Aung San Suu Kyi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Medalia Premiului Nobel
Aun San Suu Gie, în noiembrie 2011

Dau Aun San Suu Gie (în birmană:AungSanSuuKyi1.png n. 19 iunie, 1945, Rangoon, Birmania) este un om politic birman. În 1990 i s-au decernat Premiul Rafto și Premiul Sakharov pentru libertate în gândire. În anul 1991 ea devenit laureată a Premiului Nobel pentru pace ca urmare a eforturilor ei pașnice și non-violente de restabilire a democrației, suprimată de regimul militar opresiv din țara ei,

Influențe politice[modificare | modificare sursă]

Este al treilea copil al generalului Aung San și a lui Ma Khin Kyi (care a devenit ulterior Daw Khin Kyi), o asistentă medicală. Fratele ei preferat a murit înecat la o vârstă fragedă, iar celălat frate a emigrat în SUA, devenind cetățean american.[1]

Tatăl ei, unul din fondatorii Partidului Comunist din Birmania, apoi (1943) comandant al Armatei de Independență a Birmaniei și ulterior (1946) conducător al Ligii Antifasciste pentru Libertatea Birmaniei, a fost acela care a negociat independența Birmaniei cu Marea Britanie în 1947, fiind apoi, în același an. asasinat de către rivalii săi

După ce tatăl ei a fost asasinat, mama ei a devenit o figură publică importantă, ocupând printre altele postul de ambasador al Birmaniei în India. Aung San Suu Kyi a acompaniat-o pe mama ei la New Delhi, unde a urmat cursurile liceale și post liceale (la Lady Shri Ram College). A studiat apoi la Universitatea Oxford din Marea Britanie și la Școala de Studii Orientale și Africane, Universitatea din Londra. În timpul studiilor din Marea Britanie a fost îngrijită de către Lord Gore-Booth, fostul ambasador britanic în Birmania și High Commissioner în India și de soția acestuia. La casa lor l-a cunoscut pe Michael Aris, un cercetator al culturii tibetane, care i-a devenit soț, ei având doi fii, Alexander și Kim.

Între 1969 și 1971 a studiat la New York, locuind la Ma Than E, un angajat al Națiunilor Unite. Alege să nu își termine studiile, angajându-se la Secretariatul Națiunilor Unite ca „Assistant Secretary” al Comitetului Consultativ pentru Probleme Administrative și Bugetare. Seara lucrează ca voluntară în spitale.

Suu Kyi s-a întors în Myanmar în 1988 pentru a-și îngriji mama bolnavă, găsindu-și țara răscolită de conflicte și proteste. Grupuri largi de studenți, călugări budiști și oameni obișnuiți organizaseră numeroase proteste în Rangoon și în alte orașe, revoltați de situația economică dezastruoasă a țării și de ignorarea constantă a celor mai elementare drepturi ale omului, sub dictatura generalului Ne Win și a Partidului Programului Socialist Birmanez, dând naștere la ceea ce va rămâne în istorie ca "Mișcarea 8888" (8 august 1988) Din păcate însă, armata a intervenit în forță și, dupa unele estimări, aproximativ 10000 de oameni au fost uciși. În urma evenimentelor, o nouă mișcare militară a preluat puterea.

Puternic influențată de filosofia nonviolenței a lui Mahatma Gandhi, Aung San Suu Kyi a intrat în politică pentru a lupta pentru democrație și, ca urmare, a fost arestată la domiciliu în 1989. În schimbul libertății, i s-a propus, în repetate rânduri, părăsirea țării, dar aceasta a refuzat, conștientizând imposibilitatea unei reveniri ulterioare.

Detenția în Myanmar[modificare | modificare sursă]

În 1990, regimul militar a organizat alegeri generale, pe care partidul lui Aung San Suu Kyi, Liga Națională a Democrației, le-a câștigat în mod decisiv, cu o majoritate de 82%. În mod normal, având în vedere rezultatul obținut, ea ar fi trebuit să ocupe funcția de prim ministru. Rezultatele nu au fost însă recunoscute, armata refuzând să cedeze puterea. Acest eveniment a determinat o reacție internațională și a condus parțial la câștigarea Premiului Sakharov în acel an și a Premiului Nobel în cel următor de către Aung San Suu Kyi. Ea a folosit banii primiți (1,3 milioane US $) de la fundația Alfred Nobel pentru a înființa un fond pentru sănătate și educație în folosul poporului birmanez.

A fost eliberată din arestul la domiciliu în iulie 1995, cunoscut fiind faptul că o eventuală părăsire a țării pentru vizitarea familiei în Marea Britanie ar fi fost și definitivă pentru Suu Kyi, prin neacordarea permisiei de reintrare în țară la revenire. Atunci când soțul ei, cetățean britanic, a fost diagnosticat ca având cancer la prostată în 1997, guvernul a refuzat să îi acorde acestuia viza de intrare. Suu Kyi a rămas în Burma și nu și-a mai revăzut soțul. Acesta a murit în martie 1999. Ea rămâne separată de copiii ei, aflați in Marea Britanie. Deși fiul său, Kim, s-a căsătorit și are un copil, Aung San Suu Kyi nu și-a cunoscut niciodată nora și nepotul.

