Etiopia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Republica Federală Democrată Etiopia
የኢትዮጵያ ፈደራላዊ ዲሞክራሲያዊ ሪፐብሊክ
ye-Ityopp'ya Federalawi Dimokrasiyawi Ripeblik
Drapelul Etiopiei Stema Etiopiei
ImnWodefit Gesgeshi, Widd Innat Ityopp'ya (Mergi înainte, dragă mamă Etiopia)
Amplasarea Etiopiei
Capitală
(și cel mai mare oraș)
Addis Abeba
09°03′N 38°54′E / 9.050°N 38.900°E / 9.050; 38.900
Limbi oficiale limba amharică
Sistem politic republică federală
 -  Președinte Mulatu Teshome Wirtu
 -  Prim ministru Hailemariam Desalegn
Independență
 -  -  
Suprafață
 -  Total 1.127.127 km² (locul 27)
 -  Apă (%) 0,7
Populație
 -  Estimare 2012 91 195 675 (locul 14)
 -  Recensământ 2007 73 750 932 
 -  Densitate 82,58 loc/km² 
PIB (PPC) estimări 
 -  Total $95 122 milioane (2008) 
 -  Pe cap de locuitor $1370 (IMF) (2008) 
Monedă birr
Prefix telefonic +251
Domeniu Internet .et
Fus orar UTC + 3

Etiopia (gî'îz: ኢትዮጵያ, transliterat ʾĪtyōṗṗyā), oficial Republica Federală Democratică a Etiopiei, este un stat fără ieșire la mare situat în Cornul Africii. Se învecinează cu Eritreea la nord, cu Sudanul de Sud și Sudan la vest, Kenya la sud, Somalia la est și Djibouti la nord-est.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Istoria Etiopiei

Nașterea mitică a Etiopiei datează din perioada legendarului Rege Solomon al Israelului și al Reginei din Saba: fiul lor Menelik I inaugurează o dinastie de împărați etiopieni care s-a continuat până târziu, în sec. XX. În partea cea mai bine documentată din istorie, originile Etiopiei ca entitate politică apar în timpul regatului Axum, care deja exista în secolul II î.Hr. În secolul IV d.Hr. s-a introdus creștinismul. Puternicul regat a început să decadă după înfrângerea de la Mecca în bătălia din anul 570 contra arabilor. Între secolele XV și XVI s-a recucerit teritoriul.

În 1855 un șef energic, pe nume Kassa, a unificat țara și s-a încoronat împărat. În ultima parte a secolului XIX pătrunderea italiană în Etiopia (numită pe atunci Abisinia), care a colonizat teritoriul etiopian cu ieșire la Marea Roșie, o colonie care apoi se va numi Eritreea. Totuși, un lucru nou până atunci, etiopienii au rezistat colonizării italiene prin mijloace militare, în plină epocă colonială în Africa, a culminat cu bătălia de la Adua în 1896, în care Etiopia a unit etniile, reușind ca trupe sub comanda împăratului Menelik al II-lea să-i învingă și să-i expulzeze pe italieni, într-o epocă de convingeri rasiste, când domina ideea că nici o națiune de negri nu putea să înfrângă o națiune de albi.

În 1935, Italia, sub dictatorul fascist Benito Mussolini, a invadat din nou Etiopia și la 5 mai 1936 a cucerit capitala forțându-l pe împăratul Haile Selassie să se refugieze. Forțele italiene au început ocuparea țării, folosind gaz mostaza contra populației civile și alte crime de război. În 1937 rezistența etiopiană a pus la cale un atentat contra unui guvernator militar; acesta a reacționat masacrând treizeci de mii de etiopieni.

Obeliscul din Axsum

La 6 aprilie 1941, trupele britanice, însoțite de patrioți etiopieni, au eliberat capitala Addis Abeba. În 1952 ONU a aprobat Federația Etiopiană și Eritreea, transformată în provincie mai târziu. În 1974, o lovitură militară l-a debarcat pe împăratul Haile Selassie (Ras Tafari). În 1977, altă lovitură de stat a orientat noua putere spre orbita sovietică, transformându-se în cel mai fidel aliat al URSS în Africa.

Până în 1991 șeful statului, al guvernului și secretarul Partidului Muncitorilor a fost colonelul Haile Mariam Mengistu, astăzi judecat în contumacie pentru crime împotriva umanității, acuzat de folosirea foametei ca armă. În mai 1991, Meles Zenawi împreună cu Frontul Democratic Revoluționar al Poporului Etiopian, aliat cu mișcarea pentru independență din Eritreea, a obținut victoria militară împotriva lui Mengistu și s-a proclamat președinte.

În 1993 se separă Eritreea printr-un referendum. Cu această independență Etiopia pierdea ieșirea la mare, în schimb avea pacea și menținea bune relații cu vecinii si deplin acces la porturile din Eritreea. Sub Meles Zenawi se inițiază o perioadă de reforme politice și sociale care duc la abandonaea regimului marxist, se incorporează la FMI și la Banca Mondială stabilizarea țării în 1995 cu alegeri, care totuși sunt boicotate de opoziție și o constituție democratică. Un nou război cu Eritreea, 1997-2000, pe o presupusă dispută de frontieră, menținând total separate popoarele etiopian și eritreu, care sunt legate cultural, istoric. Oprirea ostilităților s-a produs după o victorie etiopiană și sub arbitrajul ONU și OUA. Ambele țări au recunoscut verdictul tribunalului internațional, dar Etiopia incă nu l-a pus în practică.

