Etiopia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| ye-Ityopp'ya Federalawi Dimokrasiyawi Ripeblik የኢትዮጵያ ፈደራላዊ ዲሞክራሲያዊ ሪፐብሊክ Republica Federală Democrată a Etiopiei |
|
| Deviză: nu are | |
| Imn naţional: Wodefit Gesgeshi, Widd Innat Ityopp'ya (Mergi înainte, dragă mamă Etiopia) | |
 |
|
| Capitală | Addis Abeba 9°03′ N 38°74′ E |
| Oraş principal | Addis Abeba |
| Limba oficială | limba amharică |
| Sistem politic | republică federală |
| - Preşedinte | Girma Wolde-Giorgis |
| - Prim ministru | Meles Zenawi |
| Independenţă | - |
| Suprafaţă | |
| - Total | 1 127 127 km² km² (27) |
| - Apa (%) | 0,7 |
| Populaţie | |
| - {{{an}}} | 73 053 286 loc. (16) |
| - Densitate | 64/km² loc./km² ({{{Densitate-loc}}}) |
| PIB | {{{PIB_PPC_an}}} |
| - Total | $$95 122 milioane (2008) (68º) |
| - Per capita | $$1370 (IMF) (2008) |
| Monedă | birr |
| Fus orar | UTC + 3 |
| Zi naţională | {{{Zi-naţională}}} |
| Domeniu Internet | .et |
| Prefix telefonic | +251 |
Etiopia (Ge'ez: ኢትዮጵያ, transliterat ʾĪtyōṗṗyā), oficial Republica Federală Democratică a Etiopiei, este un stat fără ieşire la mare situat în Cornul Africii. Se învecinează cu Eritreea la nord, Sudan la vest, Kenya la sud, Somalia la est şi Djibouti la nord-est.
Cuprins |
[modifică] Istorie
Articol principal: Istoria Etiopiei
Naşterea mitică a Etiopiei datează de pe timpul legendarului Rege Solomon al Israelului şi al Reginei din Saba: fiul lor Menelik I inaugurează o dinastie de împăraţi etiopieni care s-a întins pâna târziu, în sec. XX. În partea cea mai bine documentată din istorie, originile Etiopiei ca entitate politică apar în timpul regatului Axum, care deja exista în secolul II î.Hr. În secolul IV d.Hr. s-a introdus creştinismul. Puternicul regat a început să decadă după înfrangerea de la Mecca în bătălia din anul 570 contra arabilor. Între secolele XV şi XVI s-a recucerit teritoriul.
În 1855 un şef energic, pe nume Kassa, a unificat ţara şi s-a încoronat împărat. În ultima parte a secolului XIX pătrunderea italiană în Etiopia (numită pe atunci Abisinia), care a colonizat teritoriul etiopian cu ieşire la Marea Roşie, o colonie care apoi se va numi Eritreea. Totuşi, un lucru nou până atunci, etiopienii au rezistat colonizării italiene prin mijloace militare, în plină epocă colonială în Africa, a culminat cu bătălia de la Adua în 1896, în care Etiopia a unit etniile, reuşind ca trupe sub comanda împăratului Menelik al II-lea au expulzat pe italieni, într-o epocă de convingeri rasiste, unde domina ideea că nici o naţiune de negri nu putea să o înfrângă pe una de albi.
În 1935, Italia, sub dictatorul fascist Benito Mussolini, a invadat din nou Etiopia şi la 5 mai 1936 a cucerit capitala forţând pe împăratul Haile Selassie să se refugieze şi începând ocuparea ţării, folosind gaz mostaza contra populaţiei civile şi alte crime de război. În 1937 rezistenţa etiopiană a pus la cale un atentat contra unui guvernator militar; acesta a raspuns masacrând treizeci de mii de etiopieni.
La 6 aprilie 1941, trupele britanice, însoţite de patrioţi etiopieni, au eliberat capitala Addis Abeba. În 1952 ONU a aprobat Federaţia Etiopiană şi Eritreea, transformată în provincie mai târziu. În 1974, o lovitură militară a debarcat pe împăratul Haile Selassie (Ras Tafari). În 1977, altă lovitură de stat a orientat noua putere spre orbita sovietică, transformându-se in cel mai fidel aliat al URSS în Africa.
