Cercul de la Viena

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Cercul de la Viena (germană der Wiener Kreis) este o grupare filosofică întemeiată la începutul secolului XX, intr-un seminar al lui Moritz Schlick, ce are ca reprezentanți principali pe: Moritz Schlick, Rudolf Carnap, Otto Neurath, Philipp Frank, Kurt Gödel, Alfred Ayer, care a promovat o reînvierea pozitivismului și a dat naștere curentului neopozitivist.

In anii 1920 -1930, Viena a devenit astfel centrul filozofiei. Cercul vienez a editat, incepand din 1930, cu regularitate, o revista proprie Erkenntnis. Deoarece lucrarile membrilor sai au fost interzise in perioada national - socialismului - in parte fiindca membrii erau de origina iudaica, in parte fiindca atitudinea lor politica nu concorda cu cea a puterii - grupul s-a destramat in 1938. Cea mai mare parte a membrilor fostului Cerc au emigrat in Statele Unite.

Caracteristică pentru această grupare este combinarea empirismului cu interpretarea convenționalistă a gândirii logice. Membrii Cercului de la Viena au criticat filosofia metafizică propunând limbajului filosofic respectarea unor norme riguroase. Cereau o formulare clară a problemelor, tratarea lor cu mijloace logice și matematice relevante, o analiză critică a ipotezelor și rezultatelor cercetării filosofice.

Membrii Cercului de la Viena au adus o contribuție importantă la dezvoltarea logicii simbolice.