Thailanda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Thailanda
ราชอาณาจักรไทย
Racha-anachakra Thai

Regatul Thailandei
Drapelul Thailandei Stema Thailandei
Drapel
Deviză
(neoficial) ชาติ ศาสนา พระมหากษัตริย์
Chat, Satsana, Phra Maha Kasat
"Națiunea, Religiile, Regele"
ImnPhleng Chat
Amplasarea Thailandei
Capitală
(și cel mai mare oraș)
Bangkok
13°45′N 100°29′E / 13.750°N 100.483°E / 13.750; 100.483
Limbi oficiale Thailandeză
Etnonim Thailandezi
Sistem politic Monarhie constituțională
 -  Rege Bhumibol Adulyadej
 -  Prim ministru Prayuth Chan-ocha (interimar)
Independență
 -  Stat independent  
Suprafață
 -  Total 514,000 km² (locul 49)
 -  Apă (%) 0,4%
Populație
 -  Estimare  66.404.688 
 -  Densitate 121 loc/km² 
PIB (PPC) estimări 
 -  Total 388,7 mld. USD 
 -  Pe cap de locuitor 6.400 USD 
Monedă Baht (THB)
Prefix telefonic 66
Domeniu Internet .th
Fus orar UTC+7

Thailanda[1][2] (în thailandeză ประเทศไทย), oficial Regatul Thailandei (în thailandeză ราชอาณาจักรไทย) (în limba română este întâlnită și forma „Tailanda[3][4][5][6][7]), în trecut cunoscut ca Siam (în thailandeză สยาม) este o țară în Asia de sud-est, învecinată cu Cambodgia la est, Golful Thailandei și Malaezia la sud, și cu Marea Andaman și Myanmar la vest. Capitala statului este Bangkok.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Cuvântul Thai (ไทย) înseamnă „liber” în limba thailandeză. Este de asemenea numele poporului thailandez.

Thailanda mai este cunoscută și ca Siam, care a fost denumirea oficială a țării până în 23 iunie 1939, dată la care a fost schimbată în Thailanda. În 1945 i s-a dat din nou denumirea de Siam, dar la 11 mai 1949 a revenit la denumirea de Thailanda. Unii locuitori, în special minoritatea chineză, continuă să folosească denumirea de Siam.

Istoria[modificare | modificare sursă]

Originea Thailandei este legată în mod tradițional de scurta existență a regatului fondat în 1238, după care, mai marele regat a luat ființă la mijlocul secolului al XIV-lea. Cultura thailandeză a fost influențată, în cea mai mare parte, de China și India. Contactul cu diversele puteri europene a început în secolul al XVI-lea dar, în ciuda presiunii continue, Thailanda este singura țară din sud-estul Asiei care nu a fost niciodată ocupată de vreo putere europeană, totuși influența vestului, inclusiv amenințarea cu forța, a condus la multe reforme în secolul al XIX-lea și concesii majore intereselor mercantile britanice (de aceea mulți istorici includ Thailanda în „Imperiul Britanic neoficial”).

Revoluția din 1932, în mare măsură fără vărsare de sânge, a condus la o monarhie constituțională. Cunoscută la început ca Siam, țara și-a schimbat denumirea prima dată în Thailanda în 1939, și definitiv în 1949, după reîntoarcerea la vechiul nume după al Doilea Război Mondial. În timpul conflictului, Thailanda a fost într-o alianță dezavantajoasă cu Japonia; trăgând învățăminte din această experiență a istoriei, Thailanda a devenit un aliat al SUA. Au urmat apoi o serie de lovituri de stat, dar țara a progresat către democrație începând cu anii 1980.

Calendarul oficial în Thailanda se bazează pe Era budistă, care este cu 543 de ani înaintea calendarului vestic. De exemplu, anul 2000 al erei creștine, este același cu anul 2543 din calendarul erei buddiste.

Pe 26 decembrie 2004, coasta vestică a Thailandei a fost devastată de un val tsunami de 10 metri înălțime, ce a urmat cutremurului din Oceanul Indian. Valul tsunami a provocat peste 5.000 de victime în Thailanda, jumătate dintre acestea fiind turiști.

