Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, adesea numită informal "Curtea de la Strasbourg", a fost creată pentru sistematizarea procedurii plângerilor în materia drepturilor omului provenite din statele membre ale Consiliului Europei. Misiunea Curții este să vegheze la respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Protocoalelor suplimentare de către statele semnatare.
Sistemul de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale introdus de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Convenția) se întemeiază pe principiul subsidiarității. Este, în primul rând, de competența statelor părți la Convenție să garanteze aplicarea acesteia, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) nu trebuie să intervină decât atunci când statele nu și-au respectat obligațiile. Controlul exercitat la Strasbourg este activat, în principal, prin intermediul cererilor individuale, cu care Curtea poate fi sesizată de către orice persoană, fizică sau juridică, aflată sub jurisdicția statelor părți la convenție [1].
Judecători [modificare]
|
|
Președinți [modificare]
| Președinții Curții Europene a Drepturilor Omului | ||||
| # | Nume | Începutul mandatului | Sfârșitul mandatului | Cetățenia |
|---|---|---|---|---|
| 1 | Baron Arnold Duncan McNair (1885-1975) | 21 ianuarie 1959 | 3 mai 1965 | Regatul Unit |
| 2 | René Cassin (1887-1976) | 20 mai 1965 | 15 iunie 1968 | Franța |
| 3 | Henri Rolin (1891-1973) | 27 septembrie 1968 | 5 mai 1971 | Belgia |
| 4 | Sir Humphrey Waldock (1904-1981) | 5 mai 1971 | 21 ianuarie 1974 | Regatul Unit |
| 5 | Giorgio Balladore Pallieri (1905-1980) | 8 mai 1974 | 9 decembrie 1980 | Italia |
| 6 | Gérard Wiarda (1906-1988) | 30 ianuarie 1981 | 30 mai 1985 | Țările de Jos |
| 7 | Rolv Ryssdal (1914-1998) | 30 mai 1985 | 18 februarie 1998 | Norvegia |
| 8 | Rudolf Bernhardt (*1925) | 24 martie 1998 | 31 octombrie 1998 | Germania |
| 9 | Luzius Wildhaber (*1937) | 1 noiembrie 1998 | 18 ianuarie 2007 | Elveția |
| 10 | Jean-Paul Costa (*1941) | 19 ianuarie 2007 | 31 octombrie 2012 | Franța |
| 11 | Dean Spielmann (*1962) | 1 noiembrie 2012 | Luxemburg | |
Statele membre ale Curții Europene a Drepturilor Omului [modificare]
Următoarele state sunt membre ale Curții Europene a Drepturilor Omului:
Cine poate apela la Curtea Europeană a Drepturilor Omului [modificare]
Categoria potențialilor reclamanți este imensă: pe lângă cele opt sute de milioane de locuitori ai Europei Mari și cetățenii din țări terțe care își au reședința sau tranzitează pe teritoriul acesteia, trebuie să avem în vedere milioane de asociații, de fundații, de partide politice, de întreprinderi etc. De asemenea persoanele care, în urma unor acte extrateritoriale ale statelor părți la Convenție, săvârșite în afara teritoriilor lor respective, intră sub jurisdicția lor și deci pot să apeleze la Curtea de la Strasbourg. La data de la 31 august 2010 erau încă nerezolvate peste 130.000 dintre cererile depuse. Majoritatea acestor cereri (peste 95%) sunt respinse, fără să fie examinate pe fond, pentru că nu au îndeplinit unul din criteriile de admisibilitate prevăzute de convenție.[1]
Materiale video de popularizare [modificare]
- Film de documentar (în limba română, aproximativ 15 minute)
- Clipul Convenției (în engleză)
- 60 de ani de convenție (în engleză)
- Canalul YouTube al CEDO (în variate limbi)
Legături externe [modificare]
- Pagina web a C.E.D.O. pe site-ul oficial al Consiliului Europei
- International Child Abduction Database (Baza de date internațională cu privire la problematica răpirii de minori)
- Judecătorii Curții, decizii și studii de caz (baza de date)
