Pom de Crăciun

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
În fiecare an, în seara de ajun al Crăciunului se împodobește bradul

Pomul (sau Bradul) de Crăciun este de obicei un brad verde decorat, natural sau artificial. Tradițional este asociat cu celebrarea Crăciunului. Este adus în case și decorat cu lumini de Crăciun (inițial erau lumânări, dar o dată cu evoluția tehnologiei, se obișnuiește folosirea becurilor led sau a diferitelor cabluri luminoase), ornamente, ghirlande, bomboane și dulciuri în perioada de dinainte de Crăciun. Tradiția spune că pomul de Crăciun se împodobește în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie. Un înger sau o stea poate fi pusă în vârful pomului, reprezentând îngerii sau steaua de la Betleem.

Primele dovezi despre decorarea bradului sunt din Livonia (Estonia și Letonia de astăzi) în secolul XV. Ulterior, tradiția a intrat și în cultura altor popoare. În Evul Mediu, case împodobite cu pomi de Crăciun apar în provinciile Alsacia și Lorena, dar nu cu ocazia Crăciunului ci cu cea a Anului Nou. De aici tradiția se extinde în întreaga Franță, Spania, Italia și Elveția.

De asemenea, este posibil ca pomul de Crăciun să provină de la nordici, care obișnuiau să-și împodobească casele cu ramuri de brad și de vâsc, obicei păstrat și în tradiția coroniței de brad. Pomul de Crăciun a pătruns mai târziu și în Orient, prin intermediul catolicismului[necesită citare]. În Rusia europeană Ajunul Crăciunului era sărbătorit în pădurile de brazi, unde era ales unul ca cel mai frumos dintre toți și împodobit cu lumânări aprinse, bomboane, jucării etc.

Bradul împodobit se întâlnea ca pom de Crăciun doar în orașele din Germania sfârșitului de secol XIX, dar odată cu Primul Război Mondial s-a răspândit pe întreg teritoriul acestei țări.

Date[modificare | modificare sursă]

Împodobirea bradului în prezent este o tradiție, casele și chiar instituțiile publice având câte un brad împodobit, de cele mai multe ori artificial. Se obișnuiește decorarea acestuia începând cu câteva zile înainte de Crăciun și scoaterea acestuia din casă în anul ce urmează, în jurul datei de 6 ianuarie, când se sărbătorește Boboteaza.

