Bacău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Bacau)
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Bacău (dezambiguizare).
Bacău
—  Municipiu  —
Bacau City.jpg
Drapel
Drapel
Stema Bacău
Stemă
Bacău se află în Romania
{{{alt}}}
Localizarea în România
Coordonate: Coordonate: 46°35′0″N 26°55′0″E / 46.58333°N 26.91667°E / 46.58333; 26.9166746°35′0″N 26°55′0″E / 46.58333°N 26.91667°E / 46.58333; 26.91667

Țară Flag of Romania.svg România
Regiune Coat of arms of Moldavia.svg Moldova
Județ Stema judetului Bacau.svg Bacău
Statut Municipiu

SIRUTA 20297

Guvernare
 - Primar Romeo Stavarache[1] (USL[1], ales 2004)
 - Viceprimar Mihai Șuștac (PNL)
 - Viceprimar Vasile Tescaru (PNL)

Suprafață
 - Total 43,1  km²
Altitudine 150-250 m.d.m.

Populație (2011)[2][3]
 - Total 144.307 locuitori
 - Densitate 3,105 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 175.500 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Prefix telefonic +40 x02 34[4]

Localități înfrățite
 - Torino Flag of Italy.svg Italia
 - Mandaue Flag of the Philippines.svg Filipine
Plăcuțe de înmatriculare BC

Site: Site oficial

Bacău în județul Bacău
Bacău în județul Bacău

Bacău (Sunet pronunție, poreclit și „orașul lui Bacovia”[5]) este reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Bacău din România, fiind situat în regiunea istorică Moldova. Este situat pe râul Bistrița, pe care în oraș există o centrală hidroelectrică locală ce acoperă o parte a consumului local de energie electrică.[6] Suprafața municipiului este de 43 km², iar populația este de 144.307 de locuitori (2011).[3] Orașul este traversat de drumurile europene E85 și E574 ce fac legătura cu Bucureștiul, cu nordul țării și cu Transilvania. Pe cale feroviară legăturile naționale și internaționale se realizează prin rețeaua CFR. Bacăul dispune de un aeroport internațional ce asigură curse regulate către diferite destinații naționale și europene.

Alte nume și etimologie[modificare | modificare sursă]

în latină: Bacovia

în maghiară Bákó,

în germană Barchau,

în poloneză Baków,

în ebraică: בקאו)

Istoricul V. Spinei a publicat o listă a numelor proprii de origine cumană sau pecenegă în care apare Bako. Bako este un nume care se regăsește și în alte limbi turcice: pecenegă, turcă, maghiară etc.[7] Tazlău, Tarcău, Bârlad, Tecuci, Berheci etc sunt considerate denumiri de origine cumană. Uz si Oituz sunt atribuite Uzilor, un alt popor migrator. Marele istoric Nicolae Iorga este de părere că denumirea orașului Bacău este de origine maghiară (ca Adjudul și Sascutul).[8] Mareșalul Antonescu a ordonat efectuarea lucrărilor pentru românizarea nomenclaturii localităților din România, ordin prin care urma să se schimbe denumirea orașului Bacău, cu Gura Bistriței.

Menționarea orașului pe un act oficial datează încă din 1399. În arhivele Vaticanului, pe hărțile Evului Mediu precum și în alte documente latine, Bacăul apare sub numele de Bacovia, sau Ad Bacum. Edwige Bestazzi – delegată a Institutului de Cultură Italiană, la începutul secolului XX - mărturisește că Bacăul era trecut pe o hartă pictată chiar în Palatul Primăriei Florența, sub numele de Bacovia. Acest lucru nu este de mirare, având în vedere că la doar câțiva kilometri de Bacău, la Sărata, romanii extrăgeau sare, iar în alte localități din împrejurimi s-au descoperit vestigii daco-romane, sau chiar mai vechi, lucru ce atestă popularea acestei zone de mii de ani. La Sulta (comuna Agăș) avem urmele vechilor aurării dacice, după cum dovedește N. Densușianu în lucrarea sa Dacia preistorică, iar teritoriul Bacăului cuprindea localități încă de pe timpul pelasgilor ca: Letca și Leiteni, cuvinte derivate din latonă și letonă, divinități din timpuri preistorice, sau Tamasidava, denumire scito-dacică.

