Igniș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Igniș
Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Situl Igniș la Ocna Șugatag
Situl Igniș la Ocna Șugatag
Harta locului unde se află Igniș Sit de Importanță Comunitară (SCI)
alt=Harta locului unde se află Igniș Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Localizarea sitului pe harta țării
PozițiaActual Maramures county CoA.pngJudețul Maramureș
 România
Cel mai apropiat orașBaia Mare
Coordonate47°50′12″N 23°46′15″E47°50′12″N 23°46′15″E[1]
Suprafață19.598 ha
BioregiuneAlpină și continentală
Înființare2007
Cod SCI/SPAROSCI0092

Igniș este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în extremitatea nordică a Transilvaniei, pe teritoriul județului Maramureș[2].

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală se află în partea central-nordică a județului Maramureș, pe teritoriile administrative ale orașelor Baia Mare și Sighetu Marmației și pe cele ale comunelor Câmpulung la Tisa, Desești, Giulești, Ocna Șugatag, Săpânța și Sarasău[3], în imediata apropiere de drumul național DN18.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[4] și se întinde pe o suprafață de 19.598 hectare.

Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, pajiști naturale, pășuni și stepe) încadrată în bioregiunea alpină nord-vestică a munților Gutâi - Igniș (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) și cea continentală a Depresiunii Baia Mare. Acesta include rezervațiile naturale: Cheile Tătarului, Mlaștina Poiana Brazilor, Mlaștina Iezerul Mare și Tăul lui Dumitru[5].

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Aria naturală dispune de șapte habitate naturale de tip: Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane; Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau luto-argiloase (Molinion caeruleae); Comunități de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Turbării active și Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat); ce adăpostesc specii rare din fauna și flora Maramureșului.

La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, unele enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[6], altele aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: jder de copac (Martes martes), șoarecele de Tatra (Microtus tatricus)[7], vipră (Vipera berus), șarpele orb (Anguis fragilis), ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata)[8], salamandra carpatică (Triturus montandoni)[9] sau broasca-roșie-de-munte (Rana temporaria)[10].

Clopoţei de munte

Vegetația lemnoasă este constituită din arbori și arbusti cu specii de: brad (Abies alba), molid (Picea Abies), pin (Pinus), larice (Larix decidua), zâmbru (Pinus cembra), zadă (Larix), tisă (Taxus baccata), fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), jneapăn (Pinus mugo), ienupăr (Juniperus communis), păducel (Crataegus monogyna), soc negru (Sambucus nigra), alun (Corylus avellana), zmeur (Robus idaeus), măceș (Rosa canina) sau afin (Vaccinum myrtillus L.).

La nivelul ierburilor sunt întâlnite două rarități floristice: clopoțelul de munte (Campanula serrata)[11] și curechiul de munte (Ligularia sibirica) (specii floristice protejate prin acceași Directivă Europeană 92/43/CE din 21 mai 1992); care vegetează alături de: vuitoare (Empetrum nigrum ssp. nigrum), șuvară (Molinia caerulea), săbiuță (Gladiolus imbricatus), ruin (Succisa pratensis), târsă (Deschampsia cespitosa), ruginare (Andromeda polifolia), bumbăcăriță (Eriophorum vaginatum), coada racului (Potentilla erecta), bozățel (Veratrum album), țăpoșică (Nardus stricta), iarbă albastră (Molinia coerulea), sau diferite specii de rogozuri (Carex brizoides, Carex pauciflora, Carex echinata, Carex limosa)[12].

Căi de acces[modificare | modificare sursă]

Monumente și atracții turistice[modificare | modificare sursă]

În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, monumente de arhitectură, arii naturale protejate); astfel:

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Reportaje

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]