Politica[modificare | modificare sursă]

Constituția prevede pentru rege puteri directe scăzute, însă este protectorul budismului thai și un simbol al identității și unității naționale. Actualul monarh, Bhumibol Adulyadej, se bucură de un mare respect popular și autoritate morală, care este ocazional folosită în rezolvarea crizelor politice. Șeful guvernului este primul ministru, care este numit de rege dintre membrii camerei inferioare a parlamentului, de obicei liderul partidului care poate organiza o coaliție guvernamentală majoritară.

Parlamentul bicameral thailandez este Adunarea Națională sau Rathasapha – รัฐสภา, care este formată din Camera Reprezentanților (Sapha Phuthaen Ratsadon - สภาผู้แทนราษฎร) cu 500 de locuri și Senatul (Wuthisapha - วุฒิสภา) cu 200 de locuri. Membrii ambelor camere sunt aleși prin vot popular. Membrii Camerei Reprezentanților sunt aleși pe o perioadă de 4 ani, în timp ce senatorii pentru 6 ani. Organul suprem judiciar este Curtea Supremă sau Sandika - ศาลฎีกา, ale cărei ședințe de judecată sunt stabilite de rege. Thailanda este membru activ al Asociației națiunilor din Asia de sud-est (ASEAN).

Religia[modificare | modificare sursă]

Religia națională a Thailandei este Budismul Theravada. Practicat de peste 90 % din thailandezi, este influent, semnificativ și deosebit de vizibil în existența oamenilor de rând.

În ce privește personificarea lui Buddha, thailandezii au creat un tip uman deosebit, care este considerat una dintre cele mai sugestive expresii ale artei asiatice. În ce privește ornamentele, acestea au copiat caracterul luxuriant al vegetației tropicale. Contrar altor popoare budiste care au utilizat sculptura pentru a reprezenta legende ori mituri, ei au folosit această artă numai pentru a-l personifica pe Buddha și pentru împodobirea monumentelor religioase.

În plus, în Thailanda reprezentarea Iluminatului este unică: prezentat adesea în starea de meditație profundă, cu fața senină, familiară, cu un nimb, cu urechi alungite în jos sau mărite, cu o urna (un semn pe frunte reprezentând al treilea ochi al viziunii spirituale) și cu ushinsha, o protuberanță cranială reprezentând cunoașterea.

Lacașele de cult se numesc wat. Pentru a înțelege importanța wat-ului și influența budismului în gândirea thailandeză este necesară înțelegerea caracterului multifuncțional al mănăstirilor și cât de folositoare le sunt oamenilor de rând. Familiile din zonele rurale se simt în nesiguranță la gândul de a-și ține bunurile de valoare în casă, prin urmare, îl roagă pe stareț să le depoziteze la mănăstire. Wat-ul depozitează documente și artefacte cu semnificație istorică, precum și numeroase reprezentări a lui Buddha, folosite pentru venerarea publică sau ca obiecte de meditație.

Călătorii pot fi găzduiți peste noapte la mănăstiri, mai ales când vin la diverse festivaluri; copiii trimiși la școală la Bangkok le pot folosi pe post de cămine, dat fiind că părinții lor fac tot felul de donatii. Băieții îi ajută pe călugări la treburile zilnice și se inițiază în tainele religiei budiste. Funcțiile statului (alegeri, recrutări) se exercită în cadrul mănăstirilor, iar unele servesc drept clinici.

Împărțire administrativă[modificare | modificare sursă]

Thailanda este divizată în 75 de provincii (changwat, singular și plural, grupate în 5 grupe de provincii și Bangkok drept capitală. Fiecare provincie este împărțită în districte – în 2000 erau 795 de districte (Amphoe), 81 subdistricte (King Amphoe) și 50 de districte ale Bangkokului (khet). Cu toate acestea, unele părți ale provinciilor învecinate cu Bangkok sunt considerate ca fiind parte a Marelui Bangkok (Prari Monthon). Aceste provincii cuprind Nonthaburi, Pathum Thani, Samut Prakan, Nakhon Pathom, Samut Sakhon. Numele fiecărei capitale a provinciilor (mueang) este același ca și denumirea provinciei. De exemplu: capitala provinciei Chiang Mai (changwat Chiang Mai) este amphoe mueang Chiang Mai. Cele 75 de provincii sunt:

Nord

Chiang Mai, Chiang Rai, Kamphaeng Phet, Lampang, Lamphun, Mae Hong Son, Nakhon Sawan, Nan, Phayao, Phetchabun, Phichit, Phitsanulok, Phrae, Sukhothai, Tak, Uthai Thani, Uttaradit