Pe aceste meleaguri au fost întinse păduri în care trăiau turme de zimbri. Muzeul „Moldova” din Bacău deține o importantă colecție de documente istorice și vechi manuscrise, precum și un cap de zimbru, un exemplar unic în felul său, găsit lângă Bacău, în satul Solonț. Un Bâc exista în Basarabia, un altul în ținutul Vasluiului, iar un altul în ținutul Bîrladului. Pe această temă se mai poate vedea și etimologia cuvântului Bâc în lucrarile lui Gheorghe Ghibănescu[9], M. Costăchescu[10] sau în documentele moldovenești publicate de Nicolae Iorga.

Geografia fizică[modificare | modificare sursă]

Teritoriu[modificare | modificare sursă]

Municipiul Bacău, reședința județului cu același nume, se află în Nord-Estul țării, în partea central-vestică a Moldovei, la doar 9,6 Km în amonte de confluența Siret-Bistrița.

Geografic, se află la interferența meridianuluide 26° 55' longitudine estică cu paralela de 46° 35' latitudine nordică.

Din punct de vedere administrativ se învecinează cu comunele Hemeiuși și Săucești, în Nord, cu comuna Letea Veche, în est, la sud cu comunele Luizi-Călugăra, Măgura și Mărgineni. Între aceste limite orașul ocupă o suprafață de 4186,23 ha.

Oraşe de lângă Bacău

Patru trepte de altitudine, între 150m și 250m marchează relieful Bacăului, el aflându-se în cea mai mare parte a localității, pe a doua terasă 160-165m. Se detașează terasa de luncă joasă, dar se înalță în șesul comun al Bistriței cu Siretul. Albia majoră al Bistriței este predominată în raza așezării, prin depozitele de prundișuri, constituind un adevărat rezervor pentru acumularea apelor freatice.

Bacăul prezintă un avantaj și prin poziționarea sa în imediata apropiere cu linia de dislocație subcarpatică. Bacăul se află pe terase plane sau ușor inclinate cu o expoziție estică și sud-estică, în talazuri stabilizate, având un drenaj bun și o pânză freatică bogată. Luncile și terasele din apropiere sunt larg folosite pentru cultura de pomi fructiferi, viță de vie și cereale. Dacă în trecut modelarea reliefului se făcea de către cataclisme, după anii 50, omul a fost cel care ridicând baraje și diguri, între anii 1958-1966, l-a influențat, acționând astfel și asupra climei.

Poziția și cadrul natural au favorizat dezvoltarea rapidă a așezării de pe Bistrița, încă din Evul Mediu Bacăul devenind un important nod de intersecție a principalelor artere comerciale din partea central vestică a Moldovei. Drumul Siretului sau Drumul Moldovenesc, care unea orașele baltice cu zona dunăreano-pontică, se intersecta cu Drumul Păcurii, ce începea la Moinești, cu Drumul Sării, dinspre Târgu Ocna, cu Drumul Brașovului (drumul de jos), cu Drumurile Transilvaniei ce traversau Carpații Orientali prin pasurile Ghimeș, Bicaz, Tulgheș, și cu drumul plutelor, pe Bistrița. Toate arterele din NV și SV se îndreptau spre bazinele Bârladului și Prutului prin nordul Colinelor Tutovei.

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Bistriţa
Siretul

Rețeaua hidrografică este reprezentată de cele două râuri, Siret și Bistrița, și de afluenții acestora: Bahna, Izvoarele, Cleja - pentru Siret, respectiv Trebeșul cu afluenții săi Bârnat și Negel - pentru Bistrița. Datorită influenței antropice regimul hidrologic al celor două râuri a fost complet modificat, amenajările hidroenergetice contribuind la regularizarea scurgerii. Pe Bistrița au fost create lacurile de acumulare Lilieci, Șerbănești cu rol complex: asigurarea energiei electrice, combaterea inundațiilor, alimentarea cu apă potabilă și industrială, practicarea sporturilor nautice.

Valea comună a celor două râuri are aspectul unui vast uluc depresionar cu orientare nord-sud, cu o deschidere laterală spre vest, spre valea Bistriței, și o îngustare spre sud, „poarta Siretului", suprapunându-se contactului dintre Colinele Tutovei și culmile subcarpatice Pietricica-Barboiu.

Toate lacurile de acumulare din Bacău sunt considerate arii naturale protejate avifaunistice [11] si sunt in custodia Centrului Regional de Ecologie Bacau prin situl Natura 2000.

Clima[modificare | modificare sursă]

Climatul municipiului este unul temperat-continental accentuat, cu ierni reci, veri secetoase și călduroase, acțiunii unui complex de factori naturali (circulația generală a atmosferei, radiația solară, relieful) și antropici, orașul însuși având un rol esențial în crearea propriei topoclime printr-o serie de factori care se manifestă constant (materialele de construcție, profilul accidentat, spațiile verzi), respectiv prin intermediul unor factori secundari (încălzirea artificială, poluarea atmosferei). Acțiunea comună a acestora determină perturbări ale circuitului biogeochimic la nivelul sistemului, consecința directă fiind disconfortul urban.

