Resurse naturale
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii. |
Cuprins |
[modifică] Generalităţi
Resursele naturale reprezintă totalitatea zăcămintelor de minerale şi de minereuri, a terenurilor cultivabile, a pădurilor şi apelor de care dispune o anumită ţară.
Resursele naturale sunt substanţe care apar în mod natural dar care sunt considerate valoroase în forma lor relativ nemodificată. O materie este considerată o resursă naturală atunci când activităţile primare asociate cu ea sunt extragerea şi purificarea, ele fiind opuse creaţiei. Mineritul, extragerea petrolului, pescuitul şi silvicultura sunt în general considerate industrii ale resurselor naturale, în timp ce agricultura nu e. Acest termen a fost introdus unei audienţe largi de către E.F. Schumacher în cartea "Small Is Beautiful" din anul 1970.
[modifică] Clasificare
Resursele naturale sunt de obicei clasificate în:
- resurse regenerabile şi
- resurse neregenerabile.
Resursele regenerabile sunt în general resursele vii (peşti, păduri, de exemplu), care pot să se refacă dacă nu sunt supravalorificate. Resursele regenerabile pot să se refacă şi pot fi folosite pe termen nelimitat dacă sunt folosite raţional. Odată ce resursele regenerabile sunt consumate la o rată care depăşeşte rata lor naturală de refacere, ele se vor diminua şi în cele din urmă se vor epuiza. Rata care poate fi susţinută de o resursă regenerabilă este determinată de rata de refacere şi de mărimea disponibilului acelei resurse. Resursele naturale regenerabile ce nu sunt vii includ solul, apa, vântul, mareele şi radiaţia solară.
Resursele pot, de asemenea sa fie clasificate pe baza originii lor ca fiind:
- resurse biotice, derivate din animale şi plante;
- resurse abiotice, derivate din pământ, aer, apă, ş.a.m.d.; resursele minerale şi energetice sunt de asemenea resurse abiotice, unele sunt derivate din natură.ass
[modifică] Valorificare
Extragerea resursei de bază şi purificarea într-o formă ce poate fi folosită direct sunt în general considerate activităţi normale în cadrul valorificării resurselor naturale, chiar dacă ultimele pot să nu se găsească în mod normal lângă primele. Resursele naturale sunt considerate capital natural ce poate fi convertit în materii prime pentru procesele capitalului infrastructural. Ele includ sol, lemn, petrol, minerale şi alte bunuri luate mai mult sau mai puţin aşa cum erau în natură. Resursele naturale ale unei ţări determină deseori bogăţia sa şi statutul său în sistemul economic mondial, prin determinarea influenţei sale politice. Statele dezvoltate sunt acelea care sunt mai puţin dependente de resursele naturale pentru bogăţie, datorită bazei pe care o au în capitalul infrastructural pentru producţie
[modifică] Perspective
În ultimii ani, epuizarea capitalului natural şi încercările de a se trece la dezvoltarea raţională au fost principalele probleme ale agenţiilor de dezvoltare. Epuizarea capitalului natural este un motiv de îngrijorare în special în regiunile cu păduri ecuatoriale, care păstrează cea mai mare parte a biodiversităţii naturale a Pământului - capital natural genetic ce nu poate fi înlocuit. Conservarea resurselor naturale este cea mai importanta problemă a Capitalismului Natural, protecţiei mediului, a mişcării pentru ecologie şi pentru Partidele Verzi. Unii văd această epuizare ca pe o sursă majoră de nelinişte socială şi conflicte în ţările în curs de dezvoltare.
