Iredentism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Termenul de iredentism se referă la o concepție politică apărută în Italia în secolul al XIX-lea, care avea drept scop anexarea teritoriilor de limbă italiană aflate sub ocupație străină. Unele dintre aceste mișcări se numesc mișcări pan-naționaliste. Este o caracteristică a politicii de identitate și a geografiei culturale și politice. Deoarece cele mai multe granițe au fost mutate și redesenate în timp, un mare număr de țări ar putea avea, din puncte de vedere teoretic, pretenții iredentiste asupra statelor vecine. Ocupația Austriei de către Germania Nazistă și anexarea teritoriului sudet din Cehoslovacia în 1938, anexarea Prusiei Estice și a Sileziei de către Polonia în aceeași perioadă și a unei părți din Cehoslovacia de către Ungaria (în urma Primului arbitraj de la Viena) sunt exemple istorice aplicate ale ideii.

Cu toate acestea, unele state sunt expuse unui potențial iredentism încă de la întemeierea lor. Perioada interbelică în Europa de Est, Balcani și Orientul Apropiat și granițele trasate de către Aliați a nemulțumit noile state din regiunea respectivă datorită populației minoritare și a pretențiilor istorice contradictorii. Multe dintre granițele Africii au fost impuse artificial de puterile europene coloniale. Ca rezultat, grupurile etnice au fost împărțite în diferite țări, precum Yoruba care sunt împărțiți între Nigeria și Benin. În unele cazuri, argumentarea iredentistă a continuat și după al Doilea Război Mondial până în prezent.

Origini[modificare | modificare sursă]

Cuvântul a fost inventat în Italia din expresia Italia irredenta (în română „Italia Nerăscumpărată”). Aceasta se refera inițial la stăpânirea Austro-Ungariei asupra teritoriilor locuite în majoritate sau în parțialitate de italieni, precum Trento, Trieste, Istria și Dalmația în secolele XIX și XX[1].

Un mod comun de a exprima o revendicare a teritoriilor adiacente pe motiv de asociere istorică sau etnică este de a folosi epitetul „Mare” la sfârșitul numelui țării. Aceasta transmite imaginea de pe teritoriul său național, la extinderea maximă concepută cu propria țară în nucleul său. Trebuie să se înțeleagă că folosirea de „Mare” nu transmite întotdeauna o semnificație iredentistă.

În perioada unificării Germaniei, termenul Großdeutschland (sau Germania Mare) se referea la o națiune germană alcătuită din state care ulterior va cuprinde al Doilea Imperiu German și Austria; termenul Germania mică (sau Kleindeutschland) se referea la un stat fără Austria. Acestea se mai numeau și soluția „Germania măruntă” și soluția „Germania majoră” în problema unificării. Termenul a fost, de asemenea, folosit de către germani cu referire la Germania Mare, un stat alcătuit din Germania antebelică, actuala Austrie și Sudetenland.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Revolta și nonconformismul – o formă a realizării

Vezi și[modificare | modificare sursă]