Suu Kyi a fost în mod repetat împiedicată să se întâlnească cu susținătorii partidului ei, pentru ca în septembrie 2000 să fie din nou arestată la domiciliu. Pe 6 mai 2002, ca urmare a negocierilor conduse de Națiunile Unite, ea a fost eliberată; un purtător de cuvânt al guvernului a afirmat că este liberă să plece "deoarece considerăm că putem avea încredere unii în ceilalți". Aung San Suu Kyi a proclamat "Un nou început pentru țară!". Cu toate acestea, pe 30 mai 2003, caravana ei a fost atacată în satul nordic Depayin de o grupare plătită a guvernului, care a rănit și ucis mai mulți dintre susținătorii ei. Aund San Suu Kyi a supraviețuit atacului cu ajutorul șoferului ei, KO Kyaw Soe Lin, dar a fost arestată până să ajungă la Ye-U. A fost închisă în închisoarea Insein în Yangon. După o operație chirurgicală în septembrie 2003, ea a fost din nou plasată sub arest la domiciliu în Yangon.

Pe data de 13 noiembrie 2010 a fost eliberată de către junta militară birmană, care a ținut-o timp de 7 ani în arest la domiciliu.[2][3]

Comentând eliberarea ei, președintele american Barack Obama a numit-o „eroină”.[4]

Sprijin internațional[modificare | modificare sursă]

Pe 2 decembrie 2004, Statele Unite au făcut presiuni asupra guvernului birmanez pentru eliberarea liderului opoziției parlamentare, Aung San Suu Kyi, după un anunț recent care susținea extinderea termenului de arest la domiciliu.

Pe 17 iunie 2005, mai multe țări ale lumii au organizat proteste la sediile ambasadelor Myanmar, în cinstea zilei de naștere a lui Suu Kyi, care a împlinit 60 de ani.

În 2001, formația irlandeză U2 a lansat melodia Walk On, dedicată lui Aung San Suu Kyi. Melodia a fost interzisă de guvernul birmanez. În timpul concertelor din Londra și Glasgow (19 iunie, respectiv 21 iunie 2005 ), U2 a dedicat melodia Running to Stand Still lui Aung San Suu Kyi. Și alți artiști, cum ar fi Coldplay, R.E.M. și Damien Rice, au sprijinit cauza lui Aung San Suu Kyi. În 2004, în SUA și Canada a fost lansat albumul-compilație "For the lady", incluzând melodii cântate de U2, R.E.M., Avril Lavigne, Pearl Jam, Matchbox 20 și alții, dedicat lui Aung San Suu Kyi și eforturilor sale pentru democrație.

Viața lui Suu Kyi este prezentată în filmul lui John Boorman din 1995 "Dincolo de Rangoon" (Beyond Rangoon), rolul principal fiind jucat de Patricia Arquette.

Aung San Suu Kyi a fost numită membru de onoare al Institutului pentru Democrație și Asistență Electorală (International IDEA) încă de la arestarea ei și a primit sprijin din partea organizației în vederea eliberării sale.

