Premiul Saharov
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În fiecare an, Parlamentul European acordă Premiul Saharov unor persoane fizice sau organizaţii de excepţie care luptă împotriva opresiunii, intoleranţei şi nedreptăţii. Premiul reprezintă una din căile prin care deputaţii europeni încearcă să promoveze drepturile omului şi democraţia pe plan internaţional. Premiul a fost acordat pentru prima dată în anul 1988 şi răsplăteşte o activitate susţinută în apărarea libertăţilor fundamentale ale omului, în mod special a libertăţii de exprimare. Premiul se acordă persoanelor, asociaţiilor sau organizaţiilor indiferent de naţionalitatea sau locul de reşedinţă ale acestora.
[modifică] Câştigătorii Premiului Saharov
- 1988: Nelson Mandela, activist care a luptat împotriva politicilor de apartheid; odată cu alegerea sa în fruntea Congresului Naţional African, acesta a reprezentat rezistenţa persoanelor de culoare împotriva regimului de oprimare
- 1989: Alexander Dubček, politicianul slovac ce a devenit figura reprezentativă a mişcării de reformare din Cehoslovacia în 1968
- 1990: Aung San Suu Kyi, reprezentantă de seamă a partidului politic birmanez Liga Naţională pentru Democraţie, a fost trimisă în închisoare de către junta militară aflată la putere şi a petrecut mai mult de 13 ani în arest la domiciliu
- 1991: Adem Demaçi, a petrecut 32 de ani în închisoare, întemniţat pentru că a luptat pentru drepturile fundamentale ale albanezilor din Kosovo
- 1992: Madres de Plaza de Mayo, grup de femei din Argentina, care luptă pentru un sistem judecătoresc independent, schimbări politice şi pace
- 1993: Oslobođenje, ziar balcanic carea luptă pentru apărarea Bosniei-Herzegovina ca stat multi-etnic
- 1994: Taslima Nasreen, şi-a dedicat viaţa luptei pentru stoparea opresiunii femeilor şi a fundamentalismului religios în Bangladesh
- 1995: Leyla Zana, prima femeie parlamentar de etnie kurdă
- 1996: Wei Jingsheng, dizident chinez, susţinător al democraţiei şi drepturilor omului
- 1997: Salima Ghezali, algeriană, promotoare a libertăţii mediatice şi a drepturilor femeilor
- 1998: Ibrahim Rugova, lider politic a albanezilor din Kosovo
- 1999: Xanana Gusmão, primul preşedinte al Timorului de Est
- 2000: ¡Basta Ya!, mişcare care luptă împotriva terorismului
- 2001: Don Zacarias Kamuenho, Arhiepiscop din Angola); Nurit Peled-Elhanan, Israel; Isat Ghasawi, Palestina
- 2002: Oswaldo José Payá Sardiñas, activist cubanez care s-a opus regimului lui Fidel Castro
- 2003: Kofi Annan şi Organizaţia Naţiunilor Unite – pentru eforturile acestora de a lupta pentru obţinerea păcii
- 2004: Asociaţia Jurnaliştilor din Belarus
- 2005: Doamnele în alb; Reporterii fără frontiere; Hauwa Ibrahim
- 2006: Alexandr Milinkievici, reprezentant al opoziţiei din Belarus
- 2007: Salih Mahmoud Osman, avocat sudanez
- 2008: Hu Jia, disident chinez
