Ausgleich
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Istoria Ungariei |
|---|
 Rezumat al Istoriei Ungare |
| Panonia, Formarea Ungariei |
| Panonia |
| Panonia înainte de maghiari |
| Procesul descălecării |
| Anii incursiunilor militare |
| Regatul Ungariei Medievale |
| Dinastia arpadiană |
| Dinastii mixte |
| Regatul Ungariei la începutul Epocii Moderne |
| Ocupaţia otomană |
| Principatul Transilvaniei |
| Războiul de independenţă Rákóczi |
| Absolutismul secolului XVIII |
| Istoria maghiară în secolul al XIX-lea |
| Anii de reformă |
| Revoluţia de la 1848 |
| Ausgleich |
| Imperiul Austro-Ungar |
| Istoria maghiară în secolul al XX-lea |
| Revoluţia mîjă-de-toamna |
| Republica Ungară (1918 - 1919) |
| Republica Ungară a Sfaturilor |
| Tratatul de la Trianon |
| Regatul Ungariei (1920–1944) |
| Ungaria în timpul celui de-al doilea război mondial |
| Statul Maghiar (1944-1945) |
| Republica Populară Ungară |
| Revoluţia din Ungaria, 1956 |
| Ungaria zilelor noastre |
| Republica Ungară |
Termenul german Ausgleich se referă la "compromisul" din februarie 1867 prin care s-a fondat Dubla Monarhie austro-ungară, promulgată de împăratul Franz Joseph şi o delegaţie maghiară condusă de Ferenc Deák.
[modifică] Premize
Compromisul urma unei serii de reforme constituţionale eşuate ale Imperiului Habsburgic. Sub această nouă organizare guvernul din Ungaria dominat de maghiari a câştigat drepturi aproape egale cu guvernul de la Viena, cele două state constituindu-se ca două state separate, cu propriile constituţii, parlamente, administraţii şi miliţii. Aveau în comun acelaşi suveran, ministerele pentru politică externă, economică şi militară. Cheltuielile comune erau acoperite iniţial în proporţie de 70% de către Austria.
Compromisul s-a făcut în încercarea de a elimina disensiunile interne datorate războiului austro-prusac, dar şi pentru a aduce la tăcere agitaţiile interne ale diverselor naţionalităţi ale imperiului.
Foştii revoluţionari germani şi maghiari au devenit politicieni, iar dieta ungară şi-a recăpătat puterea. Statutul special al Transilvaniei şi protestele celorlalte naţionalităţi - majoritare de multe ori - a dus la apariţia unei noi legi a minorităţilor în Ungaria, lege menită să apere drepturile românilor şi sârbilor, dar care în practică a fost încălcată în mod repetat.
[modifică] Urmările Ausgleich-ului
Partea austriacă a monarhiei a resimţit imediat influenţa guvernului maghiar: guvernul maghiar a refuzat să permită orice reformă internă, pe care austriecii le vedeau necesare. Pentru a reuşi să işi păstreze noua influenţă câştigată, conducătorii maghiari au dus o politică de privare de drepturi civile a naţionalităţilor imperiului. De asemenea au blocat finanţarea modernizării armatei, temându-se să nu fie folosită contra lor (armata era controlată în principal de la Viena).
La fiecare zece ani Ausgleich-ul era renegociat pentru a clarifica detalii financiare şi comerciale, dar inevitabil aceste negocieri duceau la o criză internă partea maghiară crescând mereu pretenţiile.
Impasul politic care a rezultat a fost unul dintre motivele care a dus la decizia fatală de a ataca Serbia în iulie 1914. Personalităţi politice austriece de primă-mână, cum ar fi Conrad von Hötzendorf, Şeful Comandamentului Armatei Habsburgice, şi ministrul de externe, Contele Leopold von Berchtold, considerau unica modalitate posibilă de reformare a Austro-Ungariei ca fiind anexarea de teritorii şi populaţii externe pentru a duce la echilibrare în faţa puterii maghiarilor.
Dubla Monarhie stabilită prin Ausgleich a fost gândită ca o soluţie de convieţuire, dar a rezistat doar 50 de ani, până 1918 când a dispărut ca urmare a Primului Război Mondial.
Au existat şi o serie de propuneri de reformare a Monarhiei Duale, prin federalizarea Austro-Ungariei (ca cea a lui Aurel Popovici). Acestea au fost însă refuzate, ele ar fi putut duce la pierderea influnţei maghiare.
