Mită

Mita reprezintă o sumă de bani sau orice alte obiecte date ori promise unei persoane, în scopul de a o determina pe aceasta să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească conform dorințelor ilegale ale unui individ. Mita poate fi întâlnită și sub denumirile de: șperț, șpagă sau poate fi redată prin expresii de forma a unge osia, etc.

În acțiunea de mituire pot fi identificate două părți: una care dă mită și reprezintă darea de mită și una care primește mită, aceasta din urmă putând fi acuzată de luare de mită.

Luare de mită

Prin luarea de mită se înțelege fapta unei persone angajată ca funcționar într-una din instituțiile publice a unui stat, prin care aceasta cere sau primește bani sau alte foloase, promisiuni pentru a duce la îndeplinire (sau pentru a întârzia) activitatea care îi revine prin funcția pe care o îndeplinește.

„Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde sau primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndepliniri”

—articolul 254 Cod penal

Luarea de mită nu trebuie confundată cu: primirea unui bacșiș, un abuz, neglijență, incompetență sau eroare în luarea unei decizii (frecvent întâlnită mai ales în justiție).

Dare de mită

Darea de mită constituie coruperea prin promisiunea, oferirea sau darea unor foloase materiale în modurile și scopurile arătate în articolul 254 din Codul penal , și anume: oferirea unui funcționar de foloase care nu i se cuvin în vederea îndeplinirii sau întârzierea îndeplinirii unor acte privitoare la îndeplinirea actelor de serviciu.

Vezi și

• Corupție

Legături externe

• Campania din România „Nu da șpagă”
• Șpaga, 23 feb 2007, Adrian Majuru, Ziarul financiar
• Coruptu', baiat de gasca, 22 sep 2006, Adrian Majuru, Ziarul financiar