Vacă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii. |
 |
Acest articol are nevoie de atenţia unui expert în zoologie. Recrutaţi unul sau, dacă sunteţi în măsură, ajutaţi chiar dumneavoastră la îmbunătăţirea articolului! |
| Vacă | |||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 |
|||||||||||||||||||||
| Clasificare ştiinţifică | |||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||
Vaca este un animal domestic, membru a subordinului Ruminantia, rumegătoarele, familia Bovidae, care face parte din grupul vitelor cornute mari. Vacile sunt crescute pentru carne, piele, şi lapte, şi ca animale de tracţiune.
Cuprins |
[modifică] Descrierea speciei
Vaca are corpul acoperit cu păr scurt, culoarea variind după rasă. Capul are un bot lung, cu buze umede. Pe ele se găsesc nările. Ea are urechi mobile, şi ochii mari. De gât atarna o cută de piele, numita salbă. Coarnele sunt goale pe dinăuntru. Trunchiul voluminos se termină cu o coadă lungă, cu peri în vârf. Pe partea ventrală se găseşte o mamelă cu patru mameloane. Fiecare picior se termină cu două degete, învelite în copite cornoase, care protejează degetele. Vaca are pe mandibulă 6 incisivi laţi, tăioşi, îndreptaţi oblic înainte; pe maxilar ei lipsesc, partea anterioară a acestuia fiind acoperită cu o lamă cornoasă. Urmează un loc gol, numit bară (caninii lipsesc). Măselele au pe suprafaţa lor creste de smalţ în formă de semilună.
[modifică] Hrănirea
Stomacul vacii are 4 copartimente: burduf, ciur, foios şi cheag. Această alcătuire este adaptată la o hrană vegetală păscută şi înghiţită repede. Burduful, voluminos, are o capacitate ce circa 20 de litri; în el se depozitează iarba. Ciurul şi foiosul au pereţii încreţiţi, iar în cheag se produce sucul digestiv.
Când paşte, vaca apucă iarba cu buzele, o strânge cu limba într-un mănunchi şi o retează cu incisivii, care se sprijină pe lama cornoasă. Iarba se adună în burduf. Când acesta se umple, vaca îşi găseşte un loc de odihnă şi începe să rumege; ea este un erbivor rumegător. Iarba trece din burduf în ciur şi de aici în gură, unde este bine mestecată şi rumegată, prin mişcările mandibulei la stânga şi la dreapta. Iarba mestecată şi îmbibată cu salivă trece de data aceasta în foios şi de aici în cheag, unde se continuă digestia, care se termină în intestinul subţire.
[modifică] Înmulţirea
O dată pe an, vaca dă naştere unui viţel, pe care îl hraneste cu lapte produs de mamele.
[modifică] Utilizări în economie
[modifică] În România
Există 1,19 milioane de exploataţii cu 1,73 milioane vaci şi junici, cu o medie de 1,46 vaci / exploataţie. 98% din exploataţii sunt în cadrul sectorului privat.
[modifică] Până în 1989
[modifică] Perioada 1989 - 2003
După 1989 sectorul creşterii taurinelor s-a schimbat dramatic, atât în structură, cât şi în număr de animale. Numărul mare de taurine de aproximativ 6,2 milioane capete,din care 2,45 milioane erau vaci şi juninci (39%) a scăzut continuu. In 2003 erau în total 2,8 milioane taurine cu 1,75 milioane vaci şi juninci (62,3 %).
[modifică] Rase de vaci
[modifică] Autohtone
bruna gertrude siementhal
