Cei 13 de la Arad

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Martirii de la Arad

Cei 13 de la Arad este denumirea generică sub care sunt cunoscuți 13 ofițeri ai armatei imperiale austriece executați în 1849 la Arad sub acuzația că s-au alăturat mișcării revoluționare a lui Lajos Kossuth și au susținut revendicările maghiare de independență față de Imperiul Austriac, încălcându-și astfel jurământul de fidelitate față de Casa de Habsburg.

Monumentul Statuia Libertății din Arad evocă memoria celor 13 comandanți. Istoriografia maghiară îi menționează ca martirii de la Arad, punând accentul pe dorința lor de libertate. În publicistica românească imaginea celor 13 generali a fost adesea confundată cu cea a lui Józef Bem, generalul polonez care a condus confruntările din Munții Apuseni, în care s-au ciocnit trupele revoluționare maghiare cu armata imperială austriacă, de partea acesteia din urmă aflându-se și trupele lui Avram Iancu.

Cei treisprezece:

Execuția[modificare | modificare sursă]

Ofițerii revoluționari de la Arad au fost făcuți prizonieri de armata Rusiei și predați austriecilor. Prim-ministrul Imperiului Austriac, Felix Schwarzenberg, a dat ordin să fie judecați de o curte marțială, cu aprobarea împăratului Franz-Josef I. Toți au fost condamnați la moarte prin spânzurare, sub acuzația „săvârșirea crimei de lezmajestate”. Judecătorul a fost Karl Ernst.

Patru condamnați au fost duși în mina lui Jakob Haynau, unde au fost executați prin împușcare, ceilalți au fost executați prin spânzurare. Este posibil ca data de 6 octombrie să fi fost aleasă intenționat, întrucât în Viena era o revoltă în care a fost executat Latour ministrul imperial apărării și în aceași zi a fost executat la Pesta Lajos Batthyány, fostul prim-ministru revoluționar al Ungariei.