La romanii din Campia Dunarii si nu numai, obiceiul gatirii pomului de Craciun vine din ancestral, probabil de la pelasgi, traitori pe aceste meleaguri. Deci in Campia Dunarii, unde nu cresc brazi, bradul avea si inca mai are o conotatie sacra. La botezul unui copil, se gatea un bradut, care dupa botez era tintuit la streasina casei. La nunta se gatea un bradut numit bradul miresii, cu acest brad gatit se ducea mireasa la trei fantani unde se bea apa neinceputa si se juca o hora. Acest brad gatit insotea tot ceremonialul de nunta, la hora nuneasca se tinea de un baietel cu o fetita in mijlocul horei intr-o caldare cu apa in care se aruncau monezi de argin ce reveneau apoi copiilor respectivi. Acest brad al miresei, dupa nunta se punea la un stalp de la prispa casei si ramanea acolo ani de zile. La inmormantare se gatea un brad care insotea cortegiul pana la mormant si se infigea in pamant langa cruce. Mai recent, acest brad de ingropaciune se foloseste numai in cazul tinerilor decedati inainte de a fi casatoriti sau la cei cazuti pe campul de lupta sub drapel. In unele parti de tara se gateste un brad chiar si de Pasti, ceva asemanator ca la Craciun. Pomul de Craciun la romani este un obicei ce vine din ancestral, iata de ce afirm acest fapt. Fiind copil prin anii 1940-45, era un obicei in satul copilariei mele si in satele din zona (valea lacului Mostistea), ca in ziua de Ignat, cand se taiau porcii de Craciun, bunicii (batranii satului), mergeau cu sania la padure dupa craciune. Craciunele erau crengi de copac cu o ramura uscata si cu una vie. Aceasta craciuna adusa acasa era infipta intr-un oloi cu grau si ramura verde se gatea cu benzi colorate de hartie creponata, cu beteala (til, care se folosea ptr gatirea miresei),cu nuci, cu mere si bomboane. In seara de Mos Ajun, se aduna toata familia in casa, unde se pregateau preparatele de Craciun, se umpleau carnatii, caldabosii, toba, se pregateau dulciurile, piscoturile, cozonacii, ce mai era forfota mare. In timpul asta incepeau colindele, la geam veneau colindatorii cu 'buna seara la Mos Ajun', cu Lerului Doamne, cu 'florile dalbe, flori de mar' si cu canticile, cand flacaii ce veneau la geam, intrebau'pe cine cantam?' si i se spunea un nume. Mai intrebau'cantam de fata sau de baiat'.Doamne ce obiceiuri frumoase si omenesti erau! In aceasta atmosfera venea bunicul cu oloiul si craciuna. Era imbracat cu cojocul pe dos, cu caciula pe dos, avea masca cu barba mare si mustati din fuioare de canepa. Zicea o oratie, taia cu toporisca ramura uscata si o arunca pe foc in vatra incinsa, mai arunca peste si de trei ori cate o mana de sare, il lua in brate pe cel mai mic copilas din familie si-i daruia ramura de craciuna gatita. Ceilalti copii spuneau o poiezie, o ghicitoare si erau rasplatiti cu bunatati din craciuna, iar cel mic era rasfatat in fel si chip. Daca aveau brad il puneau langa craciuna. Brazii ii aduceau de la munte carutele de merari si gazari(pacurari), care aduceau fructe mere, pere, nuci, prune uscate si afumate si poame(felii de fructe uscate). Mai avea in caruta sub coviltir si butoiul cu gaz lampant sau cu pacura(ptr uns carutele si uneltele). Daca vremea permitea si puteau sa coboare de la munte atunci ne pricopseam cu brazi de Craciun, iar de nu, ramaneam numai cu craciuna. Toate se procurau cu troc de cereale si malai. La noi venea Mos Craciun de la munte, era sfant si acceptat tacit de biserica ortodoxa, desi facea parte din mitologia anterioara crestinizmului. Asa ca aiurelile cu mos Gerila (impus de comunisti) si cu asta de acum de vine din Laponia si este distribuitor de coca-cola, impus de noii 'tovarasi', nu prinde decat la snobi. Pe timpul meu Mos Cracun avea mantie ori rosie (culoarea sfanta bisericeasca), ori albastra cu stele, ori verde sau cafeniu. Nu stiu cine ii opreste pe romani sa-si sarbatoreasca Mosul asa cum ni l-a lasat Dumnezeu si stramosii si trebuie sa luam dela altii fel dse fel de inovatii publicitare. Sarbatoarea celtica holloween, are urme pe la noi, celtii fiind o ramura a Tracilor (burebista i-a ciomagit si i-a alungat de pe la noi, tribul bouilor si taurisilor fugind spre Italia). De Lasata Secului la romani tot prin partile noastre se facea hurlalia: se aprindeau tiubgi cu pacura si se agatau in beldii inalte sau prin pomi seara si se mascau oamenii, barbatii se imbracau in femei si femeile se imbracau in barbati, isi puneau niste masti se ingrozeau si cainii, aveau bice cu o opinca legata la cap si te alergau pe drum si te bateau cu opinca, ca sa nu te mai imbolnavesti peste an. Copii urlau din toti bojocii'hurlaliaaa', cainii urlau, era teribil. Ala holloween, nu abureala de acum. Cei ce se trag din celti ar putea veni prin Tara Ouasului, ca sa studieze originea dansurilor celtice de azi. Lui Burebista nu i-au placut celtii ca erau imorali(umblau in pielea goala) si nu respectau religia dacior, nu se supuneau, asa ca i-a gonit spre apus. Istoricii nostri ar trebui sa fie mai prolifici si sa umble printre oameni sa culeaga istorie asa cum fac folcloristii, sa ia exemplul lui Grigore Leșe.