Palatul administrativ iarna

Temperatura medie anuală este de 9 °C, oscilând între -4 °C, în luna ianuarie, și 20,6 °C, în luna iunie, constatându-se o ușoară modificare a regimului termic în ultimii ani datorită lacurilor de acumulare, încălzirii globale și poluării atmosferei. Temperatura maximă absolută cu o valoare de 40,3 °C (24 iulie 2007) a fost depășită în vara anului 2012, când mercurul termometrului a urcat până la 41,9 °C în ziua de 7 august.

Cantitatea medie anuală de precipitații este de 541 mm/m²/an, existând diferențe între sezonul cald (82,8 mm-luna iunie) și cel rece (24 mm-luna februarie). Aversele sunt frecvente în lunile iulie-august.

Cel mai rece an a fost 1942, cu doar 7 °C, iar cel mai ploios 1897 cu 962,5 l/m². O secetă necruțătoare s-a abătut în anul 1954, când și zăpezile au însumat doar 294,5 l/m².

Ceața e prezentă 82 de zile maxim și minim 29 de zile.

Evoluția elementelor climatice măsurate la Stația meteorologică Bacău
Luna Ian. Feb. Mar. Apr. Mai Iun. Iul. Aug. Sep. Oct. Nov. Dec.
Temperatura minimă (°C) -4,13° -4,58° -0,30° 5,04° 10,18° 13,92° 15,83° 15,95° 10,37° 5,60° 0,85° -1,45°
Temperatura maximă (°C) 2,38° 2,50° 9,68° 15,73° 22,35° 25,82° 28,77° 28,45° 21,84° 16,43° 8,30° 3,86°
Sursa: ANM
Vremea in judetul Bacău

Flora și fauna[modificare | modificare sursă]

Covorul biogeografic a evoluat sub semnul impactului antropic. Într-o zonă în care pădurile dețineau 70-80% din suprafață s-a ajuns ca în prezent coeficientul de împădurire să fie de 25,7%, formațiunile dominante fiind cele de stepă și luncile râurilor și pădurile de foioase din jurul orașului folosite în scop recreativ.

Clasificare:

  • faună acvatică, condițonată de biotopurile specifice Bistriței, Siretului și apelor stătătoare;
  • fauna de luncǎ (animale care își caută hrana în apă sau la marginea apei);
  • fauna de terase și versanți, alcătuită din specii de rozătoare mici, animale și păsări specifice pădurilor de foioase.

Fauna zonei periurbane prezintă o însemnată valoare cinegetică; unele animale sunt vânate pentru blană, altele, pentru carne.

Condițiile pedogenetice au dus la formarea unor soluri variate, în general brune și brune argiloiluviale, cu un conținut de humus de 1-5‰, ce asigură o fertilitate medie bună pentru terenurile agricole. Între solurile intrazonale se remarcă cele hidromorfe, lăcoviștile și solurie aluviale în diferite stadii de evoluție.


Istorie[modificare | modificare sursă]


Bacăul își are stramoșii până în comuna primitivă, mai precis în paleoliticul superior cam 5.000 de ani în urmă. În perimetrul Pieții Revoluției s-a descoperit un racloir de silex negru-vinețiu de formă trapezoidala. Obiect folosit la vânătoare în imprejurimile care atunci erau acoperite de păduri. Acest obiect de silex mărturisește primele exemple de comerț, deoarece acest material nu se gasea prin aceasta zona, deci era adus din depărtări. O altă prezență umană în valea localității, s-a descoperit cu ocazia săpăturilor pentru Pasajul Margineni. La opt metri adâncime, muncitorii găsesc urmele unei așezări din epoca mijlocie a bronzului - Cultura Monteoru. Un strat gros de mâl a păstrat pentru eternitate, dovada marilor cataclisme care au modificat relieful. O alta așezare, de data aceasta, fiind identificată ca, aparținând epocii bronzului târziu - Cultura Noua a fost scoasa la lumina în perimetrul Precista.

Mai multe fragmente de ceramică din secolulVI - V î.Hr., atestă o așezare hallatattiană pe actuala stradă Bradului, după cucerirea Daciei de către romani a rămas în afara granițelor Imperiului Roman, ca fiind locuită de Carpi. Acestia vor fi în legatură permanentă cu Imperiul Roman, fapt ilustrat de numeroase descoperiri arheologice, constând în ceramică, monede și obiecte de podoabă.