Până în 1991 şeful statului, al guvernului şi secretarul Partidului Muncitorilor a fost colonelul Haile Mariam Mengistu, astăzi judecat în contumacie pentru crime împotriva umanităţii, acuzat de folosirea foametei ca armă. În mai 1991, Meles Zenawi împreună cu Frontul Democratic Revoluţionar al Poporului Etiopian, aliat cu mişcarea pentru independenţă din Eritreea, a obţinut victoria militară împotriva lui Mengistu şi s-a proclamat preşedinte.
În 1993 se separă Eritreea printr-un referendum. Cu această independenţă Etiopia pierdea ieşirea la mare, în schimb avea pacea şi menţinea bune relaţii cu vecinii si deplin acces la porturile din Eritreea. Sub Meles Zenawi se iniţiază o perioadă de reforme politice şi sociale care duc la abandonaea regimului marxist, se incorporează la FMI şi la Banca Mondială stabilizarea ţării în 1995 cu alegeri, care totuşi sunt boicotate de opoziţie şi o constituţie democratică. Un nou război cu Eritreea, 1997-2000, pe o presupusă dispută de frontieră, menţinând total separate popoarele etiopian şi eritreu, care sunt legate cultural, istoric. Oprirea ostilităţilor s-a produs după o victorie etiopiană şi sub arbitrajul ONU şi OUA. Ambele ţări au recunoscut verdictul tribunalului internaţional, dar Etiopia incă nu l-a pus în practică.
În mai 2005 au avut loc noi alegeri generale, cu o opoziţie bine organizată. După o numărătoare disputată, guvernul lui Meles Zenawi s-a declarat câştigător şi a iniţiat o persecutare masivă, chiar două masacre în capitală.
[modifică] Politică
Articol principal: Politica Etiopiei
Funcţionarea instituţiilor etiopiene este codificată în textul constituţional aprobat în decembrie 1994 şi care a intrat în aplicare pe 22 august din 1995.
Sistemul parlamentar instituit atunci se sprijină pe doua camere ale puterii legislative.
- Camera Reprezentanţilor poporului: compusă din 549 deputaţi aleşi prin vot universal direct la fiecare cinci ani. Aceasta are competenţă în materie legislativă, fiscală şi bugetară.
- Camera Federaţiei: compusă de 108 membri aleşi prin vot universal indirect de către reprezentanţii regiunilor. Are rol de control constituţional.
Puterea executivă are mai multe competenţe. Este împărţită în două poluri cu rol diferit:
- Şeful statului, Preşedintele Republicii, este o funcţie onorifică. Ales pentru şase ani de Camera deputaţilor, preşedintele nu exercită nici o putere de fapt. Postul este în actualitate ocupat de Girma Wolde-Giyorgis Lucha ales în octombrie 2001.
- Primul ministru conduce de fapt ţara. Ales de către partidul majoritar în Camera deputaţilor, acesta este numit pe un mandat cincinal, putând să fie renovat doar o dată.
Puterea judicială se sprijină pe Curtea supremă federală, separată de către constituţie de puterea legislativă şi executivă.
[modifică] Împărţirea administrativă
Articol principal: Împărţirea administrativă a Etiopiei
[modifică] Geografie
Articol principal: Geografia Etiopiei
Cu 1.127.127 km², Etiopia este a 27 ţară ca suprafaţă. Cea mai mare parte din Etiopia este in Cornul Africii, care este partea cea mai estica a continentului. La vest face frontieră cu Sudanul, la nord cu Djibouti şi Eritreea, la est cu Somalia şi la sud cu Kenia. Marea Vale a Riftului traversează ţara din nord-est la sud-vest, creând o zonă de depresiune care este bazinul hidrologic a mai multor lacuri.
În ansamblu iese în evidenţă etiopica la vest, masivul Harar la est şi podişul somalez spre extremul orient. Reţeaua hidrografică a Etiopiei cuprinde Nilul Albastru, Awash, Webbe Shibeli şi Genale. Lacul cel mai important este Lacul Tana, varsarea acestui lac formează Nilul Albastru.
[modifică] Economie
Articol principal: Economia Etiopiei
Economia Etiopiei este bazată pe agricultură care absoarbe 45% din PIB, 90% din exporturi şi 80% din mâna de lucru. Produsul principal este cafeaua destinată aproape toată exportului, de care trăiesc direct sau indirect 25 % din populaţie. Acest înalt volum, unit schimbărilor brusce de preţ la cafea pe pieţele internaţionale, fac ca balanţa să fie foarte vulnerabilă.
