Premiul Saharov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Premiul Saharov

Ceremonia de premiere din 2009 din Parlamnetul European.
Prezentat de Parlamentul European
Locația Strasbourg
Țara Franța
Premiu 50.000 €[1]
Prima decernare 1988
Ultima decernare 2012
Deținut actual de Jafar Panahi și Nasrin Sotoudeh
Site oficial Website
modifică Consultați documentația formatului

Premiul Saharov pentru libertatea de gândire, numit după fizicianul și disidentul Andrei Saharov, este un premiu înființat în decembrie 1988 de către Parlamentul European. Acesta esta acordat în fiecare an persoanelor fizice sau organizațiilor care și-au dedicat viața apărării drepturilor omului și a libertății de gândire.[2] Selecția candidaților este întocmită de Comisia pentru Afaceri Externe și de Comisia de Dezvoltare din cadrul Parlamentului European, iar câștigătorul este anunțat în luna octombrie.[1] Din 2010, premiul este însoțit de suma de 50.000 €.[1]

Primul premiu a fost acordat în comun lui Nelson Mandela și lui Anatoli Marchenko. De asemenea, premiul a fost acordat de-a lungul timpului și diferitor organizații, prima dintre ele fiind Mamele din Plaza de Mayo din Argentina în 1992.

Câștigătorii Premiului Saharov [modificare]

Nelson Mandela a fost primul câștigător al premiului, alături de Anatoli Marchenko.
Taslima Nasrin, câștigătoarea din 1994, trăiește din iunie 2011 în New Delhi în exil.
Ibrahim Rugova a fost primul președinte al Republicii Kosovo până la moartea sa din ianuarie 2006.
Membrele grupului Femeile îna lab, care au primit premiul în 2005, demonstrând în Havana, Cuba.
Jafar Panahi, regizor de film iranian, a primit premiul alături de Nasrin Sotoudeh în 2012.
An Câștigător Țară de origine Note Surse
1988 Mandela, NelsonNelson Mandela  Africa de Sud Activist care a luptat împotriva politicilor de apartheid; odată cu alegerea sa în fruntea Congresului Național African, acesta a reprezentat rezistența persoanelor de culoare împotriva regimului de oprimare și a devenit primul președinte al Africii de Sud [3]
1988 Marchenko, AnatoliAnatoli Marchenko (postmortem)  URSS Autor, disident și activist pentru drepturile omului [3]
1989 Dubček, AlexanderAlexander Dubček  Cehoslovacia Politician slovac care a devenit figura reprezentativă a mișcării de reformare din Cehoslovacia din 1968 [3]
1990 Aung San Suu Kyi  Burma Reprezentantă de seamă a partidului politic birmanez Liga Națională pentru Democrație, a fost trimisă în închisoare de către junta militară aflată la putere și a petrecut mai mult de 13 ani în arest la domiciliu [4]
1991 Demaçi, AdemAdem Demaçi Flag of SFR Yugoslavia.svg RSF Iugoslavia Politician care a petrecut 32 de ani în închisoare, întemnițat pentru că a luptat pentru drepturile fundamentale ale albanezilor din Kosovo [3]
1992 Mamele din Plaza de Mayo  Argentina Grup de femei din Argentina care luptă pentru un sistem judecătoresc independent, schimbări politice și pace, ale căror copii au dispărut în Războiul murdar. [4]
1993 Oslobođenje  Bosnia și Herzegovina Ziar balcanic care a continuat să lupte pentru apărarea Bosniei-Herzegovina ca stat multi-etnic după ce sdiul său din Sarajevo a fost distrus [4]
1994 Nasrin, TaslimaTaslima Nasrin  Bangladesh Fost medic, autoare feministă care și-a dedicat viața luptei pentru stoparea opresiunii femeilor și a fundamentalismului religios în Bangladesh [4]
1995 Zana, LeylaLeyla Zana  Turcia Prima femeie parlamentar de etnie kurdă, care a fost închisă 10 ani pentru că a vorbit în limba maternă în Parlamentul Turciei [3]
1996 Jingsheng, WeiWei Jingsheng  China Disident chinez, susținător al democrației și drepturilor omului [4]
1997 Ghezali, SalimaSalima Ghezali  Algeria Jurnalistă și scriitoare algeriană, promotoare a libertății mediatice și a drepturilor femeilor [4]
1998 Rugova, IbrahimIbrahim Rugova Flag of FR Yugoslavia.svg RF Iugoslavia Politician albanez și primul președinte al Republicii Kosovo [3]
1999 Gusmão, XananaXanana Gusmão  Timorul de Est Primul președinte al Timorului de Est [5]
2000 ¡Basta Ya!  Spania Organizație care luptă împotriva terorismului [6]
2001 Peled-Elhanan, NuritNurit Peled-Elhanan  Israel Activist pentru pace [3]
2001 Ghazzawi, IzzatIzzat Ghazzawi  Palestina Scriitor și profesor [3]
2001 Kamwenho, Dom ZacariasDom Zacarias Kamwenho  Angola Arhiepiscop și activist din Angola [3]
2002 Payá, OswaldoOswaldo Payá  Cuba Activist cubanez care s-a opus regimului lui Fidel Castro [7]
2003 Annan, KofiKofi Annan (și ONU) — Laureat al Premiului Nobel pentru Pace și ulterior al șaptelea Secretar General al Organizației Națiunilor Unite [3]
2004 Asociația jurnaliștilor din Belarus  Belarus Organizație nonguvernamentală care luptă pentru „a asigura libertatea de exprimare și drepturile de a primi și distribui informații și pentru promovarea standardelor profesionale ale jurnalismului” [8]
2005 Doamnele în alb  Cuba Mișcare de opoziție din Cuba formată din soții și alte rude de sex feminin ale disidenților închiși [9]
2005 Reporteri fără frontiere — Organizație nonguvernamentală din Franța care luptă pentru libertatea presei [9]
2005 Ibrahim, HauwaHauwa Ibrahim  Nigeria Avocat pentru drepturile omului [9]
2006 Milinkievič, AlaksandarAlaksandar Milinkievič  Belarus Politician ales de Forțele Democrate Unite din Belarus drept candidat comun al opoziției la alegerile prezidențiale din 2006 [10]
2007 Mahmoud Osman, SalihSalih Mahmoud Osman  Sudan Avocat pentru drepturile omului [4]
2008 Jia, HuHu Jia  China Activist și disident chinez [11]
2009 Memorial  Rusia Organizație rusă pentru drepturile omului [12]
2010 Fariñas, GuillermoGuillermo Fariñas  Cuba Doctor, jurnalist și disident cubanez [13]
2011 Asmaa Mahfouz,
Ahmed al-Senussi,
Razan Zaitouneh,
Ali Farzat,
Mohamed Bouazizi (postmortem)		  Egipt
 Libia
 Siria
 Siria
 Tunisia		 Cinci reprezentanți ai poporului arab, în recunoașterea și susținerea unității lor pentru libertate și drepturile omului [14]
2012 Jafar Panahi
Nasrin Sotoudeh		  Iran Activiști iranieni, Sotoudeh este avocat, iar Panahi este regizor de film [15][16]