Biserica Precista

O altă așezare din secolele IV-V d.Hr., compusă din șapte locuințe a fost cercetată în zona Curții Domnești. Fiecare locuință are o incăpere cu pereți din bârne și un cuptor de ars ceramică. S-a găsit ceramică lucrată cu roata, dar și cu mâna, precum și o fibulă de bronz. Putem considera că aici era o comunitate sătească autohtonă continuotoare a comunității daco-romane.

Cercetările efectuate din zona Băncii Naționale au scos la suprafață o așezare din secolele V-VI d.Hr. Peste ea s-a mai descoperit o alta din secolele VI-VII d.Hr., alcatuită din opt locuințe dispuse după un plan riguros, pe care arheologi le numesc cuib. Inventarul lor cuprinzând ceramică lucrată cu mâna, mai ales vase-borcan, la modă pe atunci. După calculele arheologilor numarul băcăuanilor era de 100 de persoane. Se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor, meșteșugurile, cu pescuitul în multele ape din zonă, iar în padure cu vânatul. Faptul că pe mai multe vase se afla imprimat semnul crucii, duce la concluzia că era o comunitate creștină. Era o localitate stabilă care avea legături cu lumea bizantină, numeroase monede ilustrând aceast fapt.

La sfârșitul secolului al IX-lea, in regiunile de câmpie ale Moldovei de Sud, dar și în Muntenia și Transilvania, se așează un popor al cărui nume face istorie: pecenegii. Vor sta neclintiți aproape două secole, apoi vor fi alungați peste Dunăre de un alt popor, cumanii. Pentru cumani Bacăul (Bako este un nume peceneg dar și cuman) este locul ideal pentru creșterea cailor, lucru foarte necesar lor. În 1223, la Kalka, vor fi risipiți in urma bătăliei cu tătarii și cei ce au scăpat cu viața, s-au retras în ținuturile dintre Nistru si Carpați. In 1241, tătari pârjolesc și regiunea de la nord-est de Bacău. Pe șoseaua națională Bacău-Bârlad, între satele Traian și Secuieni, jud. Bacău, se bănuiește existența unui mormânt cuman. Cumanii mai importanți erau înhumați alături de câțiva oșteni apropiați (îngropați de vii sau după sinucidere) și alături de calul preferat. Peste mormânt se ridicau movile mari de pământ.


Pana cu puțin timp în urmă, prima atestare documentară cunoscuta era de pe timpul lui Alexandru cel Bun, 6 octombrie 1408. Cercetătorul Ștefan S. Gorovei, demonstrează că Bacăul are actul de naștere între anii 1391-1432 in timpul domniei lui Petru I Musat. În 1399, orașul este menționat în Documentul lui Iuga Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeșii satului Brătila, din ținutul Bacăului. La 15 aprilie 1400, aflăm ca în Bacău se află o parte a Cavalerilor Ioaniți, numiți mai târziu Cavalerii de Malta. O scrisoare este trimisă in Civitas Bachovien de Papa Bonifaciu al II-lea. În 1409 studia la Cracovia, studentul băcăuan Gregorias de Bachwya. Ceva mai târziu, în 5 martie 1431, localitatea este numita în civitate Bako.

Reședinta Domnească din vremea lui Alexandru cel Bun, când avea soție pe Margareta de Lozont, corespunde cu propaganda catolică din acel timp în Moldova care începuse încă de pe tipul lui Lațcu, când Papa de la Roma reușise să înființeze o episcopie catolică în Moldova, mai întai pe Siret (1370), și în urmă (1401), o strămută la Bacău, desigur cu ajutorul Margaretei și unde Alexandru își face încă o reședință.

Orașul Bacău a fost ocupat o scurtă vreme și ars de oștile maghiare conduse de Matei Corvin în anul 1467. Localitatea este cunoscută și datorită importanței sale în relațiile comerciale dintre Moldova, Transilvania și Țara Românească, fiind un punct de vamă. În secolului al XV-lea în acest oraș s-a stabilit Alexăndrel, fiul lui Ștefan cel Mare, care a dat ordin pentru construirea Curții Domnești și Bisericii Precista, celebre monumente istorice.

La sfârșitul secolului al XIV-lea, Bacăul era bine închegat ca așezare urbană, una dintre cele mai prospere din întreaga Moldovă, având atribuții militare și comerciale foarte importante.