Pomul în tradiția românească[modificare | modificare sursă]

În tradiția românească de la sate se regăsește acest obicei al împodobirii bradului la nunți și la moartea tinerilor, femei și bărbați. Obiceiul există din vremea dacilor și semnifică o nuntă rituală între persoana decedată și natura reprezentată prin brad. El a rămas în tradiția unor comunități locale din regiunile Banat și Oltenia. Bradul astfel împodobit se numește Pomul vieții, care se regăsește drept motiv natural în arta populară.

Odată cu evoluția etnografică a poporului român, bradul a căpătat din ce în ce mai multe înțelesuri, precum cel de "arbore de judecată", "arbore de pomană", "arbore fertilizator" sau "stâlp de arminden".

Obiceiul pomului în prezent[modificare | modificare sursă]

În zilele noastre, împodobirea pomului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atât în mediul urban cât și în mediul rural, odată cu așteptarea, în seara de Ajun, a unui personaj mitologic, Moș Crăciun. Conform legendei, Moș Crăciun ar fi fost adus în Statele Unite de către coloniștii olandezi ce s-au stabilit în New Amsterdam în secolul XVII.[1][2] Această idee este însă greșită, deoarece imigranții olandezi, fiind protestanți, detestau cultul sfinților, inclusiv cel al Sfântului Nicolae, considerându-l obicei papistaș.[3] „Santa Claus” a fost introdus într-o satiră din 1809 a lui Washington Irving, numită Knickerbocker History, el inventând legenda conform căreia Santa Claus a fost împrumutat de la imigranții olandezi.[3]

Pericol natural[modificare | modificare sursă]

brazi taiatii din padure in Australia

Obicieul este să cumpere fiecare familie un brad, deși este o tradiție în multe state din lume, dar este pericol pentru natură având în vedere că numai romanii au nevoie de aprox. 5 milioane de brazi, ceea ce înseamnă o pădure întreagă.[4] Peste o sută de mii de brazi au fost tăiați în anul 2009 de Romsilva. În total peste 300.000 de brazi tăiați. Pentru a ajunge la dimensiunile preferate pentru Crăciun, unui brad îi trebuie cel puțin 15 ani. Într-un hectar de pădure intra 5.000 de puieți. Doar brazii tăiați de Romsilva anul acesta ar acoperi peste 20 de hectare cu pădure care ar putea să asigure la maturitate într-o oră necesarul de oxigen pentru o zi pentru mai bine de 300.000 de oameni.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ it Chiesa di San Nicola di Mira. parrocchiasannicolo.net. Accesat la 24 decembrie 2009.
  2. ^ en Sinterklaas. The Holland Ring. Accesat la 24 decembrie 2009.
  3. ^ a b Siefker, Phyllis (2006) [1997]. „I Knew in a Moment It Must Be Saint Nick” (în engleză). Santa Claus, last of the wild men: the origins and evolution of Saint Nicholas, spanning 50,000 years. Jefferson, North Carolina: Mac Farland & Company, Inc., Publishers. p. 12. ISBN 978-0-7864-2958-5. http://books.google.nl/books?id=xSrjsgvCu8YC&pg=PA12&dq=santa+claus+new+amsterdam+dutch+colonists&hl=nl&sa=X&ei=SBnvTsmEK8GF-wbwkeWcAg&ved=0CDgQ6AEwAQ#v=onepage&q=santa%20claus%20new%20amsterdam%20dutch%20colonists&f=false. Accesat la 19 decembrie 2011. 
  4. ^ România te iubesc: Brazii smulși din rădăcină, noul spirit al Crăciunului? 23Dec 2011

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pom de Crăciun