Est

Chachoengsao, Chanthaburi, Chon Buri, Prachin Buri, Rayong, Sa Kaeo, Trat

Sud

Chumphon, Krabi, Nakhon Si Thammarat, Narathiwat, Pattani, Phang Nga, Phatthalung, Phuket, Ranong, Satun, Songkhla, Surat Thani, Trang, Yala

Nord-est

Amnat Charoen, Buri Ram, Chaiyaphum, Kalasin, Khon Kaen, Loei, Maha Sarakham, Mukdahan, Nakhon Phanom, Nakhon Ratchasima, Nong Bua Lamphu, Nong Khai, Roi Et, Sakon Nakhon, Si Sa Ket, Surin, Ubon Ratchathani, Udon Thani, Yasothon

Centru

Ang Thong, Phra Nakhon Si Ayutthaya, Bangkok (Krung Thep Maha Nakhon), Chai Nat, Kanchanaburi, Lop Buri, Nakhon Nayok, Nakhon Pathom, Nonthaburi, Pathum Thani, Phetchaburi, Prachuap Khiri Khan, Ratchaburi, Samut Prakan, Samut Sakhon, Samut Songkhram, Saraburi, Sing Buri, Suphan Buri

Geografie[modificare | modificare sursă]

Thailanda este așezată pe câteva districte geografice, în mare parte corespunzând cu grupurile provinciale. Nordul țării este muntos cu cel mai înalt punct Doi Inthanon la 2.576 m. Nord-estul este format din Platoul Khorat, mărginit la est de râul Mekong. Centrul țării este dominat de valea râului Chao Phraya care se scurge în Golful Thailandei. Sudul este format din istmul îngust Kra care se lărgește în Peninsula Malay.

Climatul local este tropical și caracterizat de musoni. Este un muson de sud-vest, ploios, cald și înnorat de la mijlocul lui mai până în septembrie, de asemeni, un muson uscat si rece din nord-est din noiembrie până la mijlocul lunii martie. Istmul din sud este întotdeauna cald și umed. Orașele principale, pe lângă capitala Bangkok, sunt Nakhon Ratchasima, Nakhon Sawan, Chiang Mai, și Songkhl.

Economia[modificare | modificare sursă]

După ce s-a bucurat de cea mai mare creștere mondială din 1985 până in 1995 – cu o creștere medie anuală de 9% - creșterea presiunii speculative asupra monedei naționale ,bahtul, în 1997 a condus la o criză care a descoperit punctele slabe ale sectorului financiar. Multă vreme la un curs de 25 la dolar in SUA, baht a atins cel mai scazut nivel la 56 per dolar SUA în ianuarie 1998 și descreșterea economica în acel an a fost de 10,2%. Criza s-a extins la criza financiară asiatică.

Thailanda a intrat în procesul de recuperare în 1999, cu o creștere de 4,2% și de 4,4% în 2000, în mare parte datorită exporturilor – care au crescut cu 20% în 2000. creșterea a fost temperată de o scădere a economiei mondiale în 2001, dar a crescut din nou în următorii ani datorită creșterii puternice din China și diferitelor programe de stimulare economică locală, un program promovat de prim ministrul primul ministru Thaksin Shinawatra. Cresterea în 2003 s-a estimat la aproximativ 6,3% și s-a prevăzut o creștere de 8% și 10% pentru 2004 și 2005.

Turismul a contribuit în mod semnificativ la economia Thailandei și industria a beneficiat de aprecierea monedei și de stabilitatea Thailandei. Numărul de turiști sosiți în 2002 (10,9 milioane) reflectă o creștere cu 7,3% față de anul precedent (10,1 mil).

O treime din hard-disk-urile din lume sunt produse în Thailanda, iar în 2010 producția de camionete a depășit-o pe cea a Japoniei.[8] În afară de a fi cel mai mare exportator de orez, Thailanda mai este numărul 1 mondial în exportul de cauciuc și numărul 2 în exportul de zahăr.[8]

Demografie[modificare | modificare sursă]

Harta etnică a Thailandei

Populația Thailandei este dominată de etnicii thailandezi și laoțieni, ultimii concentrați în regiunea nord-estică Isan formând aproximativ o treime din populație. Există, de asemeni, o mare comunitate de chinezi-thailandezi care a jucat în istorie un rol economic important. Alte grupuri etnice sunt: mala, în sud, mon, khmer și diferite triburi hill.

