Corabia – Turnu Măgurele

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Corabia – Turnu Măgurele
Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Harta locului unde se află Corabia – Turnu Măgurele Sit de Importanță Comunitară (SCI)
alt=Harta locului unde se află Corabia – Turnu Măgurele Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Localizarea sitului pe harta țării
Poziția Județul Olt
Județul Teleorman
 România
Cel mai apropiat orașTurnu Măgurele
Coordonate43°43′46″N 24°40′50″E () / 43.72944°N 24.68056°E[1]
Suprafață9.256 ha
BioregiuneContinentală
Înființare2007
Cod SCI/SPAROSCI0044

Corabia – Turnu Măgurele este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sudul României, pe teritoriile administrative a județelor Olt și Teleorman[2].

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală se află în extremitatea sud-estică a județului Olt (în Lunca Dunării) și cea sud-vestică a județului Teleorman, în imediata apropiere de drumul național DN54, care leagă municipiul Turnu Măgurele de orașul Corabia[3].

Descriere[modificare | modificare sursă]

Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[4] și se întinde pe o suprafață de 9.256 hectare[5].

Stârc galben (Ardeola ralloides)

Aria protejată (încadrată în bioregiunea geografică continentală) reprezintă o zonă naturală (râuri, plaje cu nisip, lacuri, mlaștini, turbării, pajiști, păduri în tranziție, păduri de foioase) cu rol de protecție și conservare a unor habitate de interes comunitar, ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege)[6].

În arealul sitului au fost identificate cinci tipuri de habitate naturale comunitare, astfel: păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior, Fraxinus angustifolia și (Ulmenion minoris) de-a lungul râurilor; pajiști aluviale cu Cnidium dubium; zăvoaie cu Salix alba și Populus alba și habitate cu ape oligo-mezotrofe și vegetație acvatică (Chara)[7].

Printre păsări prezente în sit se află câteva specii protejate la nivel european prin Directia CE 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice)[8]; astfel: egretă mică (Egretta garzetta), egretă albă (Egretta alba), ciocântors (Recurvirostra avosetta), piciorong (Himantopus himantopus), chiră de baltă (Sterna hirundo), lopătar (Platalea leucorodia), chiră mică (Sterna albifrons), stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) sau stârc galben (Ardeola ralloides) [9].

Căi de acces[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]