Istoria Norvegiei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
[modifică] Istoria Norvegiei până la Harald Hårfagre
Primele prezenţe omeneşti din Norvegia datează ca. cu 10 500 î.Hr. în această perioadă era deja topită gheaţa pe coasta de vest norvegiană. Uneltele de piatră găsite pe insula Rennesøy au o vechime de 10 000 de ani î.Hr. sunt unelte confecţionate din flint (silex, cremene sau cuarţ). Locuitorii din prima perioadă de timp nu erau stabiliţi în aşezări, cea mai veche aşezare omenească ce datează ca. cu 10 500 de ani î.Hr. a fost descoperit în districtul Øygarden in Hordaland. Circa cu 9000 de ani î.Hr. se formează „Complexul-Fosna” un termen folosit pentru cultura cea mai veche de pe teritoriul norvegian, urme istorice fiind descoperite la „Fosna” lângă portul Kristiansund. Paralel cu această cultură în nord ia naştere „Cultura Komsa” denumit după descoperirile arhelogice de la „Komsafjell” de lângă localitatea Alta aflată la nord de cercul polar. Petroglyphele (desene pe piatră) atestă faptul că erau folosite în această perioadă timpurie şi anumite ambarcaţiuni pe apă primitive. Cu 5000 de ani î.Hr. a fost descoperit la Varangerfjord (nord estul Norvegiei) o variantă de cheramică. In mezoliticul târziu ca. anul 7000 î.Hr. au fost găsite topoare din diabaz în acest timp pe o perioadă de 3000 de ani clima se încălzeşte. Unele regiuni vor avea peste 1000 de aşezări omeneşti, cu o densitate mai mare în regiunile de coastă. Agricultura este practicată ca. din anii 4000 î.Hr. din această periodă de timp s-au găsit cheramică împodobită cu desene şi vase de lut sub formă de pâlnie caracteristice culturii nordice din neoliticul timpuriu. O teorie controversată între istorici este migraţia peste Marea Albă şi peninsula Kola unei populaţii din estul Scandinaviei spre Finnmark. Din anii 3 300 î.Hr. datează urme a culturii „megalitice” (grec. „mega=mare” şi „litos=piatră”) fiind descoperite morminte din piatră cioplită. Prin răcirea climei în anii 3 500 î.Hr. suprafeţele unde se practica agricultura se reduc treptat până la o dispariţie aproape completă, luând amploare vânatul. Primele obicte de bronz apar în anii 2000 î.Hr. dar perioada propriu zisă a bronzului datează din anii 1800 î.Hr. fiind folosite mai departe unlte din piatră, obiectele sau uneltele din bronz fiind un privilegiu de simbol aristrocratic. În sud-vestul Norvegiei în Jütland (peninsula desparte Marea Baltică de Marea Nordului), agricultura ia din nou amploare, se descoperă urmele unui comerţ cu regiuni îndepărtate fiordul Oslo lângă Bohuslän. Incinerarea morţilor a început să fie practicată prin anii 1000 î.Hr. istoricul Jordanes care a trăit în secolul VI aminteşte din anii 550 î.Hr. existenţa triburilor norvegiene şi folosirea fierului precum şi construirea de ambarcaţiunilor cu un schelet (kiel, bordaj, vikingii fiind constructori iscusiţi). Migraţia popoarelor n-a lăsat urme deosebite pe teritoriul Norvegiei. Construcţiile navale se dezvoltă în continuare, se folosesc cuie din metal la construirea navelor, care sunt împodobite cu cioplituri în lemn. Dezvoltarea comerţului, scrisului şi perfecţionarea armelor a fost favorizat de contactul cu cultura romană, începe o luptă între căpetenii pentru o hegemonie pe mare.
Din anul 550 începe o decădere bruscă a prosperităţii, se presupune că ar fi determinată de o epidemie din secolul VI care a bântuit în Europa. Cultura scandinavă şi ornarea armelor, limba este influenţată de cultura francilor, apare o decădere a comerţului după blocarea căii maritime spre Bizanţ de către avari. Din secolul VII se reiau contactele comerciale cu Europa centrală ceeace determină o nouă înflorire a agriculturii creşterea numărului populaţiei, apar o serie de regate mai mici: Ringerike, Romerike, Hadeland şi Hedmark, ca şi regiunea Trøndelag.
Din mijlocul secoliului VIII începe perioada vikingilor care erau negustori şi războinici, care erau alcătuiţi din scandinavi mai ales norvegieni şi danezi, cauza pirateriei efectuate de vikingi este explicată prin mai multe teorii: creşterea densitatea populaţiei şi superioritatea vaselor scandinave, aceste acţiuni de piraterie au atins coastele portugheze. Ulterior vikingii mai sunt cunoscuţi sub denumirea de normanzi nume provenit de provincia franceză Normandia unde s-au aşezat unii dintre ei, o altă parte pe teritoriul Angliei. Structura socială a lor se baza pe înrudiri de sânge cu caracter patriarhal. Această perioadă de timp este socotită după descoperirile arhelogice ca perioada de înainte de „Harald Hårfagre”.