Aproape 95% dintre thailandezi sunt budiști de tradiție therevada, dar în sudul țării sunt câteva zone musulmane și mici minorități creștine, de asemeni există și cîteva grupări hinduse. Limba thailandeză este limba națională a Thailandei, scrisă în alfabetul propriu, dar multe dialecte etnice și regionale se întâlnesc în zonele cu populație predominantă lao sau khmer. De asemeni se învață limba engleză în școli, însă gradul de cunoaștere este scăzut.

Cultura[modificare | modificare sursă]

Muay Thai, sau boxul thailandez, este sportul național în Thailanda și arta marțială nativă. A devenit popular în toată lumea în anii 90. Stluri de arte marțiale similare există și în alte țări din sud-estul Asiei.

Salutul standard în Thailanda este un gest similar cu rugăciunea, numit wai. Tabu-urile includ atingerea capului cuiva sau aratarea cu piciorul, deoarece capul este considerat cea mai înaltă parte a corpului, iar piciorul cea mai joasă. A păși peste cineva sau peste mâncare este considerat drept o insultă extremă. Cărțile sau alte documente sunt respectate ca niște obiecte seculare, de aceea nu este permis să freci o carte de masă sau s-o faci să alunece pe masă sau să o pui pe jos.

Thailanda este o monarhie constituțională și regele este extrem de respectat. Este ilegal să insulți familia regală sau să calci pe o imagine a regelui.

Bucătăria thailandeză abundă de gusturi fundamentale: dulce, pipărat, acru și sărat.

Religia[modificare | modificare sursă]

95% din cei 62 milioane de thailandezi sunt budiști, 4% musulmani și 1% creștini de toate confesiunile.[9]

Influența budismului se poate observa și în viața de zi cu zi a thailandezilor. Budismul descurajează competiția. Prin urmare, thailandezii nu sunt foarte ambițioși, refuzând să facă schimbări. O muncă ușoara, plătită mulțumitor este mai bună decât o muncă grea, plătită bine. Ritmul de lucru crește sau scade în funcție de prezența șefului, autoritatea fiind respectată când este prezentă, însă adesea ignorată în absență.[10]

Preocuparea budistă pentru adevăr, sinceritate, bunăvoință și politețe exclude tehnici umoristice de genul sarcasm, satiră, exagerare și parodie și nu pune prea mare preț pe umorul prostesc, pe umorul negru sau pe glumele despre religie, minorități defavorizate. Dar este acceptat umorul estetic, caracterizat prin subtilitate, reproșuri sau mustrări blânde sau indirecte, care îi atacă uneori pe ascultători nesimțite, însă fără a-i agresa, lăsând loc pentru un răspuns și oprindu-se exact la timp pentru a nu le știrbi demnitatea.[11]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Thailanda” este unica formă acceptată de Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, (DOOM2), București, 2005, care este un dicționar normativ al limbii române.
  2. ^ Horia C. Matei; Silviu Neguț, Ion Nicolae, (2005). Enciclopedia Statelor Lumii. București: MERONIA. pp. 470–472. ISBN 978-973-7839-38-1 
  3. ^ MAE.ro - Ministerul Afacerilor Externe
  4. ^ Apple recunoaște că a folosit mâna de lucru a minorilor în fabricile sale
  5. ^ Discuțiile pe teme climatice, tensionate - Revista presei internaționale
  6. ^ Premierul tailandez respinge ultimatumul criticilor de declanșare a alegerilor
  7. ^ Iuliu Winkler, ministru delegat pentru comert, a prezidat astazi, 15 august 2006, reuniunea
  8. ^ a b Rețeta de investiții a lui Mark Mobius: sarmale cu orez thailandez, 25 februarie 2012, Cătălin Alistari, Capital, accesat la 25 februarie 2011
  9. ^ Lăcaș de cult pentru creștinii thailandezi, 13 ianuarie 2010, Pr. Mihai Gojgar, Ziarul Lumina, accesat la 7 iulie 2013
  10. ^ Richard D. Lewis, Să cunoaștem mai bine popoarele lumii, Editura Niculescu, 2005, pagina 304
  11. ^ Richard D. Lewis, Să cunoaștem mai bine popoarele lumii, Editura Niculescu, 2005, pagina 24

Legături externe[modificare | modificare sursă]