Haakon al VI-lea al Norvegiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Haakon al VI-lea al Norvegiei
Kong Haakon VI Magnusson PI XVII 1.jpg
Rege al Suediei
Domnie 1362–1364
Încoronare 21 iulie 1336 (20 de ani) Stockholm
Predecesor Magnus al IV-lea al Suediei
Succesor Albert al Suediei
Rege al Norvegiei
Domnie 15 august 1343 – 1380
Predecesor Haakon al VII-lea al Norvegiei
Succesor Olaf al VI-lea al Danemarcei
Căsătorit(ă) cu Margareta de Danemarca
Urmași
Olaf al II-lea al Danemarcei
Casa regală Casa de Bjelbo
Tată Magnus al IV-lea al Suediei
Mamă Blanche de Namur
Naștere 1340
Suedia
Deces 1380
Oslo, Norvegia

Haakon Magnusson (1340 - 1380) a fost regele Norvegiei (ca Haakon al VI-lea) din 1343 până la moartea sa și regele Suediei din 1362 până în 1364.

Haakon a fost fiul cel tânăr al lui Magnus al IV-lea al Suediei, care fusese regele atât în Norvegia cât și în Suedia. Fratelui său mai mare, Eric, îi era menit să-l succeadă pe tatăl său, în timp ce Haakon fusese făcut rege al Norvegiei și în timp ce tatăl său încă se afla în viață. Magnus l-a favorizat pe Haakon mai mult decât pe Eric, ceea ce a dus la o revoltă și la confiscarea Suediei de sud. Eric a murit în 1359 și Haakon a devenit co-guvernator cu tatăl său la tronul din Suedia, trei ani mai târziu. Cei doi au domnit împreună până în 1364, până când au fost detronați în favoarea nepotului lui Magnus, Albert de Mecklenburg, de către o adunare de nobili suedezi exilați, conduși de Jonsson Grip. Magnus și Haakon au încercat să preia tronul suedez însă au eșuat.

În 1363, el s-a căsătorit cu Margareta, fiica lui Valdemar al IV-lea al Danemarcei. Căsătoria a fost un element important în lupta pentru puterea nordică, și a dus la nașterea unui fiu, Olaf. Conflictele continue între Haakon și socrul său s-au încheiat cu moartea socrului sau în 1375. Haakon a profitat de oportunitatea de a avea un fiu și l-a ales ca sucessor al lui Valdemar, apărându-și drepturile sale și a soției sale în fața rudelor.

La moartea sa, în 1380, Haakon a fost urmat de Olaf, iar mama sa Margareta i-a fost regentă. Olaf a murit fără moștenitori după șapte ani și văduva lui Haakon a continuat să-și afirme autoritatea asupra tuturor celor trei regiuni scandinave, fiind prima domnitoare de sex feminin.

Refereințe[modificare | modificare sursă]