Fenomenele de secetă, agravate în decada anilor 80 din sec-XX, a convertit mari extensiuni de teren cultivat în zone aride sau semiaride, în parte datorită condiţiilor climatice sau datorită defrişării arborilor pentru lemn. Deplasările de populaţie datorită multiplelor războaie cu Eritreea, au favorizat aşezările în zone cu mică capacitate agricolă, cea ce a provocat foamete şi degradarea solului. În actualitate după semnarea păcii cu Eritreea, numărul de persoane dependente de ajutor exterior pentru supravieţuire se a rdus de 4,5 milioane la 2,7 milioane în 2003.
Etiopia are rezerve de aur, tantal, cât şi marmură, potasiu, mineral de fier şi gaz natural. Exploatările gazului au suferit întreruperi datorită multiplelor conflicte belice din 2002.
Înaltul nivel de dependenţă a sectorului energetic (petrolul) şi ridicatele cheltuieli militare, menţin economia intr-un stadiu precar, în plus prezintă mari diferenţe de la o regiune la alta. Tensionata relaţie cu Eritreea împiedică folosirea porturilor Assab şi Massawa, lăsând doar portul din Djibouti pentru ieşirea la mare pentru produsele etiopiene.
În actualitate se dezvoltă un plan economic bazat în mărirea sectorului energiei electrice, exploatarea gazului natural, recuperarea zonelor agricole şi diversificarea activităţilor economice, într-o economie încă centralizată şi care depinde de sectorul public şi de ajutorul internaţional.
În perioada 2003-2005 economia etiopiană a crescut cu peste 10%, totuşi cresterea nu a fost egală în toate regiunile. În perimetru capitalei a crescut 13% consecutiv în doi ani, statele din sud şi vest au crescut 8%, statele din est cu mai puţină intensitate şi cele din nord nu au reuşit să crească, datorită tensiunilor geopolitice cu Sudan şi Eritreea. Se poate spune că s-a îmbunătăţit balanţa comercială, sprijinită de exporturile spre Egipt.
[modifică] Demografie
Articol principal: Demografia Etiopiei
- 1984- 39.868.501 locuitori
- 1994- 53.707.726 locuitori
- 2006- 72.238.014 locuitori
În anul 2007, Etiopia avea o populaţie de 75.500.000 locuitori. Speranţa de viaţă este de 49 ani. Media de copii pentru fiecare femeie este de 5,1, una dintre cele mai inalte din lume, cea ce va provoca grave probleme econmice şi ambientale. 42,7% din populaţie sunt alfabetizaţi. Se estimează că 4,4% din populaţie este infectată cu virusul HIV (SIDA).
[modifică] Religie
Potrivit unui nou recensământ din 1994, creştinii reprezintă 61,6% din populaţia ţării, 32,8 % musulmani, iar religiile tradiţionale africane 5,6 %. Acest lucru este în acord cu actualizarea CIA World Factbook,creştinismul este religia care se practică cel mai mult in Etiopia. Dar in USA, departamentul de stat are cifre contradictorii, aşezând islamul la egalitate sau cu o uşoară majoritate, în acest sens există o nevoie de a revizui cifrele (suniţi= 45-50%, ortodocşi= 40%, 5% protestanţi şi restul religii tradiţionale.
[modifică] Cultură
Articol principal: Cultura Etiopiei
[modifică] Referinţe
- Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon (s. v.); Αιθιοπηες Il. 1.423, properly, Burnt-face, i.e. Ethiopian, negro
- Berhanu Abegaz,http://bxabeg.people.wm.edu/Ethiopia.Census%20Portrait.pdf
| Subdiviziuni ale Etiopiei |  |
|
|---|---|---|
| Regiuni | ||
| Afar | Amhara | Benishangul-Gumaz | Gambela | Harari | Oromia | Somali | Regiunea naţiunilor, naţionalităţilor şi a oamenilor din sud | Tigray | ||
| Oraşe cu funcţie de regiune | ||
| Addis Ababa | Dire Dawa | ||
| Provincii înainte de 1995 | ||
| Arsi | Bale | Gamu-Gofa | Gojjam | Begemder | Hararghe | Illubabor | Kaffa | Shoa | Sidamo | Tigray | Welega | Wollo | ||
|
|||||
