Mită

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Mita reprezintă o sumă de bani sau orice alte obiecte date ori promise unei persoane, în scopul de a o determina pe aceasta să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească conform dorințelor ilegale ale unui individ. Mita poate fi întâlnită și sub denumirile de: șperț, șpagă sau poate fi redată prin expresii de forma a unge osia, etc.

În acțiunea de mituire pot fi identificate două părți: una care dă mită și reprezintă darea de mită și una care primește mită, aceasta din urmă putând fi acuzată de luare de mită.

Luare de mită[modificare | modificare sursă]

Prin luarea de mită se înțelege fapta unei persone angajată ca funcționar într-una din instituțiile publice a unui stat, prin care aceasta cere sau primește bani sau alte foloase, promisiuni pentru a duce la îndeplinire (sau pentru a întârzia) activitatea care îi revine prin funcția pe care o îndeplinește.

„Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde sau primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndepliniri”
—articolul 254 Cod penal

Luarea de mită nu trebuie confundată cu: primirea unui bacșiș, un abuz, neglijență, incompetență sau eroare în luarea unei decizii (frecvent întâlnită mai ales în justiție).

Dare de mită[modificare | modificare sursă]

Darea de mită constituie coruperea prin promisiunea, oferirea sau darea unor foloase materiale în modurile și scopurile arătate în articolul 254 din Codul penal , și anume: oferirea de foloase care nu i se cuvin unui funcționar în vederea îndeplinirii sau întârzierea îndeplinirii unor acte privitoare la îndeplinirea actelor de serviciu.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]