George Oprescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Logo of the Romanian Academy.png Membru de onoare al Academiei Române
George Oprescu
George Oprescu.jpg
Istoricul George Oprescu
Date personale
Născut 27 noiembrie 1881
Câmpulung, România
Decedat 13 august 1969, (87 de ani)
București, Republica Socialistă România
Naționalitate  România
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație istoric, critic de artă, colecționar, profesor
Limbi limba franceză[2]  Modificați la Wikidata
Profesor pentru Marin Gherasim
Activitatea literară
Opere semnificative Manual de istoria artei”, „Pictura românească în secolul al XIX-lea
Note
Premii Premiul de Stat (1962)[1]

George Oprescu (n. 27 noiembrie 1881, Câmpulung - d. 13 august 1969, București) a fost un istoric, critic de artă, colecționar român, membru de onoare al Academiei Române (1948), profesor al Academiei de Belle-Arte, membru corespondent al mai multor academii străine.

Critic și istoric de artă[modificare | modificare sursă]

George Oprescu s-a ocupat în studiile sale de pictura și grafica românească din secolul al XIX-lea, aceste scrieri constituind primele sinteze cuprinzătoare din istoriografia românească de artă (Pictura românească în secolul al XIX-lea, 1937, Grafica românească în secolul al XIX-lea (2 volume), 19411945).

Academicianul George Oprescu a avut lucrări cu privire la arta populară românească (Arta țărănească la români, 1922), la maeștrii artei românești, care reprezintă începuturile activităților de cercetare în acest domeniu.

Profesorul George Oprescu a publicat studii privitoare la arta sculpturală românească (Sculptura statuară românească, 1957). În anul 1927, a publicat monografia Géricault, iar în 1961, a publicat monografia, în două volume, Nicolae Grigorescu. Lucrările sale se disting prin erudiție și printr-un autentic simț al frumosului.

În anii 19431946, a publicat un Manual de istoria artei, iar în anul 1956 monografia Bisericile-cetăți ale sașilor din Ardeal, în care se referă, între altele și de minunata biserică-fortificată din Biertan, județul Sibiu.

Colecționar de artă[modificare | modificare sursă]

Bogata sa colecție de artă (picturi, sculpturi, desene și gravuri românești și străine), de aproape 10.000 de piese, având autori faimoși (Albrecht Dürer, Rembrandt, Delacroix, Courbet, Picasso, Bonington), a donat-o Academiei Române. Cele mai multe din aceste piese sunt păstrate în Muzeul de artă al Academiei Române, al cărui fondator a fost.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Arta țărănească la români, 1922,
  • Géricault, [Monografie], 1927,
  • Pictura românească în secolul al XIX-lea, 1937,
  • Grafica românească în secolul al XIX-lea (2 volume), 1941 – 1945,
  • Manual de istoria artei, 1943 – 1946,
  • Bisericile-cetăți ale sașilor din Ardeal, 1956,
  • Sculptura statuară românească, 1957
  • Scurtă istorie a artelor plastice în R.P.R., Editura Academiei R.P.R., București, 1958.
  • Nicolae Grigorescu, [Monografie], 1961,
  • Ștefan Popescu desenator, Editura Academiei R.P.R., București, 1960.

Viață personală[modificare | modificare sursă]

George Oprescu a fost homosexual[3][4]. Datorită relațiilor pe care și le făcuse în străinătate, în calitate de secretar al Comisiei de Cooperație Intelectuală a Ligii Națiunilor, lucrând cu personalități precum Henri Bergson, Albert Einstein, Marie Curie, John Galsworthy, Paul Valéry, el era tratat mai cu mănuși de comuniști (nefăcând pușcărie datorită orientării sexuale) care însă nu se sfiau să-i spună „curvă bătrână“, povestește Alexandru Paleologu[5].

Note[modificare | modificare sursă]

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar enciclopedic român, vol. III, K-P, Editura politică, București, 1965.
  • Mic dicționar enciclopedic , Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura științifică și enciclopedică, București, 1978.