Regatul autonom Croația-Slavonia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Regatul autonom Croația-Slavonia
Croația-Slavonia
Kraljevina Hrvatska i Slavonija
Horvát-Szlavón Királyság
Teritoriul Coroanei Sfântului Ștefan
(în cadrul Austro-Ungariei)

Flag of the Kingdom of Croatia (Habsburg).svg
 
Flag of the Kingdom of Slavonia.svg

1868 – 1918 Flag of the State of Slovenes, Croats and Serbs.svg
Drapel Stemă
Steag Stemă
Imn național
Lijepa naša domovino
„Patria noastră frumoasă”
Localizare a Regatului autonom Croația-Slavonia
Croația-Slavonia în cadrul Austro-Ungariei (17)
Capitală Zagreb
Limbă/limbi croată, maghiară
Religie Romano-catolicism
Formă de guvernare Monarhie constituțională
Rege
 - 1868–1916 Franz Joseph I
 - 1916–1918 Carol al IV-lea
Ban (vicerege)
 - 1868–1871 Levin Rauch (primul)
 - 1917–1918 Antun Mihalović (ultimul)
Legislativ Parlament
Epoca istorică Imperialism / Primul Război Mondial
 - Compromisul din 1867 30 martie
 - Pactul croato-ungar 26 septembrie
 - Independență 1918
Suprafață
 - 1910 42.541 km²
Populație
 - 1880 est. 1.892.499 
 - 1910 est. 2.621.954 
     Densitate 61,6 loc./km²  (159,6 loc./milă²)
Monedă Florin (1868–1892)
Coroană (1892–1918)
Sursă pentru suprafață:[1] Sursă pentru populație:[2]

Regatul autonom Croația-Slavonia (în croată Kraljevina Hrvatska i Slavonija; în maghiară Horvát-Szlavón Királyság; în germană Königreich Kroatien und Slawonien) a fost un regat autonom nominal în cadrul Imperiului Austro-Ungar. Acesta constituia o parte din Regatul Ungariei din cadrul statului dualist austro-ungar, situat în Teritoriile Coroanei Sfântului Ștefan sau Transleithania. Regatul era condus de Împăratul habsburgic al Austro-Ungariei (Kaiser und König) cu titlul său de Rege al Ungariei. Titlul monarhului era „Rege al Croației și Slavoniei”.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rothschild, Joseph (1974). East Central Europe Between the Two World Wars (3rd ed.). Volume 9. University of Washington Press. p. 155. ISBN 0-295-95357-8.
  2. ^ Biondich (2000), p. 15

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]