Stemă[modificare | modificare sursă]

Actual Bacau CoA.png

Stema municipiului Bacău o are pe Maica Precista în partea inferioară, ocrotitoarea orașului, iar în partea superioară se găsesc cerbul și brazii, primele simboluri heraldice ale Bacăului.

În partea inferioară culoarea aleasă este roșul. Culoarea roșie este specifică stemelor din Moldova iar albastrul, ce se regăsește în zona superioară, este culoarea imediat următoare ca semnificație conform codului culorilor și a normelor heraldice.

Cele două zone sunt despărțite de un brâu ce reprezintă vocația constructivă a orașului Bacău, aspirațiile sale către viitor.

Cele șapte turnuri din partea superioară simbolizează faptul că Bacăul este municipiul reședință de județ.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Bacău

     Români (90.19%)

     Necunoscută (8.59%)

     Altă etnie (1.2%)



Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Bacău

     Ortodocși (81.0%)

     Romano-catolici (8.68%)

     Necunoscută (8.67%)

     Altă religie (1.63%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Bacău se ridică la 144.307 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 175.500 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,19%). Pentru 8,6% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (81%), cu o minoritate de romano-catolici (8,68%). Pentru 8,68% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[12]

Evoluția istorică a populației[modificare | modificare sursă]

Populație după limba maternă
Limbă Populație
Romană 131870
Romani 878
Maghiară 115
Turcă 34
Rusă 23
Germană 19
Ucraineană 9
Tătară 5
Alta 118
Nedeclarată 878

Pe parcursul celor 6 secole de existență, Bacăul a cunoscut atât perioade de creștere demografică dar și de regres, consecință a condițiilor economice, socio-culturale și istorice care au caracterizat fiecare etapă a evoluției sale. O importanță deosebită o are sfârșitul secolului XX-lea, care a adus noi orientări și tendințe demografice.

Conform datelor recensământului din 1930, municipiul Bacău număra în acel an 31.138 de locuitori. Dintre aceștia 19.421 s-au declarat români, 9.424 evrei, 822 maghiari, 406 germani ș.a. Din punct de vedere confesional, 19.091 s-au declarat ortodocși, 161 greco-catolici, 1.893 romano-catolici, 144 evanghelici-lutherani, 9.593 mozaici ș.a. Odinioară înfloritoarea comunitate evreiască din oraș s-a stins în urma celui de-al doilea război mondial.

La recensământul din 18 martie 2002, Bacăul număra 175.500 de locuitori, structura etnică fiind evidențiată astfel: 173.041 români, 1.605 țigani, 191 maghiari, 118 evrei, 83 germani, 80 ceangăi, 53 italieni ș.a. Fiecare din celelalte etnii era compusă din mai puțin de 50 de pesoane. Distribuția populației stabile pe confesiuni religioase: 153.849 ortodocși, 19.094 romano-catolici, restul confesiunilor, inclusiv ateii, nedepășind fiecare 500 de adepți.[13] Evoluția populației la recensăminte:


Economia[modificare | modificare sursă]

Industria[modificare | modificare sursă]

Județul Bacău este unul dintre centrele cele mai industrializate din Moldova, având două mari rafinarii de petrol situate lângă orașele Onești și Dărmănești. După căderea comunismului, activitățile industriale principale cuprind: industria petrochimică, industria nutrițională, industria prelucrării lemnului și a hârtiei, industria textilă, indstria chimică, industria mecanică, industria aeronautică.

Transport[modificare | modificare sursă]

Feroviar[modificare | modificare sursă]

Municipiul Bacău este punctul de intersecție între:

Prin municipiul Bacău trec trenurile internaționale:

Rutier[modificare | modificare sursă]

Autobuzele din Bacău

Bacăul este un important nod rutier. Drumurile care trec prin municipiu sunt:

Aerian[modificare | modificare sursă]

Aeroportul Internațional George Enescu din Bacău[14] deservește, pe lângă locuitorii județului Bacău, și pe cei ai județelor învecinate: Neamț, Vaslui, Vrancea, Covasna, Galați. Bacăul este legat prin curse directe de:

Administrație și politică[modificare | modificare sursă]

Împărțirea administrativă[modificare | modificare sursă]

Bacăul este împărțit în 11 cartiere. Există un proiect de reactualizare a Planului Urbanistic General al municipiului Bacău[15] care delimitează 28 de U.T.R.-uri (unități teritoriale de referință - reprezentare convențională a unui teritoriu având o funcțiune predominantă sau/și omogenitate funcțională, caracteristici morfologice unitare, care sunt de regulă delimitate prin limite fizice existente în teren: elemente naturale, străzi, limite de proprietate etc.)

