Hagiografie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Exemplu de hagiografie vizuală greco-ortodoxă. Este un mozaic din Biserica Hagia Sophia din Istanbul, Turcia.

Hagiografia (sau hagiologia) este o ramură a teologiei, care se ocupă studierea vieții sfinților. Într-un sens mai larg, se referă și la biografii excesiv de înfrumusețate.[1]

Hagiografiile creștine descriu în special viața și „miracolele” oamenilor canonizați de către Bisericile romano-catolică, anglicană și ortodoxă. Dar și alte religii, de exemplu budismul și islamul, au texte hagiografice ce descriu personaje care ocupă o poziție specială în religia respectivă.

Istoria[modificare | modificare sursă]

În Biserica creștină timpurie, hagiografia ocupa un loc de seamă ca gen literar. În Imperiul roman, legende despre martiri creștini erau numite martirologii. În secolul al IV-lea, existau 3 tipuri de cataloage referitoare la viața sfinților:

  • menaion: cataloage anuale calendaristice, numite (în limba greacă menaios înseamnă "lună") (biografii ale sfinților care se citeau în predici);
  • synaxarion, sau versiuni scurte ale vieții sfinților, aranjate după dată;
  • paterikon (în limba latină, pater înseamnă "tată"), sau biografii ale sfinților, alese după bunul plac al de autorului catalogului.

Hagiografia în Biserica ortodoxă[modificare | modificare sursă]

În secolul al X-lea, un călugăr bizantin, Simeon Metaphrastes, a fost primul care a schimbat genul de descriere a viații sfinților, dându-le un caracter moralizator și panegiric. Catalogul lui a devenit apoi standardul tuturol hagiografiilor din Europa de Vest și de Est.

Genul literar a fost deseori folosit ca propagandă ecleziastică și politică.[2]Astăzi, hagiografiile reprezintă o sursă istorică de mare valoare referitor la ideile sociale, viziunea asupra lumii și conceptele estetice ale perioadei respective.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://dexonline.ro/search.php?cuv=hagiografie
  2. ^ Propaganda in Hagiography By Theodore Felix, 20 August 2008; Revised - All Empires History

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • André Vauchez, La sainteté en Occident aux derniers siècles du Moyen Âge (1198-1431), Rome, 1981 (BEFAR, 241) [Engl. transl. : Sainthood in the Later Middle Ages, Cambridge, 1987 and Ital. transl. : La santità nel Medioevo, Bologne, 1989].

Legături externe[modificare | modificare sursă]