În mai 2005 au avut loc noi alegeri generale, cu o opoziție bine organizată. După o numărătoare disputată, guvernul lui Meles Zenawi s-a declarat câștigător și a inițiat o persecutare masivă, chiar două masacre în capitală.

Politică[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Politica Etiopiei

Funcționarea instituțiilor etiopiene este codificată în textul constituțional aprobat în decembrie 1994 și care a intrat în aplicare pe 22 august 1995.

Sistemul parlamentar instituit atunci este format din două camere ale puterii legislative.

  • Camera Reprezentanților poporului: compusă din 549 deputați aleși prin vot universal direct la fiecare cinci ani. Aceasta are competență în materie legislativă, fiscală și bugetară.
  • Camera Federației: compusă de 108 membri aleși prin vot universal indirect de către reprezentanții regiunilor. Are rol de control constituțional.

Puterea executivă are mai multe competențe. Este împărțită în două poluri cu rol diferit:

  • Șeful statului, Președintele Republicii, este o funcție onorifică. Ales pentru șase ani de Camera deputaților, președintele nu exercită nici o putere de fapt. Postul este în actualitate ocupat de Girma Wolde-Giyorgis Lucha ales în octombrie 2001.
  • Primul ministru conduce de fapt țara. Ales de către partidul majoritar în Camera deputaților, acesta este numit pe un mandat cincinal, putând să fie renovat doar o dată.

Puterea judicială se sprijină pe Curtea supremă federală, separată de către constituție de puterea legislativă și executivă.

Organizarea administrativă[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Organizarea administrativă a Etiopiei

Addis Ababa Statul Afar Statul Amhara Statul Benishangul-Gumuz Dire Dawa Statul Gambela Statul Harari Statul Harari Statul Oromia Statul Somali Statul Popoarele, Naționalitățile și Națiunile din Sud Statul TigrayOrganizarea administrativă a Etiopiei.
Despre această imagine

Înainte de 1996, Etiopia a fost împărțită în 13 provincii, multe derivate din regiuni istorice. Etiopia are acum un sistem de guvernare pe trei niveluri, constând dintr-un guvern federal ce supraveghează a statele etnice regionale, zonele, districtele (woredas), și cartierele (kebele).

Din anul 1996, Etiopia este a fost împărțită în nouă state regionale etnice și autonome politic (kililoch, kilil singular) și două orașe state (astedader akababiwoch, singular astedader akababi), acestea din urmă sunt Addis Abeba și Dire Dawa (subdiviziunile 1 și 5 de pe hartă). Kililoch sunt împărțite în 68 de zone și mai departe în 550 de woredas și în mai multe woredas speciale.

Constituția atribuie puterea de ample pentru statele, fiecare poate stabili propriul guvern și democrației în conformitate cu constituția federală. Fiecare regiune are la conducere unu consiliu regional în care membrii sunt aleși în mod direct să reprezinte districtele. Acest Consiliul are putere legislativă și executivă pentru a conduce afacerile interne ale statelor. Articolul 39 din Constituția Etiopiei oferă în continuare în fiecare stat, dreptul de a se separa de Etiopia. Consiliile pun în aplicare mandatului lor, printr-un comitet executiv și birourile regionale sectoriale.

Statul Capitala Suprafața (km2) Populația
la recens.
11 oct. 1994
Populația
la recens.
28 mai 2007
Populația
1 iulie 2012
estimare
Addis Ababa (astedader) Addis Ababa 526,99 2.100.031 2.738.248 3.041.002
Affar (kilil) Aysa'iita 72.052,78 1,051,641 1.411.092 1.602.995
Amhara (kilil) Bahir Dar 154.708,96 13.270.898 17.214.056 18.866.002
Benishangul-Gumuz (kilil) Asosa 50,698.68 460,325 670,847 982.004
Dire Dawa (astedader) Dire Dawa 1,558.61 248.549 342.827 387.000
Gambella (kilil) Gambella 29,782.82 162,271 306,916 385,997
Harari (kilil) Harar 333,94 130.691 183.344 210.000
Oromia (kilil) Finfinne 298,164.29 18,465,449 27,158,471 31.294.992
Somali (kilil) Jijiga 327.068,00 3.144.963 4.439.147 5.148.989
SPNNS (kilil) Awassa 105.887,18 10.377.028 15.042.531 17.359.008
Tigray (kilil) Mekele 85.366,53 3.134.470 4.314.456 4.929.999
Zone speciale 96.570 112.999
Total 1.127.127,00 51.766.239 73.918.505 84.320.987

Sursa: CSA, Etiopia

Geografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Geografia Etiopiei

Et-map.png

Cu 1.127.127 km², Etiopia este a 27 țară ca suprafață. Cea mai mare parte din Etiopia este in Cornul Africii, care este partea cea mai estica a continentului. La vest face frontieră cu Sudanul, la nord cu Djibouti și Eritreea, la est cu Somalia și la sud cu Kenia. Marea Vale a Riftului traversează țara din nord-est la sud-vest, creând o zonă de depresiune care este bazinul hidrologic a mai multor lacuri.

