Șindrilă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
O casă de la munte din România acoperită cu şindrilă

Șindrila, denumită și șiță, este o placă (sau scândurică) de dimensiuni mici, subțire, îngustată uneori spre unul dintre capete, din lemn moale, de obicei de brad sau de molid, care servește la executarea de învelitori pentru acoperișuri sau la îmbrăcarea pereților exteriori, la casele din regiunile muntoase. Șindrilele se așează orizontal, fiecare rând acoperind rândul următor asemănător țiglelor.

Meșter șindrilar
Biserica de lemn din Groșii Noi (Arad) acoperită cu șindrilă

Șindrila este fasonată prin despicarea radială (semiradială) a capetelor unor bușteni. Speciile folosite sunt rășinoase (brad, molid, pin) și foioase (fag, plop, stejar etc.). Lemnul utilizat este sănătos, cu defecte limitate (noduri, pungi cu rășină ș.a.). Șindrila are secțiune trapezoidală, uluc longitudinal de îmbinare, lungimea de 90-130 mm și grosimea de 3-15 mm. Pentru mărirea durabilității se impregnează cu bitum, carbolineum, creuzot, gudron etc.

În România se utiliza preponderent în Bucovina, Maramureșul istoric și în Țara Lăpușului în construcții tradiționale, rurale, la învelitori de ziduri sau acoperișuri.

Șindrilele de stejar despicate au fost introduse în Noua Anglie (SUA) în secolul al XVII-lea; alte materiale folosite mai târziu au fost pinul, chiparosul și cedrul. [1] [2] [3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Radu Țițeica. Dicționar Politehnic. Editura Tehnică, București 1967
  2. ^ Ioan Iancu. Mică enciclopedie a pădurii. Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982
  3. ^ Constantin Pârvu. Dicționar enciclopedic de mediu (DEM), Volumul 1-2. Regia Autonomă Monitorul oficial, 2005

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Șindrilă