Sahara Occidentală
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Sahara Occidentală | |
| Imn naţional: {{{Imn-naţional}}} | |
 |
|
| Capitală | El Aaiún |
| Oraş principal | |
| Limba oficială | Limba arabă |
| Sistem politic | |
| Suprafaţă | |
| - Total | 266.000 km2 km² ([[Lista ţărilor după suprafaţă|]]) |
| Populaţie | |
| - {{{an}}} | 250.559(iulie 2001) loc. ([[Lista ţărilor după populaţie|]]) |
| - Densitate | 1,06/km² loc./km² ({{{Densitate-loc}}}) |
| PIB | {{{PIB_PPC_an}}} |
| - Total | ${{{PIB-total}}} ({{{PIB-loc}}}º) |
| - Per capita | ${{{PIB-capita}}} |
| Monedă | {{{Monedă}}} |
| Fus orar | {{{Fus-orar}}} |
| Zi naţională | {{{Zi-naţională}}} |
| Domeniu Internet | {{{Cod-internet}}} |
| Prefix telefonic | +{{{Prefix-telefonic}}} |
Sahara Occidental este un teritoriu din Africa situat în extremul occidental din deşertul Sahara, la malul oceanului Atlantic. Este pe lista teritoriilor neautonome de la Naţiunile Unite. Procesul de decolonizare a fost întrerupt în 1976, cand vechea putere colonială Spania a abandonat Sahara Occidentală în mâinile Marocului şi Mauritaniei (conform cu acordurile din Madrid). Teritoriul se găseşte în actualitate aproape ocupat în întregime de către Maroc, situaţie care nu este recunoscută de ONU şi este refuzată de grupul armat Frontul Polisar, care a proclamat independenţa teritoriului sub numele de Republica Arabă Saharaui Democrată (RASD) în 1976. Grupul armat administrează de fapt zona din Sahara Occidentală ne controlata de Maroc, numită oficial Provinciile Meridionale.
Cuprins |
[modifică] Statut
De acord cu o declaraţie juridică (documentul S/2002/161) condus de Preşedintele Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite, cu data de 29 ianuarie 2002, indică en al şaselea paragraf:
„În noiembrie din 1975 Spania, Maroc şi Mauritania au emis o declaraţie de principii asupra Saharei Occidentale ("Acordul din Madrid"), în care facultaţile si responsabilităţile Spaniei, ca Potenţă administratoare al Teritoriului, sau transferat într-o administraţie temporala tripartită. Acordul din Madrid nu a transferat suverania Teritoriului nici nu a conferit condiţia de Potenţă administratoare , nici unei părţi, condiţie în care Spania, singură, nu putea să transfere unilateral. Transferenţa autorităţii administrative asupra Teritoriului a Marocului şi Mauritaniei în 1975 nu a afectat condiţia internaţională a Saharei Occidentale ca teritoriu neautonom.”
Deci, potrivit Dreptului Internaţional, juridic suverania şi administrarea Saharei Occidentale vor continua în măinile Spaniei, totuşi de la semnarea "Acordului din Madrid" Spania nu a facut nici o acţiune în acest sens. Administratorul real în cea mai mare parte a teritoriului este Marocul. Restul se găseşte controlat de către autoproclamata Republică Arabă Saharaui Democrată. RASD este recunoscută de către Uniunea Africană şi de către 46 ţări din lume, majoritatea dintre ele africane sau latino-americane. RASD nu este recunoscută nici de ONU şi nici de Liga Arabă de nici o ţară europeană şi de nici un membru permanent din Consiliu permanent de Securitate. Pretenţiile Marocului în privinţa "integrităţii teritoriale" (cea ce ar putea fi interpretat ca un sprijin a revendicării asupra Saharei Occidentale) este sprijinita de către 25 state din Liga Arabă[3]. Totuşi , nici o ţară nu recunoaşte formal anexarea, cum admite şi Documentul Secretarului General ONU asupra situaţiei relative din Sahara Occidentală (19 aprilie 2006):
„[...]acest lucru ar implica recunoaşterea suveranităţii Marocului asupra Saharei Occidentale, lucru care este în afara oricărei consideraţii, datorită faptului ca nici un Stat Membru din Naţiunile Unite nu a recunoscut respectiva suveranie. ”
[modifică] Istoria
Reclamat ca teritoriu de către Spania în 1885 şi ocupată efectiv în 1934. Pe 6 noiembrie din 1975 Marşul Verde a trecut frontiera internaţională recunoscută de Sahara Occidentală. În virtutea acordurilor din Madrid din 1975, s-a stabilit o administraţie temporală tripartită constituită de Spania, Maroc şi Mauritania. Pe 26 februarie 1976 Spania abandonează teritoriul, după care Frontul Polisar proclamă Republica Arabă Daharaui Democratică(RASD) şi a început un război de liberare contra celor doua ţări (Maroc şi Mauritania).
