Serbia Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Termenul de Serbia Mare sau Marea Serbie (în limba sârbă: Велика Србија / Velika Srbija) se referă la un concept iredentist de terenuri în afara granițelor Serbiei, care sunt considerate parte a unei patrii naționale mai mari de cercurile naționaliste sârbe, pe baza unei prezențe actuale sau istorice a populației sârbești (sau a etniilor slave meridionale înrudite) din regiunile respective. Conceptul unei Serbii Mari a stat parția și la baza creării statului iugoslav, care a întrunit toate etniile slave meridionale, cu excepția Bulgariei care a refuzat să se alăture acestui conglomerat de popoare condus de la Belgrad.

În decursul secolelor XIX și XX, Serbia a obținut mai multe teritorii, profitând îndeosebi de pe urma dezmenbrării Imperiului Otoman și Austro-Ungar. Criterile pe baza cărora i-au fost atribuite aceste teritorii Serbiei au fost foarte diferite și adeseori se contraziceau între ele. Astfel, regiunea Kosovo a fost atribuită Serbiei în 1912 din considerente istorice (a aparținut Serbiei medievale până în sec. XIV, dar nu și etnice, albanezii fiind majoritari). În cazul Voivodinei, criteriile care au stat la baza revendicării au fost exact inverse decât în cazul regiunii Kosovo: nu a aparținut niciodată Serbiei medievale, însă sârbii dețineau o majoritate relativă de 34% în 1918. În cazul altor regiuni nu era întrunit nici principiu istoric, dar nici cel etnic. Astfel, Timocul, atribuit Serbiei în 1833 de către otomani nu a aparținut niciodată Serbiei medievale, iar populația majoritară era românească, nu sârbească. De asemenea, teritoriile obținute de la Bulgaria în urma tratatului de la Neuilly (1919) erau aproape deloc populate de sârbi și nici nu au aparținut în trecut Serbiei. De asemenea, revendicarea întregului Banat (inclusiv a Timișoarei) în 1918-1920 nu avea nici temei etnic, dar nici istoric.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]