Haakon al VII-lea al Norvegiei
| Haakon al VII-lea | |
|---|---|
| Rege al Norvegiei | |
 |
|
|
|
|
| Domnie | 18 noiembrie 1905 – 21 septembrie 1957 (51 de ani) |
| Încoronare | 22 iunie 1906 |
| Predecesor | Oscar al II-lea al Suediei |
| Succesor | Olav al V-lea |
| Căsătorit(ă) cu | Maud de Wales |
| Urmași | |
| Olav al V-lea | |
| Nume complet | |
| Christian Frederik Carl Georg Valdemar Axel | |
| Casa regală | Casa de Glücksburg |
| Tată | Frederick al VIII-lea al Danemarcei |
| Mamă | Lovisa a Suediei |
| Naștere | 3 august 1872 Charlottenlund, Copenhaga |
| Deces | 21 septembrie 1957 (85 ani) Palatul Regal, Oslo |
Haakon al VII-lea (Prințul Carl al Danemarcei, născut Christian Frederik Carl Georg Valdemar Axel) (3 august 1872 – 21 septembrie 1957) a fost primul rege al Norvegiei după disoluția uniunii dintre Norvegia și Suedia din 1905. Fiind unul dintre puținii monarhi aleși, Haakon a câștigat rapid respectul și afecțiunea poporului său.
Biografie [modificare]
Prințul este ales în urma unui plebiscit, prin care obtine 80% din sufragii. Își alege numele de Haakon VII și schimbă numele fiului său Alexander în Olav. Încoronarea oficială are loc la 22 iunie 1906, în catedrala de la Trondheim. Haakon VII domnește 52 de ani, timp în care reușește să păstreze independența statului său, chiar cu prețul exilului. În timpul celui de-al doilea război mondial Norvegia, deși își proclamă neutralitatea, este invadată de trupele germane.
Regele este amenințat de Hitler, care-i propune să capituleze și să numească ca prim-ministru pe pronazistul Vidkun Quisling. Haakon refuză și se retrage, împreună cu miniștrii săi, la Londra, de unde domnește vreme de 5 ani. La întoarcearea în țară, la 7 iunie 1945, poporul îl întâmpină cu entuziasm și îl numește „tatăl națiunii”.
Haakon moare la 21 septembrie 1957, după ce suferă o fractură de col femural.
