Piața bunurilor economice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Piața: concept și forme[modificare | modificare sursă]

Piața creează contextul necesar pentru ca profitul să devină principalul stimulent pentru a realiza produse competitive și la costuri cât mai mici. Piața, prin sistemul liberei concurențe, “permite obținerea unei repartiții a resurselor ale căror grad de eficiență este echivalent cu aceea a unui dictator care are acces la toate datele economice și sociale”.[1]

Economia de piață, în concepția lui Fr.Von Hayek este “o economie a informațiilor, a transmiterii și prelucrării lor rapide în vederea obținerii unor decizii prompte și oportune. Pentru a realiza această misiune, piată are de partea sa avantajele pe care i le conferă concurența și descentralizarea. Aceasta din urmă, rezolvând paradoxul complexității, lasă ultima decizie pe seama agentului economic care este cel mai bine informat în problema respectivă”. Piața devine astfel un puternic mijloc de crearea a bogăției , ea dezvăluie și dezvoltă o economie a informației, fără de care omenirea nu ar cunoaște progresul.

Piața asigură loialitatea tranzacțiilor, respectul reciproc dintre participanții la actul de schimb și respectarea regulilor. Diferența de câștig reflectă eficiența fiecărui jucător în folosirea informației.

Piața bunurilor economice[modificare | modificare sursă]

Piața ocupă locul central în mecanismul de funcționare a economiei de piață și poate fi definită prin trăsăturile sale caracteristice, și anume:

1. loc de întâlnire a cererii cu oferta

2. loc de formare a prețului

3. un contract de vânzare-cumpărare

4. loc de schimb pentru diferitele produse

5. loc de manifestare a concurenței

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Clasificarea pieței se face după următoarele criterii:

1.Obiectul tranzacției:

- bunurile economice

- monetară

- muncii

- valutară

2. Destinația bunurilor:

- bunurile destinate consumului privat și public

- factorilor de producție

3. Aria geografică:

- internă

- externă

4. Gradul de apropiere față de consumatori:

- piețe dispersate (comerțul cu amănuntul)

- piețe concentrate (bursele de mărfuri, comerțul engros)

- piețe unde nu e necesară prezența vânzătorului (tranzacții prin internet, telefon, etc.)

5. Modul de manifestare a concurenței:

- cu concurență perfectă

- de monopol

- cu concurență imperfectă

6. Modul de formare al prețului:

- cu concurență perfectă: pe o asemenea piață prețul se formează prin jocul cererii și al ofertei;

- administrate, în cadrul cărora prețul este fixat fie de administrațiile publice sau locale, fie de o firmă care are o poziție de monopol, fiind singura ofertantă a unui bun.

- cu concurență imperfectă, în cadrul cărora prețul este influențat într-o măsură mai mare sau mai mică de firmele care acționează pe piața acelui produs.

Note[modificare | modificare sursă]

  • H.Lapage, Demain le liberalisme, ed. Pluriel, 1978, p.227

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Magdalena Ghișoiu, Introducere în micro și macroeconomie, ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2005

Legături externe[modificare | modificare sursă]