Zona metropolitană[modificare | modificare sursă]

Conform Eurostat, Bacăul are o zonă urbană lărgită (LUZ - concept european echivalent cu zona metropolitană) de 196.435 locuitori (2007).[16]

Pe de altă parte, Zona Metropolitană Bacău este un proiect local pentru crearea unei unități administrative integrate între municipiul Bacău și localități din apropiere, Berești-Bistrița, Buhoci, Faraoani, Filipești, Gioseni, Hemeiuș, Itești, Izvoru Berheciului, Letea Veche, Luizi-Călugăra, Măgura, Mărgineni, Nicolae Bălcescu, Odobești, Prăjești, Sărata, Săucești, Secuieni, Tamași și Traian, însumând o populație de 196.135 locuitori.[17]

Relații externe[modificare | modificare sursă]

Localitățile înfrățite:

Orașe cu acord de colaborare:

Educație[modificare | modificare sursă]

Orașul se poate mândri cu o rețea de învățământ dezvoltată, care acopera intregul plan educațional, de la grădinițe, școli, licee cu o îndelungată tradiție, pâna la universități.

Biblioteci[modificare | modificare sursă]

Fosta clădire a bibliotecii

Studii universitare și cercetare[modificare | modificare sursă]

  • Universitatea „Vasile Alecsandri” care se ocupă de cercetare științifică și transfer tehnologic.
  • Universitatea George Bacovia
  • Stațiunea de cercetare și dezvoltare pentru Legumicultură[19], înființată la 1 septembrie 1974, în contextul realizării programului de autoaprovizionare și de dezvoltare a unei legumiculturi moderne și eficiente în zona de est, unde tradițiile de producție și cercetare în cultura legumelor erau relativ reduse.
  • Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Secuieni Bacău[20], înființată în [[1981]]

Licee[modificare | modificare sursă]

  • Colegiul Național „Vasile Alecsandri”
  • Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” [3]
  • Colegiul Național „Ferdinand I” [4]
  • Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” [5]
  • Colegiul „Henri Coandă”
  • Colegiul „Mihai Eminescu” [6]
  • Colegiul Economic „Ion Ghica” [7]
  • Colegiul Tehnic de Comunicații „Nicolae Vasilescu-Karpen” - ro: [8] - en [9]
  • Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” [10]
  • Colegiul Tehnic „Dimitrie Mangeron”
  • Colegiul Tehnic „Letea” [11]
  • Colegiul National de Arta „George Apostu” [12]
  • Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif”
  • Liceul cu Program Sportiv
  • Grupul Școlar „Grigore Tabacaru”
  • Grupul Școlar „Grigore Moisil”
  • Grupul Școlar de Ecologie și Protecția Mediului „Grigore Antipa
  • Grupul Școlar „Petru Rareș”
  • Colegiul Național Catolic "Sf. Iosif” [13]

Universități[modificare | modificare sursă]

Monumente și locuri de interes[modificare | modificare sursă]

Clădirea Complexului Muzeal din Bacău

Obiectivele turistice includ Casa memorială George Bacovia sau Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”. Observatorul astronomic al Bacăului este unul dintre puținele din România, iar foarte aproape de centrul orașului se află statuia lui Ștefan cel Mare. În oraș se află și cea mai mare catedrală catolică din Estul Europei, Casa memorială George Bacovia și Casa memorialǎ Nicu Enea.

Muzee[modificare | modificare sursă]

Catedrale și biserici[modificare | modificare sursă]

Orașul oferă un mare număr de catedrale și biserici, cea mai importantă fiind Catedrala Ortodoxă „Înălțarea Domnului”, cea mai mare clădire de acest gen în România, și a patra din Europa. Catedrala Sfinții Petru și Pavel este cea mai înaltă clădire din oraș. De asemenea, în Bacău există Biserica și ruinele Curții Domnești unde a locuit Alexandru-Vodă, fiul și co-regentul lui Ștefan cel Mare. Biserica „Precista", a fost sfințită la 1 ianuarie 1491, arhitectura fiind tipică pentru seria ctitoriilor domnești din acel veac. Biserica a fost renovată de către Vasile Lupu în 1641, fiind apoi închinată ctitoriei sale, Sfinții Trei Ierarhi, de la Iași. Împortantă mai este și Biserica Sfântul Ilie, o bisterică Ortodoxă constrită în stil vechi, și Biserica Sfântul Ioan.

