of the Kingdom of Yugoslavia.svg

Drapelul Statului slovenilor, croaților și sârbilor

Steag

Localizare a Statului slovenilor, croaților și sârbilor
Capitală Zagreb
Limbă/limbi slovenă, croată, sârbă
Formă de guvernare Republică
Președinte¹ Anton Korošec
Vice-președinte¹ Ante Pavelić
Svetozar Pribićević
Epoca istorică Primul război monidal
 - Independență 29 octombrie
 - Aderare la Regatul sârbilor, croaților și slovenilor 1 decembrie
¹ Președinte și vice-președinte al Consiliului Național
"Distribuţia popoarelor din Austro-Ungaria" din atlasul istoric a lui William R. Shepherd, 1911, prezentând locurile cele mai des populate de sloveni, croați și sârbi. Cele mai multe din aceste teritorii au fost incluse în Statul slovenilor, croaților și sârbilor.

Statul slovenilor, croaților și sârbilor a fost un stat de scurtă durată format din cea mai mare parte din părțile sudice ale monarhiei austro-ungare după dizolvarea acesteia, la sfârșitul primului război mondial de către sloveni, croați și sârbi. Acest stat nu a fost recunoscut la nivel internațional.[1]

Numele[modificare | modificare sursă]

În slovenă, statul era cunoscut cu numele Država Slovencev, Hrvatov in Srbov, în croată ca Država Slovenaca, Hrvata i Srba, (pronunțat: dr̩ˈʒaʋa sloˈʋenatsa xr̩ˈʋataɪ ˈsr̩ba), iar în sârbă ca Држава Словенаца, Хрвата и Срба sau Država Slovenaca, Hrvata i Srba.

Sârbii se refereau la numele statului ca fiind locuitorii din Bosnia și Herțegovina, Croația-Slavonia, (cuprinzând Syrmia), și Dalmația (inclusiv Golful Kotor, Litoralul muntenegrean până în Spič în apropiere de Bar), și nu la populația din Regatul Iugoslaviei (care cuprindea teritoriile actuale ale Republicii Macedonia), Regatul Muntenegrului, și Voivodina (inclusiv Banatul, Bácska, și Baranya).

Verigaruul, creat de Ivan Vavpotič pentru singurul timbru poștal al statului, devenit unul din simbolurile de scurtă durată a Statului slovenilor, croaților și sârbilor.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Statul s-a format oficial pe 29 octombrie 1918. Organul de conducere a fost Consiliul Național (Narodno vijeće), alcătuit ad hoc de politicienii influenți la acea dată. Președintele erau slovenul Anton Korošec. Cei doi vice-președinți au fost Svetozar Pribićević de origine sârbă, și Ante Pavelić de origine croată (a nu se confunda cu Ante Pavelić, liderul care a stabilit regimul Puterilor Axei în Croația în 1941).

Aspirațiile noului stat erau să includă toate teritoriile foste Austro-Ungarii, care erau locuite de sloveni, croați și sârbi. Cu toate acestea, sârbii din Voivodina (inclusiv cei din Banat, Bácska, și Baranya s-au opus acestui fapt, și au format propria administrație sub autoritatea supremă a Comisiei Naționale Sârbe în Novi Sad. Ulterior, Voivodina s-a alăturat Regatului Iugoslavia pe 25 noiembrie 1918. Cu o zi înaintea acestui eveniment, pe 24 noiembrie 1918, regiunea Syrmia, care făcea prima dată parte din Statul slovenilor, croaților și sârbilor, a părăsit statul, și de asemenea, s-a alăturat Regatului Iugoslavia.

Pentru a evita predarea flotei militare către Puterile Antantei, împăratul austriac, a dat Consiliului Național al statului întreaga marină imperială austro-ungară și flota mercenară inclusiv toate porturile, arsenalele, și fortificațiile de pe țărm. Consiliul Național a trimis guvernelor din Franța, Regatul Unit, Italia, Statele Unite ale Americii și Rusia note diplomatice pentru a-i înștiința că statul nu era implicat în război cu niciunul dintre acestea, iar consiliul preluase controlul asupra întregii flote austro-ungare. Cu toate acestea, flota a fost la scurt timp atacată și desființată de marina italiană.

Statul nu a obținut recunoaștere diplomatică înainte de a înceta să existe. Pe 1 decembrie 1918, Consiliul Național se alăturase statului cu Regatul Serbiei (care era deja unit cu Regatul Muntenegrului) pentru a forma Regatul sârbilor, croaților, și slovenilor.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Mitrović, Andrej (2007). „SERBIA’S GREAT WAR, 1914-1918,” (PDF). Londra: Hurst & Company. http://www.historicalreview.org/index.php/historicalReview/article/viewFile/233/129. Accesat la 15 noiembrie 2010. 
  • Vladimir Ćorović, Ilustrovana istorija Srba, knjiga šesta, Belgrade, 2006.
  • Drago Njegovan, Prisajedinjenje Vojvodine Srbiji, Novi Sad, 2004.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]