Latina medievală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Manuscris ilustrat cu miniaturi conţinând „Cartea Orelor”, (rugăciuni în latina medievală).

Termenul de latină medievală desemneză latina așa cum era folosită în Evul Mediu.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Latina medievală era forma latinei folosite în Evul Mediu pentru schimburi culturale și ca limbă liturgică în Biserica Catolică, dar și ca limbă științifică, lingua franca, limbă literară, limbă a administrației și a dreptului.

Nu trebuie să se facă nicio confuzie cu latina ecleziastică.

Nu există un consens unanim care să delimiteze exact perioada în care latina medievală s-a diferențiat de latina vulgară, dar, în general, se consideră ca fiind latină medievală limba latină scrisă începând de pe la 500 d.Hr. (mulți oameni de știință consideră că începutul acestei limbi ar fi cu o sută de ani mai devreme) și până în pragul Umanismului (jumătatea secolului al XIV-lea), cuprinzând, prin urmare, latina lui Dante, în De Vulgari Eloquentia și De Monarquia, dar excluzând-o pe cea folosită de Petrarca și de Coluccio Salutati[1].

Lucrări celebre redactate în latina medievală[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Du Cange et al., Glossaire de latin médiéval en ligne, Glossarium ad scriptores mediæ et infimæ latinitatis, édition de Favre (1883-1887), Ecole des chartes.
  • Zsigmond Pál Jakó, Scrierea latină în evul mediu, București, 1971.
  • Jan M. Ziolkowski, (1996), Towards a History of Medieval Latin Literature, in Mantello, F. A. C.; Rigg, A. G., Medieval Latin: An Introduction and Bibliographical Guide, pp. 505-536 (pp. 510-511)
  • K. P. Harrington, J. Pucci, and A. G. Elliott, Medieval Latin (2nd ed.), (Univ. Chicago Pres, 1997) ISBN 0-226-31712-9
  • Susana Andea, Glosar de latină medievală a documentelor care ilustrează istoria Transilvaniei: Lit. A - B., Volumul 1, 271 pagini, Editor Presa Univ. Clujeană, 2003; ISBN 9736102262, ISBN 9789736102264
  • (Colectiv), Glosar de latină medievală a documentelor care ilustrează istoria Transilvaniei, Moldovei și Munteniei vol.I: A-C, 694 pagini, Editura Academiei Române, București, 2010, ISBN 978-973-27-1752-3
  • Elena Zgârcibabă–Bogdan, Introducere în filologia romanică, Universitatea de stat « Bogdan Petriceicu Hasdeu » din Cahul, 2010

Izvoare[modificare | modificare sursă]

  • Desiderius Erasmus, De recta Latini Graecique sermonis pronunciatione dialogus, Basel (Frobenius), 1528.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lino Coluccio Salutati (n. Stignano, Buggiano, 1331 – d. Florența, 1406) a fost un om politic și de cultură italian, considerat o figură culturală de referință a Renașterii Italiene, la Florența.
  2. ^ Compozitorul german Carl Orff a folosit texte din lucrarea medievală Carmina Burana, în libretul lucrării sale cu același nume, Carmina Burana (cantiones profanæ), realizată în 1937.
  3. ^ În latină Pange Lingua, iar în română Cântă limbă, este un imn religios scris pentru Joia sfântă / Joia mare, adaptat ca imn liturgic pentru sărbătoarea Sfântului Sacrament, de către Sfântul Toma d'Aquino.
  4. ^ Etymologiae (sau Origines, abreviere standard Orig.) este o enciclopedie redactată de Sf. Isidor din Sevillia (m. 636) spre sfârșitul vieții sale.
  5. ^ În latină Dies Iræ, iar în română Ziua mâniei. Dies Iræ desemnează o secvență cântată în cursul liturghiei romano-catolice pentru defuncți.
  6. ^ Decretum Gratiani este o operă majoră de Drept canonic, redactată între 1140 și 1150.
  7. ^ Tradusă, pentru prima oară, în limba română de Samuil Micu, sub titlul A Thomii de la Câmp, De Urmarea lui Hristos, patru cărți, și tipărită la Blaj, în 1812.

Vezi și[modificare | modificare sursă]