Note [modificare]

  1. ^ a b c „Sakharov Prize for Freedom of Speech” (în engleză). Parlamentul European. http://www.europarl.europa.eu/sakharov/default_en.htm. Accesat la 20 octombrie 2012. 
  2. ^ „1986: Sakharov comes in from the cold” (în engleză). BBC News. 23 decembrie 1986. http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/december/23/newsid_2540000/2540121.stm. Accesat la 29 octombrie 2012. 
  3. ^ a b c d e f g h i j „20 years of the Sakharov Prize: Human rights and reconciliation” (în engleză). Parlamentul European. 28 octombrie 2008. http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?language=EN&type=IM-PRESS&reference=20081027STO40639. Accesat la 22 octombrie 2010. 
  4. ^ a b c d e f g „Sakharov Network calls for immediate release of Aung San Suu Kyi, Sakharov Prize laureate 1990” (în engleză). Reporteri fără frontiere. 15 mai 2009. http://www.unhcr.org/refworld/type,COUNTRYNEWS,RSF,MMR,4a110b891e,0.html. Accesat la 23 octombrie 2010. 
  5. ^ „Gusmão receives EU Sakharov prize” (în engleză). BBC News. 15 decembrie 1999. http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/566530.stm. Accesat la 21 octombrie 2010. 
  6. ^ „Basque group wins peace prize” (în engleză). BBC News. 26 octombrie 2000. http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/993409.stm. Accesat la 21 octombrie 2010. 
  7. ^ „Cuban dissident collects EU prize” (în engleză). BBC News. 17 decembrie 2002. http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/americas/2583201.stm. Accesat la 21 octombrie 2010. 
  8. ^ „Europeans Honor Belarusian Association of Journalists”. Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii. 9 noiembrie 2004. http://www.america.gov/st/washfile-english/2004/November/20041109154049XLrenneF0.3785822.html. Accesat la 22 octombrie 2010. 
  9. ^ a b c Gibbs, Stephen (14 decembrie 2005). „Cuba 'bars women from prize trip'” (în engleză). BBC News. http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/americas/4527018.stm. Accesat la 21 octombrie 2010. 
  10. ^ „Belarussian takes EU rights award” (în engleză). BBC News. 26 octombrie 2006. http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/6087198.stm. Accesat la 21 octombrie 2010. 
  11. ^ „China dissident wins rights prize” (în engleză). BBC News. 17 decembrie 2008. http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/asia-pacific/7788536.stm. Accesat la 21 octombrie 2010. 
  12. ^ „Russia rights group wins EU prize” (în engleză). BBC News. 22 octombrie 2009. http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/8320851.stm. Accesat la 21 octombrie 2010. 
  13. ^ „Cuba dissident Farinas awarded Sakharov Prize by EU” (în engleză). BBC News. 21 octombrie 2010. http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-11594804. Accesat la 21 octombrie 2010. 
  14. ^ „Sakharov Prize for Freedom of Thought 2011” (în engleză). Parlamentul European. http://www.europarl.europa.eu/en/headlines/content/20111014FCS29297/1/html/Three-finalists-for-Sakharov-Prize-2011-honouring-human-rights-activists. Accesat la 27 octombrie 2011. 
  15. ^ Saeed Kamali Dehghan (26 octombrie 2012). „Nasrin Sotoudeh and director Jafar Panahi share top human rights prize” (în engleză). The Guardian. Arhivat din original la 26 octombrie 2012. http://www.webcitation.org/6BiGHa6T3. Accesat la 26 octombrie 2012. 
  16. ^ „Nasrin Sotoudeh and Jafar Panahi – winners of the 2012 Sakharov Prize” (în engleză). Parlamentul European. http://www.europarl.europa.eu/document/activities/cont/201210/20121026ATT54657/20121026ATT54657EN.pdf. Accesat la 27 octombrie 2012. 

Legături externe [modificare]

Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Premiul_Saharov&oldid=7635140