- Regulile Curții (PDF)
- Jurisprudența CEDO cu privire la încredințarea minorilor și discriminarea între părinți (wikimanuals)
- Hotărâri CEDO disponibile ca articole în Wikipedia
- INDEX DE CAZURI ale Curții europene a drepturilor omului invocate în motivarea deciziilor Curții Constituționale (pe situl web al CCR)
- Alte cauze CEDO (traduse în limba română) din baza de date ARPCC pot fi găsite aici
- explicații ale articolelor Convenției asupra Drepturilor Omului pot fi găsite aici
- referințe la hotărâri CEDO pot fi găsite aici
- Povestea primilor români care au învins statul la CEDO, 4 iulie 2010, Adevărul
Depunerea unei petiții la CEDO [modificare]
Depunerea unei petiții la CEDO se face în mai multe etape, prima etapă este de verificare a criteriilor de admisibilitate[1]. Pentru a se pute adresa Curții trebuie ca:
- reclamantul să fi epuizat toate căile de atac oferite de către instanțele naționale
- să nu fi trecut mai mult de șase luni de la epuizarea ultimei căi de atac (de la data hotărârii irevocabile la nivel național)
- trebuie să fie capabil să dovedească că cel puțin unul dintre drepturile protejate de convenție i-a fost încălcat și că acest drept i-a fost încălcat de către unul dintre statele semnatare ale convenției
- evenimentele supuse examinării trebuie să fi avut loc după data semnării convenției de către statul împotriva căruia se depune plângere
Verificarea admisibilității unei petiții se face în complete de unul, trei, șapte sau șaptesprezece judecători.
Informații relevante pot fi găsite aici:
Curtea pronunță hotărâri doar în cauze declarate admisibile. Ea deliberează cu privire la existența sau inexistența vreunei încălcări a drepturilor omului și poate acorda daune, după caz. Hotărârile curții sunt obligatorii pentru statele semnatare ale convenției în sensul că statul penalizat trebuie să plătească orice daune decise de instanță, să trateze aspectele semnalate de către reclamanți și să ia măsuri necesare pentru ca o situație similară să nu se repete. Măsurile disponibile statului includ adoptarea unei noi legi sau modificarea unei proceduri judiciare.
- Criteriile de admisibilitate
- Documentație pentru adresarea unei plângeri la CEDO
- Test Admisibilitate
Relația cu alte instituții [modificare]
Consiliul de miniștri, organul executiv al Consiliului Europei este organismul însărcinat să supravegheze respectarea hotărârilor Curții și adoptarea remediilor necesare. Acesta este compus din Miniștrii afacerilor externe ale statelor membre ale Consiliului Europei sau din reprezentanții lor permanenți. Consiliul de miniștrii se întâlnește în mod regulat pentru a verifica executarea hotărârilor Curții. Cauzele sunt înscrise ăe ordinea de zi până când membrii sunt convinși că o hotărâre a fost executată și că măsurile corespunzătoare decise au fost implementate pentru ca probleme similare să nu mai apară. Prezența reprezentanților tuturor statelor membre ale Consiliului asigură presiune politică asupra tuturor țărilor care își exercită obligațiile cu întârziere.
Efectele juridice [modificare]
Hotărârile Curții au dus la un număr impresionant de schimbări în legislațiile naționale și, printre altele, au deschis drumul către: rejudecarea celor condamnați în urma unui proces inechitabil, restituirea imobilelor expropriate către proprietari sau plata unor indemnizații adecvate, acordarea unor permise de rezidență către persoanele amenințate cu deportarea sau eliminarea discriminărilor dintre cetățenii germani și cei străini în ceea ce privește alocațiile familiale.
Legături externe [modificare]
- [www.echr.coe.int/ situl web oficial al Curții] (disponibil în limbile engleză și franceză)