Biserica Sfânta Treime este de cult protestant, și Biserica Crestina Dupa Evanghelie Elim este de cult neoprotestant.

În afara clădirilor de cult creștin, și comunitatea evraică este prezentă cu o sinagogă. Construită în anul 1880, clădirea cunoscută sub numele de Templul Cerealierilor, face parte din patrimoniul regional și este singura sinagogă care a mai ramas din cele 24 care au existat la începutul secolului trecut în Bacău.

În Bacău se mai pot găsi și următoarele biserici:

Teatre[modificare | modificare sursă]

Teatrul Municipal Bacovia
  • Teatrul Municipal Bacovia [21] (având ca secție pentru copii și tineret Teatrul de Animație), înființat în august 1948.
  • Teatrul de vară Radu Beligan, construit în anii '60, lângă actualul Parc Cancicov, se înfățișa sub forma unui amfiteatru descoperit. În primăvara anului 2008 au fost demarate lucrările de reconstrucție a teatrului, realizându-se astfel o clădire unicat în România, cu arce de lemn lungi de 50 de metri ce definesc o structură moderna de peste 2200 metri pătrați.

Alte clădiri, monumente și locuri[modificare | modificare sursă]

Parcuri[modificare | modificare sursă]

  • Parcul dendrologic Hemeiuș, situat la nord de Bacău are o suprafață de 47,5 ha. Aici cresc peste 500 specii de plante lemnoase, dintre care 370 exotice.
  • Insula de agrement este o insulă artificială, creată în mijlocul unui lac format de râul Bistrița, amenajată pentru agrement, cu locuri de plajă și pentru practicarea sporturilor în aer liber. Se pot face plimbări cu barca în jurul insulei.
  • Parcul Trandafirilor
  • Parcul Cancicov
  • Parcul Catedralei

Media[modificare | modificare sursă]

Ziare[modificare | modificare sursă]

  • Evenimentul Cotidian Regional al Moldovei, ediția Bacău
  • Bacau Expres [22]
  • Desteptarea[23] este un cotidian de informații generale și secțiune extinsă de anunuțri de mică publicitate ce apare de luni până sâmbată în tot județul.
  • Inainte! ediție de Bacau [24] - ziar fondat in anul 1944.
  • Observator de Bacău[25]
  • Ziarul de Bacău [26]

Televiziuni[modificare | modificare sursă]

  • IMPULS TV Bacau, lansată în primavara anului 2012, este o televiziune cu distribuție prin cablu în municipiu și în unele din localitățile județului.
  • Realitatea TV Bacău
  • 1TV Bacău

Muzică[modificare | modificare sursă]

filarmonica Mihail Jora[27] înființata la 16 octombrie 1956, a realizat un continuu crescendo, grație activității muzicale desfășurate sub îndrumarea dirijorilor Eugen Pricope, Igor Ciornei, Ovidiu Balan și calității profesionale a membrilor orchestrei.

Bucătăria[modificare | modificare sursă]

Personalități[modificare | modificare sursă]

Băcăuani
George Bacovia.jpgPatrascanu Lucretiu.jpgNicolae Vermont - Autoportret.jpgNadia Comaneci 1977.jpgEmeric Dembrowski (1970).jpgVasile Parvan - Foto01.jpg
Începând de la stânga: George Bacovia · Lucrețiu Pătrășcanu · Nicolae Vermont · Nadia Comăneci · Emeric Dembroschi · Vasile Pârvan

Zilele Bacăului[modificare | modificare sursă]

Zilele Bacăului se organizează în fiecare an în jurul lunii octombrie. Primăria municipiului oferă băcăuanilor mai multe concerte al unor artiști contemporani din România.

Festivalul Arlekin[modificare | modificare sursă]

Romanian Top Hits în 2011.

Organizat la începutul lunii iunie, Festivalul Arlekin este gândit pentru cei mai mici. Se deschide anual cu o paradă a școlilor și a liceelor băcăuane. Pentru ocazie este amplasată o scenă pe care evoluează elevi, artiști, trupe, ansambluri diverse etc.

Romanian Top Hits - Music Awards[modificare | modificare sursă]

Romanian Top Hits - Music Awards este cel mai important eveniment muzical ce se desfășoară în România. Manifestarea se adreseaza publicului larg din România în vârstă de 13 – 60 ani.

Gala Premiilor Comunității Băcăuane[modificare | modificare sursă]

Serbările Timișoreana în 2011.