În ansamblu iese în evidență etiopica la vest, masivul Harar la est și podișul somalez spre extremul orient. Rețeaua hidrografică a Etiopiei cuprinde Nilul Albastru, Awash, Webbe Shibeli și Genale. Lacul cel mai important este Lacul Tana, varsarea acestui lac formează Nilul Albastru.

Economie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Economia Etiopiei

Economia Etiopiei este bazată pe agricultură care absoarbe 45% din PIB, 90% din exporturi și 80% din mâna de lucru. Produsul principal este cafeaua, destinată aproape toată exportului și din care trăiesc direct sau indirect 25 % din populație. Acest înalt volum, unit schimbărilor brusce de preț la cafea pe piețele internaționale, fac ca balanța să fie foarte vulnerabilă.

Fenomenele de secetă, agravate în decada anilor 80 din sec-XX, a convertit mari extensiuni de teren cultivat în zone aride sau semiaride, în parte datorită condițiilor climatice sau datorită defrișării arborilor pentru lemn. Deplasările de populație datorită multiplelor războaie cu Eritreea, au favorizat așezările în zone cu mică capacitate agricolă, cea ce a provocat foamete și degradarea solului. În actualitate după semnarea păcii cu Eritreea, numărul de persoane dependente de ajutor exterior pentru supraviețuire s-a redus de la 4,5 milioane la 2,7 milioane în 2003.

Etiopia are rezerve de aur, tantal, cât și marmură, potasiu, minereu de fier și gaz natural. Exploatările gazului au suferit întreruperi datorită multiplelor conflicte belice din 2002.

Înaltul nivel de dependență a sectorului energetic (petrolul) și ridicatele cheltuieli militare, mențin economia intr-un stadiu precar, în plus prezintă mari diferențe de la o regiune la alta. Tensionata relație cu Eritreea împiedică folosirea porturilor Assab și Massawa, lăsând doar portul din Djibouti pentru ieșirea la mare pentru produsele etiopiene.

În actualitate se dezvoltă un plan economic bazat în mărirea sectorului energiei electrice, exploatarea gazului natural, recuperarea zonelor agricole și diversificarea activităților economice, într-o economie încă centralizată și care depinde de sectorul public și de ajutorul internațional.

În perioada 2003-2005 economia etiopiană a crescut cu peste 10%, totuși cresterea nu a fost egală în toate regiunile. În perimetru capitalei a crescut 13% consecutiv în doi ani, statele din sud și vest au crescut 8%, statele din est cu mai puțină intensitate și cele din nord nu au reușit să crească, datorită tensiunilor geopolitice cu Sudan și Eritreea. Se poate spune că s-a îmbunătățit balanța comercială, sprijinită de exporturile spre Egipt.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Demografia Etiopiei

  • 1984- 39.868.501 locuitori
  • 1994- 53.707.726 locuitori
  • 2006- 72.238.014 locuitori

În anul 2007, Etiopia avea o populație de 75.500.000 locuitori. Speranța de viață este de 49 ani. Media de copii pentru fiecare femeie este de 5,1, una dintre cele mai inalte din lume, cea ce va provoca grave probleme economice și ambientale. 42,7% din populație sunt alfabetizați. Se estimează că 4,4% din populație este infectată cu virusul HIV (SIDA).

Religie[modificare | modificare sursă]

Potrivit unui nou recensământ din 1994, creștinii reprezintă 61,6% din populația țării, 32,8 % musulmani, iar religiile tradiționale africane 5,6 %. Acest lucru este în acord cu actualizarea CIA World Factbook, care consideră creștinismul drept religia care se practică cel mai mult în Etiopia. Dar în SUA, Departamentul de Stat are cifre contradictorii, așezând islamul la egalitate sau cu o ușoară majoritate. În acest sens există necesitatea de a revizui cifrele (45-50% suniți, 40% ortodocși, 5% protestanți și restul religii tradiționale).

Cultură[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Cultura Etiopiei

Patrimoniu[modificare | modificare sursă]

Între 1978-2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 9 obiective culturale sau naturale din Etiopia.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon (s. v.); Αιθιοπηες Il. 1.423, properly, Burnt-face, i.e. Ethiopian, negro
  • Arnaldo Mauri, "Monetary Developments and Decolonization in Ethiopia", Acta Universitatis Danubius, Oeconomica, n. 1, 2010.
  • Arnaldo Mauri, " The short life of the Bank of Ethiopia", Acta Universitatis Danubius, Oeconomica, n. 4, 2010.
  • Berhanu Abegaz,http://bxabeg.people.wm.edu/Ethiopia.Census%20Portrait.pdf

Legături externe[modificare | modificare sursă]