Acoperiș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Un acoperiș "verde" din Insulele Feroe

Un acoperiș este partea care acoperă o clădire sau o structură, fiind în același timp partea superioară a acesteia. Acoperișul protejează clădirea și componentele sale de efectele vremii. Structurile care necesită acoperișuri pot varia de la o cutie poștală la un stadion și de la o locuință la o catedrală.

În numeroase locuri pe Pământ, un acoperiș protejează în primul rând de efectele ploii. În funcție de natura clădirii sau structurii, acoperișurile pot proteja clădirea de căldură, soare, frig sau vânt. Alte tipuri de structuri, așa cum ar fi o seră, protejează structura de frig și intemperii, dar este special concepută pentru a lăsa lumina soarelui să pătrundă la maximum. O verandă este proiectată astfel încât protejează contra luminii, dar permite exercitarea acțiunii altor elemente ale naturii.

Caracteristicile unui acoperiș depind de scopul destinat al clădirii sau structurii pe care o protejează, dar și de geografia locală. Astfel, tradițiile locale, materialele existente, practicile și legile locale sunt limitări care determină designul arhitectural precum și construcția propriu zisă.

Elementele componente ale unui acoperiș sunt: versantul, creasta sau coama orizontală, muchia sau coama înclinată, dolia, pazia, streașina, frontonul, teșitura, lucarna.

Acoperișuri din Olomouc, Cehia.

Elementele urmărite în realizarea proiectului unui acoperiș sunt:

Materialul de fabricație a unui acoperiș poate varia de la frunze de bananier, paie sau iarbă de mare la sticlă laminată, plăci semifabricate și foi de aluminiu. În multe zone ale lumii țiglele au fost pentru secole și au rămas materialul predominant pentru acoperiri de case. Ardezia, de asemenea a fost (și încă mai este în unele zone) un material foarte popular pentru acoperișuri. În Europa, din anii 1870 până la Primul Război Mondial, a avut loc un „boom al ardeziei”.[1] În Franța, la nord de Loara, cele mai multe acoperișuri sunt din ardezie.[necesită citare]

Acoperișurile clădirilor dintr-un cartier al orașului San Cristobal de las Casas, statul Chiapas, Mexic.

Rezistența acoperișului este importantă, întrucât acesta este deseori partea cea mai puțin accesibilă a unei clădiri în cazul reparațiilor și renovărilor; în același timp, stricăciunile sau distrugerea acestuia poate avea efecte devastatoare.

Materiale[modificare | modificare sursă]

Tradiționale[modificare | modificare sursă]

Materialele cele mai utilizate sunt:

  • În trecut au fost folosite și alte materiale:

Moderne[modificare | modificare sursă]

Cu utilizarea betonului și a structurii „stâlp plus dală”, acoperișul în sens de structură specifică nu mai există.

În unele arhitecturi, de exemplu cele în formă de geod cu umpluturi ale structurii cu materiale umflate, nu se mai distinge acoperișul de ziduri, nici prin formă, nici prin materiale.

Acoperiș vegetal[modificare | modificare sursă]

Acoperișul vegetal, tradițional în mai multe țări scandinave și europene, este din ce în ce mai răspândit, îndeosebi în Germania.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Schunck, Eberhard, and Hans Jochen Oster. Roof Construction Manual Pitched Roofs. Basel: De Gruyter, 2003. 12. Print.
  2. ^ ICOPAL: Membrane hidroizolante din materiale plastice, 30 noiembrie 2008, Revista Construcțiilor

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Francis Ching; Building Construction Illustrated, Visual Dictionary of Architecture, Architecture: Form, Space, and Order.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Acoperiș