Este cel mai important eveniment local de recunoaștere și stimulare a responsabilității sociale care a devenit o tradiție în comunitatea de afaceri. În același timp, Gala Premiilor Comunității reprezintă cea mai importantă acțiune de strângere de fonduri pentru susținerea programelor sociale, medicale și educaționale ale FSC adresate unui numar de peste 12000 de beneficiari din judetul Bacău.

Sport[modificare | modificare sursă]

Sportul în orașul Bacău are o mare tradiție.

Vedere a Stadionului Municipal Bacău.

Fotbal[modificare | modificare sursă]

Sala Sporturilor.

Handbal[modificare | modificare sursă]

Foarte urmărită este echipa de handbal masculin Știința Municipal Bacău[30], echipă fondată în 1962 și care în sezonul 2011/2012 s-a clasat pe locul 2 în Liga Națională.

Volei[modificare | modificare sursă]

Echipa feminină de volei Știința Bacău se luptă în fiecare an pentru primul loc în Divizia A.

Clădiri dedicate sportului[modificare | modificare sursă]

Galerie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/PDF/Primari/P_lista.pdf. Accesat la 26 septembrie 2013. 
  2. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b c Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  5. ^ Bacăul rămâne orașul lui Bacovia. http://jurnalul.ro/editorial/campaniile-jurnalul/redescoperirea-romaniei/bacaul-ramane-orasul-lui-bacovia-514001.html. 
  6. ^ Consum local de energie. http://www.citymaps.ro/harta-bacau-europa_27_291.html. 
  7. ^ V. Spinei,The Romanians and the Turkic Nomads North of the Danube Delta from tenth to the Mid Thirteen Century, BRILL, 2009, p. 324
  8. ^ Nicolae Iorga: Privilegiile șangăilor dela Târgu-Ocna, Extras din Analele Academiei Române, seria II, tom. XXXVII (1915), p. 246 [1]
  9. ^ Gh. Ghibănescu - Ispisoace și Zapise. vol.VI, partea a II-a, Tipografia „Dacia” Iliescu, Grossu & Comp., Iași, 1926, pag.177
  10. ^ M. Costăchescu - Documentele moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, vol.I și II, Editura Fundațiilor Regale, Iași,
  11. ^ http://naturabacau.ro/ariinaturaleprotejate.html
  12. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  13. ^ Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, Recensământul din 2002, municipiul Bacău
  14. ^ http://www.bacauairport.ro/
  15. ^ [2]
  16. ^ Urban Audit
  17. ^ Mediul urban la primariabacau.ro
  18. ^ Site-ul bibliotecii județene „Costache Sturdza
  19. ^ Site-ul Stațiunii de cercetare și dezvoltare pentru Legumicultură
  20. ^ Site-ul Stațiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Secuieni Bacău
  21. ^ Teatrul Municipal Bacovia
  22. ^ Site-ul Bacau Expres
  23. ^ Site-ul ziarului Deșteptarea
  24. ^ Site-ul ziarului Inainte!
  25. ^ Site-ul ziarului Observator de Bacău
  26. ^ Site-ul ziarului de Bacău
  27. ^ Filarmonica Mihail Jora
  28. ^ Site-ul echipei FCM Bacău
  29. ^ Site-ul echipei SC Bacău
  30. ^ Site-ul echipei de handbal Știința Bacău

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Eugen Șendrea - ”Istoria comorilor din Bacău”, Bacău, 2001
  • Eugen Șendrea - ”Jafuri și crime din istoria Bacăului”, Bacău, 2001
  • Eugen Șendrea - ”Tradiții și datini la Bacău”, Bacău, 2005
  • Eugen Șendrea - ”Istoria municipiului Bacău”, Bacău, Editura Vicovia, 2007
  • Eugen Șendrea - ”Istoria necunoscută a Bacăului”, (vol I), Bacău, Editura Vicovia, 2010
  • Eugen Șendrea - ”Istoria necunoscută a Bacăului”, (vol II), Bacău, Editura Vicovia, 2011
  • Eugen Șendrea - ”Istoria municipiului Bacău”, (ediția a II-a), Bacău, Editura Vicovia, 2012
  • Cristian Călin Marius - ”Viața cotidiană în orașul Bacău. 1928- 1935”, Editura Vladimed - Rovimed, 2011

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Ioan Ichim, Municipiul Bacău: Schiță monografică, Comitetul Municipal Bacău al P.C.R., 1971
  • Costache Radu - Bacăul de la 1850 la 1900, Editura Egal, Bacău, 2008 - recenzie

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Bacău
Wikţionar
Caută „Bacău” în Wikționar, dicționarul liber.

Saituri oficiale

Reportaje