În 1979 Mauritania, înfrântă, a semnat pacea cu Frontul Polisar renuntând la pretenţiile teritoriale, în acelaşi timp Marocul materializează ocuparea, cu sprijinul financiar şi militar al Statelor Unite. În 1991 Marocul şi Frontul Polisar au semnat o încetarea focului sub egida ONU care a stabilit Misiunea Naţiunilor Unite pentru referendumul Saharei Occidentale (MINURSO), care trebuia să se facă în 1992. Frontul Polisar acuză Marocul că întărzie realizarea referendumului pentru ca noii colonisti marocani (majoritari) să obtina dreptul la vot. Marocul neagă acuzarea.
Pentru a depăşi dificultăţile din procesul de pace, Naţiunile Unite au numit pe James Baker ca Trimis al Secretarului General de la Naţiunile Unite pentru Sahara Occidentală. Negocierile au facut ca în 1997 Maroc şi Frontul Polisar au semnat Acordul din Houston. În ianuarie 2000 s-a finalizat procesul de identificare a votanţilor pentru referendumul de autodeterminare. S-au prezentat 120 mii de votanţi, dar nu au fost aprobate, de acord cu procedurile pactate ce către cele două părţi aflate in conflict, Secretarul General de la ONU a congelat procesul. Pentru a depăşi blocajul, secretarul general a propus un plan pentru a împărţi Sahara Occidentală între Maroc şi Frontul Polisar, soluţie care a fost acceptată de către Frontul Polisar dar refuzată de către Maroc. Pentru a depăşi noua blocare James Baker a propus un nou plan, numit planul Baker II care în 2003 a fost aprobat în unanimitate de Consiliul de Securitate (rezoluţia 1495). Maroc, totuşi, nu a acceptat respectivul plan, pentru că potrivit responsabililor marocani planul nu garantizează participarea tuturor locuitorilor în referendumul de autodeterminare. Marocul a propus în locul planului să dea Saharei Occidentale o amplă autonomie sub suverania marocană (condiţiile încă nu au fost spuse concret) şi crearea CORCAS (Consiliul Regal pentru Problemele Saharei) compusă din membri din distincte clanuri şi triburi saharaui desemnaţi de către regele Marocului, dar această soluţie nu a fost acceptată de către Frontul Polisar.
În actualitate, teritoriul Saharei occidentale se află divizat de către un zid de peste 2.000km de larg care împarte din nord spre sud Sahara occidental. Zona din vestul zidului este teritoriul ocupat de Maroc, în timp ce zona estica a zidului îl constituie "teritoriul liberat" sub controlul Frontului Polisar.
[modifică] Politica şi Guvernul
Statutul legal al teritoriului şi problema suveraniei sunt probleme de rezolvat. Se găseşte aproape în totalitate sub controlul Marocului, dar Frontul Polisar, care s-a constituit în 1975 în Republica Arabaă Saharaui Democratică, îl revendică. Situaţia ajunge încăt ambele părţi îşi dispută gestiunea domeniul.eh
În timpul erei coloniale era împărţită în Saguia el Hamra (capitală:El Aaiun) şi Râul de Aur (capitală Dajla, Vechea Villa Cisneros). Alte localităţi mai importante sunt Samara,Bir Lehlu, La Güera (sau La Agüera) şi Guerguerat.
După ocuparea de către Maroc a teritoriului, acesta a fost împărţit în patru provincii: Boujdour (Bojador), Laâyoune (El Aaiún), Es-Smara (Smara) y Oued Eddahab (Río de Oro). După reorganizarea teritorială din 1997, teritoriul Saharei Occidentale aparţine a trei regiuni marocane:(Oued Ed-Dahab - Lagouira, Laâyoune - Boujdour - Sakia El Hamra y Guelmin - Es-Semara). Ultimele două include deasemenea teritoriu din Maroc ( o mică perţiune din Cabo Juby şi o mare porţiune din sudul Marocului.
[modifică] Geografia
Sahara Occidentală se găseşte în Africa de nord, limitată spre nord cu Oceanul Atlantic, la sud Mauritania şi Maroc (nord). Se limitează la nord-est cu Algeria.
Traversat de către Tropicul Cancerului, teritoriul este ocupat de către Deşertul Sahara, fiind o parte deşert de nisip şi cealaltă de piatră.
[modifică] Ecologie
Puţina vegetaţie aproape se limitează la oaze. Există unele specii de animale adaptate la aridul mediu deşertic, cum este şoarecele deşertului.
Potrivit WWF-Fondul Mondial pentru Natură, la majoritatea teritoriului aparţine ecoregiunii de deşert numită Stepa Saharei septrentională; excepţie zona de coastă, care se împarte între padurea padurea uscată mediterană şi arbuşti de acasia, în extremul nord şi deşertul de coastă atlantic, în centru şi sud.
[modifică] Economie
Sahara Occidentală posedă puţine resurse naturale şi nu are precipitaţii ca să menţină majoritatea activităţilor agricole. Economia ei se centrează în păstoritul nomad, pescuit şi extragerea de fosfaţi, care constituie cel mai mare zăcămant din lume. Majoritatea alimentelor pentru populaţia umana trebuie importată. Tot comerţul şi alte acţivităţi economice sunt controlate de către guvernul marocan. Veniturile şi nivelul de viaţă este mai mic decat în Maroc.
