Suveranitate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Suveranitatea este dreptul exclusiv de a exercita autoritatea supremă politică (legislativă, judiciară sau/și executivă) asupra unei regiuni geografice, unui grup de oameni sau asupra lor înșiși.

În general, doctrina dreptului internațional a îmbrățișat teza potrivit căreia suveranitatea, ca instituție, „...apare din momentul în care încep să existe state”. [1]

Conceptul de suveranitate, deși exista deja, de fapt, a fost recunoscut prin Tratatele de la Westfalia (1648). [2]

În "Enciclopedia Blackwell a instituțiilor politice", suveranitatea este definită ca situația în care nici o autoritate externă nu are putere politică sau juridică într-un stat.

În DEX, apar următorele definiții:

  • Suveranitate = calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independență; putere supremă.
  • Suveranitate națională = independența unui stat față de alte state.
  • Suveranitate de stat = supremație a puterii de stat în interiorul țării și independență față de puterea altor state.

Legături externe[modificare | modificare sursă]