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Memorial Thorolf Rafto, Norvegia, (1990)[5]
  • Premiul Saharov (1990)
  • Premiul Nobel pentru Pace (1991)
  • Premiul Internațional Simón Bolívar (1992)[6]
  • Jawaharlal Nehru Award for International Understanding (1993) [7]
  • Premiul pentru Pace al Internaționalei Liberale (1995)[8]
  • Companion Onorific al Ordinului Australian (1996)[9]
  • Freedom of Dublin City,Irlanda (1999)
  • Presidential Medal of Freedom (2000)[10]
  • UNESCO Madanjeet Singh Prize for the Promotion of Tolerance & Non-Violence (2002)
  • Gwangju Prize for Human Rights (2004)[11]
  • Premiul Olof Palme Prize (2005)
  • Doctor în drept (honoris causa) al Memorial University of Newfoundland (2004)[12]
  • Premiul Freedom from Fear (2006)[13]
  • Cetățean onorific al Canadei (2007)[14]
  • Președinte onorific al LSE Students' Union (2007)[15]
  • Doctor în litere (honoris causa)]] al Colgate University (2008)[16]
  • Congressional Gold Medal (2008)[17]
  • Premi Internacional Catalunya (2008)[18]
  • Freedom Of Glasgow (2009)[19]
  • Mahatma Gandhi International Award for Peace and Reconciliation (2009)[20]
  • Doctor în drept (honoris causa) al University of Ulster (2009)[21][22]
  • Ambassador of Conscience Award (2009) from Amnesty International[23]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://nobelprize.org/nobel_prizes/peace/laureates/1991/kyi-bio.html
  2. ^ http://www.replicaonline.ro/disidenta_birmana_aung_san_suu_kyi_a_fost_pusa_in_libertate_46583.html
  3. ^ http://www.agerpres.ro/media/index.php/international/item/37918-Disidenta-birmana-Aung-San-Suu-Kyi-a-fost-pusa-in-libertate.html
  4. ^ http://ww2.cox.com/myconnection/sandiego/today/news/national/article.cox?moduleType=apNews&articleId=D9JF8JTG0
  5. ^ http://www.nrk.no/nyheter/verden/1.518137
  6. ^ Reid; Grosberg (2005), p. 44
  7. ^ List of the recipients of the Jawaharlal Nehru Award”. ICCR website. http://www.iccrindia.net/jnawardlist.html. 
  8. ^ Aung San Suu Kyi (1995) Liberal International
  9. ^ It’s an Honour: Companion of the Order of Australia Australian Government
  10. ^ "Democracy leader gets U.S. medal in absentia" Miami Herald, 7 December 2000
  11. ^ Civic organisations in Gwangju reach out to activists in Myanmar The Hankyoreh, 1 October 2007
  12. ^ Honorary Graduates of Memorial University of Newfoundland” (PDF). 4 iunie 2008. Arhivat din original la 25 iunie 2008. http://web.archive.org/web/20080625040405/http://www.mun.ca/senate/Honorary_graduates_by_convocation.pdf. Accesat la 4 iunie 2008. 
  13. ^ Recipients of the Four Freedoms Award”. Arhivat din original la 21 iunie 2008. http://web.archive.org/web/20080621235756/http://www.feri.org/common/news/info_detail.cfm?QID=1983&ClientID=11005. Accesat la 24 decembrie 2008. 
  14. ^ Burma's democratic heroine named honorary Canadian Canadian Broadcasting Corporation, 17 October 2007
  15. ^ Aung Sang Suu Kyi Honorary President London School of Economics Studies
  16. ^ CBS News Journalist Lesley Stahl to Deliver Colgate's 2008 Commencement Address”. 21 februarie 2008. http://www.collegenews.org/x7907.xml. Accesat la 18 mai 2008. 
  17. ^ US Senate honours Burma's Suu Kyi – BBC News 25 April 2008
  18. ^ Daw Aung San Suu Kyi i Cynthia Maung, winners of the 20th edition of the Premi Internacional Catalunya. http://www.gencat.cat/pic/eng/index_2008.htm. 
  19. ^ Aung San Suu Kyi Awarded Freedom of Glasgow, Burma Campaign, 5 March 2009
  20. ^ Suu Kyi wins Gandhi Peace Award in South Africa The Times of India, 22 July 2009
  21. ^ University of Ulster Graduation Ceremonies – Summer 2009”. Ulster.ac.uk. 7 iulie 2009. http://www.ulster.ac.uk/summergraduation2009/pressreleases.html. Accesat la 30 septembrie 2010. 
  22. ^ Ulster Honours Burmese Democracy Leader Aung San Suu Kyi University of Ulster, June 2009
  23. ^ Aung San Suu Kyi Profile”. www.aappb.org. 1 octombrie 2009. http://aappb.org/bio_pdf/Aung_San_Su_Kyi_bio_1_Oct_2009.pdf. Accesat la 18 octombrie 2010. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

de Aung San Suu Kyi[modificare | modificare sursă]

  • Freedom from Fear and Other Writings. Edited with introduction by Michael Aris. 2nd ed., revised. New York and London: Penguin, 1995. (Includes essays by friends and scholars.)
  • Voice of Hope: Conversations. London: Penguin, 1997 and New York City: Seven Stories Press, 1997 (Conversations beginning in November 1995 with Alan Clements, the founder of the Burma Project in California who helped with the script for the film based on her life, “Beyond Rangoon”.)

despre Aung San Suu Kyi[modificare | modificare sursă]

  • Aung San Suu Kyi, în Current Biography, februarie 1992.
  • Clements, Alan and Leslie Kean. Burma’s Revolution of the Spirit: The Struggle for Democratic Freedom and Dignity. New York: Aperture, 1994.
  • Clements, Alan. Burma: The Next Killing Fields. Tucson, Arizona; Odonian Press, 1992. (Cu o prefaă de Dalai Lama.)
  • Lintner, Bertil. Burma in Revolt: Opium and Insurgency since 1948. Boulder. Colorado: Westview, 1994.
  • Lintner, Bertil. Outrage: Burma’s Struggle for Democracy. 2nd ed., Edinburgh: Kiscadale, 1995.
  • Mirante, Edith T. Burmese Looking Glass. A Human Rights Adventure and a Jungle Revolution. New York: Grove, 1993.
  • Smith, Martin J. Burma: Intrangency and the Politics of Ethnicity. London: Zed Books, 1991.
  • Victor, Barbara. The Lady: Aung San Suu Kyi: Nobel Laureate and Burma’s Prisoner. Boston and London: Faber & Faber, 1998.

Legături externe[modificare | modificare sursă]