Premiul Nobel pentru Pace
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Premiul Nobel pentru pace este unul din cele cinci Premii Nobel instituite prin testament de inventatorul şi industriaşul suedez Alfred Nobel. Este singurul Premiu Nobel care se decernează în Norvegia, la Oslo, de către un comitet în exclusivitate norvegian, format din 5 persoane alese din Parlamentul Norvegiei. Toate celelalte premii Nobel se decernează în Suedia, la Stockholm, de către autorităţi suedeze. Motivul pentru care acest premiu este decernat în Norvegia şi nu în Suedia este următorul: la moartea lui Alfred Nobel (10 decembrie 1896), Norvegia era încă într-o uniune cu Suedia, aceasta din urmă având rolul conducător în politica externă. Nobel a crezut de aceea că şansa unei corupţii politice ar fi mai mică dacă Norvegia s-ar ocupa de decernare.[1]
În testament, Nobel a cerut ca cei cărora li se decernează premiul pentru pace să îndeplinească cel puţin una din următoarele trei cerinţe: să lucreze pentru "reducerea forţelor militare", pentru "organizarea de congrese ale păcii" şi pentru "înfrăţirea între popoare".[2]
Premiul a fost acordat pentru prima oară în anul 1901 şi apoi anual, cu două perioade de întrerupere, în timpul celor două Războaie Mondiale din secolul 20. Este de remarcat faptul că, spre sfârşitul fiecărui Război Mondial, Premiul Nobel pentru pace a fost decernat Comitetului Internaţional de Cruce Roşie (în 1917 şi 1944).
[modifică] Laureaţii Premiului Nobel pentru pace
2007 Al Gore şi Comisia ONU pentru climat (Giec)
2006 Muhammad Yunus şi Grameen Bank
2005 Mohammed El Baradei şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică
2001 United Nations, Kofi Annan
1997 International Campaign to Ban Landmines, Jody Williams
1996 Carlos Filipe Ximenes Belo, José Ramos-Horta
1995 Pugwash Conferences on Science and World Affairs, Joseph Rotblat
1994 Yasser Arafat, Şimon Peres, Iţhak Rabin
1993 Frederik de Klerk, Nelson Mandela
1988 United Nations Peacekeeping Forces
1985 International Physicians for the Prevention of Nuclear War
1982 Alfonso García Robles, Alva Myrdal
1981 Office of the United Nations High Commissioner for Refugees
1978 Anwar al-Sadat, Menachem Beghin
1976 Mairead Corrigan, Betty Williams
1974 Seán MacBride, Eisaku Sato
1973 Lê Ðức Thọ, Henry Kissinger
1969 Organizaţia Internaţională a Muncii
1963 Peac International Committee of the Red Cross, League of Red Cross Societies
1954 Office of the United Nations High Commissioner for Refugees
1947 Friends Service Council, American Friends Service Committee
1946 Emily Greene Balch, John R. Mott
1944 Comitetul Internaţional de Cruce Roşie (CICR)
1938 Nansen International Office for Refugees
1931 Jane Addams, Nicholas Murray Butler
1927 Ferdinand Buisson, Ludwig Quidde
1926 Aristide Briand, Gustav Stresemann
1925 Sir Austen Chamberlain, Charles G. Dawes
1921 Hjalmar Branting, Peace, Christian Lange
1917 Comitetul Internaţional de Cruce Roşie (CICR)
1911 Tobias Asser, Peace, Alfred Fried
1910 Biroul Internaţional Permanent pentru Pace
1909 Auguste Beernaert, Paul Henri d'Estournelles de Constant
1908 Klas Pontus Arnoldson, Fredrik Bajer
1907 Ernesto Teodoro Moneta, Louis Renault
1903 Institute of International Law
1902 Élie Ducommun, Albert Gobat
1901 Henri Dunant, Frédéric Passy
[modifică] Note
- ^ no.wiki
- ^ http://nobelpeaceprize.org/nb_NO/alfred-nobel/testament/ Testamentul lui Alfred Nobel în suedeză
| Premii Nobel |
| Ştiinţe |
| Chimie | Fiziologie sau Medicină | Fizică |
| Premiul Nobel pentru Literatură | Premiul Nobel pentru Economie | Premiul Nobel pentru Pace |
