Satyricon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la satiră. Pentru alte sensuri, vedeți Satyricon (dezambiguizare).
Satyricon-roman

Satyricon este o satiră scrisă în limba latină și atribuită lui Titus Petronius Niger, consilier al împăratului Nero pe probleme de lux și extravaganță, petreceri și distracții.

Opera[modificare | modificare sursă]

Opera scriitorului este redusa, fiind apreciat și cunoscut în epoca prin acest roman, Petronius avand meritul de a fi indrodus la Roma specia romanului urmata de Apuleius, autorului romanului "Măgarul de Aur". Romanul "Satyricon" este prima opera de fictiune autentica, fiind apărut într-o perioada caracterizata printr-o profunda criza a valorilor morale, sociale și religioase. Lucrarea a fost scrisă probabil în jurul anului 61 d. Hr. Petronius satirizează totul, folosindu-se doar de gustul său propriu, Satyricon nefiind însă o poveste moralizatoare, așa cum s-ar putea crede. Acțiunea atinge totul, mai ales viața din micile orașe și oamenii obișnuiți. Personajele, greci în cea mai mare parte, se bazează pe persoane reale, din câte se pare.

Satyricon este neconvențională și unică în literatură, abordând o varietate de stiluri. Cuprinde discuții comice filozofice, în proză alternând cu versuri, proverbe și povestioare, într-un limbaj variat, de la vulgar la elegant. Cel mai valoros capitol, Cena Trimalchionis, prezintă în mod umoristic modul vulgar de a se prezenta în public un om recent îmbogățit, adică Trimalchio.

Originile romanului[modificare | modificare sursă]

La baza romanului stă o sinteza de elemente ce aparțin literaturii populare, comediei latine și grecești, romanului grec și satire. In romanul lui Petronius se regăsește atât influenta romanului grec reliefata prin prezenta elementelor erotice și aventuroase, influenta "satirei menippe", un amestec de proza și versuri, amalgam de stiluri cât și influenta povestirilor milesiene, care reprezinta scurte relatări având dimensiunile unei nuvele, aduse de ofițerii romani din orientul elenistic și în care erau surprinse aventurile matroanei din Efes. Astfel, prin îmbinarea acestor resurse Petronius realizează o opera în care scopul este de a surprinde tiparul antiretoric și antimoralizator a epocii neroniene.

Tema[modificare | modificare sursă]

Tema o reprezinta degradarea societății romane, a relațiilor familiale aflate sub influenta nefastă a banului. Titlul romanului lui Petronius este o forma de genitiv grecesc ce înseamnă "cărți de amestecuri" sau "cărți de satire" fiind sugestiv atat pentru structura romanului cât și pentru valorificarea surselor de inspirație.

Structura[modificare | modificare sursă]

Compozițional romanul are trei părți, fiecare fiind centrata pe un personaj, deși acestea se regăsesc în toate trei părțile. Cele 141 capitole au fost păstrate fragmentar, autorul surprinzând în mod gradual evoluția, peripețiile și strategiile de supraviețuire a unor tineri parveniți, exponenți ai unor societăți surprinsa în degradare. Fiecare parte are un titlu sugestiv: prima parte este intitulata "Aventurile lui Encolpius", a doua parte se intitulează "Banchetul lui Trimalchionis" iar a treia parte are ca titlu "Aventurile lui Eumolpus".