Jan Garbarek

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Jan Garbarek
Jan Garbarek-2007-2.jpg
Informații generale
Data și locul nașterii 4 martie 1947
Flag of Norway.svg Mysen, Norvegia
Gen muzical jazz, etno jazz
Ocupație jazz saxofonist
Instrument(e) saxofon
Ani de activitate Sfârșitul anilor 60 - prezent
Case de discuri ECM


Jan Garbarek (n. 4 martie 1947 în Mysen, Norvegia) este un saxofonist norvegian, activ în jazz, muzică clasică și muzică etno jazz (world music).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Garbarek este unicul copil al unui fost prizonier de război polonez și al fiicei unui fermier norvegian. A crescut în Oslo. La vârsta de 21 de ani s-a căsătorit cu Vigdis. Fiica lor, Anja Garbarek este de asemenea muzician.

˝Sunetul Garbarek˝ este unul din sunetele reprezentative pentru vestita casă de discuri ECM, unde și-a realizat, de fapt, toate înregistrările sale. A început să înregistreze spre sfârșitul anilor 1960, cu interpretări remarcabile pe înregistrările compozitorului american de jazz, George Russell, cum ar fi ˝Othello Ballet Suite˝ și ˝Electronic Sonata for Souls Loved by Nature˝. Dacă la început se părea că este un discipol al lui Albert Ayler și Peter Brötzmann, din 1973 a întors spatele disonanțelor din jazz-ul de avangardă, rămânând doar tonul lui din abordările de dinainte.

Din punct de vedere al compoziției, Garbarek se inspiră foarte mult din muzica populară scandinavă. El este deasemenea un pionier al compozițiilor de muzică ˝jazz ambiental˝, cel mai notabil fiind albumul ˝Dis˝ din 1976. Această abordare structurală, care respinge noțiunile tradiționale ale improvizației tematice (bine exemplificate de Sonny Rollins) în favoarea unui stil descris de critici precum Richard Cook și Brian Morton ca ˝sculptural în impactul său˝, a fost critic decisivă. Înregistrările lui Garbarek sunt mai degrabă etichetate drept muzică ˝New Age˝, un stil, în general, susținut de tot mai mulți muzicieni și ascultători de jazz ˝ortodocși˝. Alte experimente au inclus punerea pe note a unei colecții de poeme ale lui Olav H. Hauge, un singur saxofon completând un cor, aceasta a condus la o interpretare remarcabilă cu Grex Vocalis, dar nu a fost deocamdată editată.

După înregistrarea unui șir de albume de avangardă, Garbarek s-a ridicat la un nivel internațional la mijlocul anilor 1970 abordând stilul jazz post-bop, și ca membru și ca leader în ˝European Quartet˝-ul lui Keith Jarrett. El a atins un considerabil succes comercial, în Europa, cu albumul ˝Dis˝, o colaborare meditativă cu chitaristul Ralph Towner care a folosit sunetul distinct al harpei pe câteva piese. (Selecții din albumul ˝Dis˝ au fost folosite ocazional în diverse filme și documentare). În anii '80 muzica lui Garbarek a început să includă și sintetizatoare și elemente de etno jazz. În 1993, în timpul modei cu muzica gregoriană, albumul Officium, o colaborare cu interpreți de muzică vocală din Hilliard Ensemble, a devenit unul din cele mai bine vândute albume ECM din toate timpurile, ajungând din urmă topurile pop în câteva țări europene (urmarea lui a fost Mnemosyne în 1999). În anul 2005, albumul ˝In Praise of Dream˝ a fost nominalizat la premiile Grammy.

Garbarek a compus, de asemenea, muzică pentru diferite alte filme europeene, inclusiv pentru filme franceze și norvegiene. De asemenea piesa sa ˝Rites˝ a fost folosită în filmul american ˝The Insider˝.

În 2007 Jan Garbarek a susținul un recital, împreună cu grupul său, la Festivalul Internațional de Jazz de la Gărâna.

Colaboratori principali[modificare | modificare sursă]

Înregistrări principale[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]